În anul 1998, la întronizarea noului Arhiepiscop, Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, eparhia era constituită din aproximativ 30 de parohii, dintre care câteva reuneau francezi ce trăiau  ortodoxia ca pe o firească încununare a propriei identități, și o mănăstire. 

În primii trei ani de  slujire a noului chiriarh, elanul său misionar a făcut ca numărul parohiilor să se tripleze și o a doua mănăstire să fie organizată în centrul Franței. Această dinamică avea nevoie  să fie susținută și de o evoluție în plan canonic-instituțional. Prin noile parohii se creionau încetul cu încetul patru regiuni cu un potențial real de evoluție spre o organizare eparhială: prima, în centrul eparhiei, pentru  Franța Elveția, Belgia și Olanda; a doua, în Europa Meridională, pentru Italia, Spania și Portugalia; și o alta în Regatul Unit al Marii Britanii, pentru Irlanda și Islanda. 

Devenea evident că organizarea întregului teritoriu ca  o singură eparhie nu mai corespunde realității efective și că această vastă arie de misiune  avea nevoie să fie susținută și de o organizare adecvată. O comisie specială a făcut o evaluare administrativă și canonică a nevoilor imediate și a perspectivelor și s-a ajuns la concluzia că  organizarea care ar corespunde cel mai bine situației de fapt  și evoluțiilor care se conturau ar trebui să fie una mitropolitană, cu vicariate care ar putea evolua spre o organizare eparhială și cu protopopiate grupate la nivelul fiecărei țări. 

Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist și Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române au binecuvântat această reorganizare și astfel s-a ajuns ca primul an din secolul XXI să fie anul organizării Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale și anul alegerii, hirotoniei și întronizării primului episcop-vicar, Preasfințitul Siluan Marsilianul. Prin titulatura primită de acest nou ierarh se  făcea și legătura cu locul în care Sfântului Ioan Casian, ocrotitorul Arhiepiscopiei, își are mormântul și i se păstrează Sfintele Moaște.  

Întreagă lucrarea de reorganizare canonică din anul 2001 s-a dovedita fi  provi-dențială, deoarece în anii care au urmat numărul credincioșilor români din Europa Meridională a crescut exponențial. Cei doi ierarhi au reușit să pună temelii pentru noi parohii, să așeze preoți, să înființeze noi mănăstiri, astfel încât în anul 2007, când în fruntea Patriarhiei Române a fost ales Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, terenul era pregătit pentru înființarea a două noi episcopii: Episcopia Italiei și Episcopia Spaniei și Portugaliei. 

În 1998 nimeni nu putea să prezică o astfel de evoluție doar în câțiva ani. Acum, după douăzeci de ani, constatăm fără nici o îndoială că toată această lucrare a fost și este binecuvântată de Dumnezeu. Este o dovadă concretă a veridicității afirmației Sfântului Apostol Pavel, care spune că Dumnezeu dă har pe măsura darului (Efeseni capitolul 4, 7).

Organizarea Bisericii Ortodoxe Române în Europa Occidentală și Meridională a fost și continuă să fie un dar de la Dumnezeu  și mulțime de har a făcut ca din nimic să răsară tot ce trebuie pentru o slujire adecvată într-un mediu socio-cultural deosebit de complex.

Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale este un dar al lui Dumnezeu și pentru Biserica din România. Fiind un avanpost de misiune într-o societate din ce în ce mai îndepărtată de Dumnezeu, ierarhii, preoții și credincioșii acestei mitropolii sunt dovada vie că acolo unde se manifestă entuziasmul credinței vicisitudinile și neajunsurile, oricât de ample ar fi, pot fi depășite și devin izvor de inspirație pentru o pastorație ancorată în realism și jertfelnicie. 

Pr. Patriciu Vlaicu