Sfântul Gherman a binecuvântat-o și i-a încredințat o monedă cu o cruce încrustată ca semn al închinării vieții ei lui Dumnezeu. De atunci copila s-a îndeletnicit tot mai mult cu milostenia. Într-o zi, enervată că fata ei mergea prea mult la biserică, mama o lovi, dar imediat Domnul a pedepsit-o luându-i vederea. A văzut din nou abia doi ani după aceea, spălându-și ochii cu o apă pe care fiica ei o amestecase cu lacrimile sale și asupra căreia făcuse semnul Sfintei Cruci. Rudele sale nemaifiind împotrivă, Genoveva a fost închinată pentru totdeauna Domnului de către Vilicus, episcop de Bourges. Sfânta s-a nevoit în continuare în casa părintească, căci pe vremea aceea nu existau mănăstiri în Galia. La moartea părinților săi sfânta s-a mutat la nașa ei, la Paris. Trecând cu răbdare printr-o boală grea, sfânta a început apoi să se nevoiască aspru; se ruga neîncetat și nu ieșea decât pentru a sluji săracilor. Nu mânca decât de două ori pe săptămână puțină pâine și fasole. Astfel a biruit pornirile cele trupești și a dobândit mare pace sufletească, putând astfel îndura cu răbdare calomniile și zvonurile răspândite de cei invidioși, până ce sfântul Gherman de Auxerre nu a intervenit pentru a le impune respectul față de roaba lui Dumnezeu Genoveva. În acest fel locuitorii Parisului au început să recunoască sfințenia ei, iar câteva tinere s-au adunat în jurul ei pentru a viețui asemenea. Faima sfintei Genoveva s-a răspândit până în Orient, și se spune că niște negustori sirieni i-au povestit sfântului Simeon Stâlpnicul (1 septembrie) despre nevoințele smeritei fecioare de la Paris, iar sfântul a lăudat-o și a dorit să fie pomenit de ea la rugăciune.

Sfânta Genoveva avea mare evlavie pentru sfinții care puseseră pietrele de temelie ale bisericii în Galia. Prin grija ei a fost construită cea dintâi biserică deasupra mormântului sfântului Dionisie al Parisului (9 octombrie) și a insuflat parizienilor datina de a merge acolo cu evlavie în pelerinaj, chiar și pe vreme rea. Într-o zi a mers sfânta la biserică în toiul unei furtuni, cu o lumânare în mână, a cărei flacără nu s-a stins defel. De asemenea, datorită ei s-a răspândit cinstirea sfântului Martin de Tours, astfel că mormântul acestuia din urmă avea să devină unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din Occident. În călătoriile ei sfânta îi vindeca pe bolnavi, îi alunga pe demoni, pentru toți fiind o unealtă a lucrării dumnezeiești.

La începutul anului 451, Attila și hoarda lui sălbatică de Huni se apropiau în mod primejdios de Paris, jefuind și pustiind totul în calea lor. Locuitorii cetății, intrați în panică, doreau să plece, și numai Genoveva și-a păstrat sângele rece. A adunat femeile în biserici pentru a cere cu stăruiță ajutor Domnului prin post, lacrimi și rugăciune, iar pe bărbați sfânta încerca să îi încurajeze. Unii dintre ei însă i s-au împotrivit, chiar se pregăteau să o arunce în Sena, când a sosit un trimis al sfântului Gherman de Auxerre, adeverind încă o dată că Dumnezeu o alesese pe sfânta Genoveva ca apărătoare a orașului. Într-adevăr, conform proorociilor sfintei, Attila avea să se îndepărteze repede de Paris, și a plecat după ce a îndurat o înfrângere aprigă de la Francii uniți cu Galo-romanii.

Astfel Childeric, regele Francilor, și-a exercitat hegemonia asupra regiunii vreme de vreo douăzeci de ani. Deși era păgân, regele dădea dovadă de respect pentru Biserică și, la rugămințile stăruitoare ale sfintei, a acceptat să ușureze pedepsele prizonierilor. Cu toate acestea, Francii au fost respinși de către Romani și au încercat să-și recapete întâietatea prin oprirea aprovizionării Parisului. Foametea bătea la ușă, iar poporul își pierdea iarăși nădejdea în Dumnezeu. Atunci sfânta a adunat o flotilă cu luntrași curajoși, și, deși îi pășteau mari pericole privind navigarea, au mers să facă provizii la Arcis-sur-Aube, revenind mai apoi pentru a le împărți tuturor parizienilor, dar mai cu seamă celor mai nevoiași.

În anul 481, Clovis a devenit rege al Francilor și, sub înrâurirea soției sale, sfânta Clotilda (3 iunie), arăta un mare respect față de sfânta Genoveva, îi asculta sfaturile și nu pregeta să-și schimbe politica din grijă față de cei nefericiți. În vreme ce regele termina de cucerit Galia, sfânta Clotilda a rămas în preajma Genovevei la Paris, iar sfântul Remi (1 octombrie) venea uneori să le viziteze pentru a vorbi despre cele ale Domnului. Trei sfinți vegheau pe atunci asupra Franței născânde.

Sfânta Genoveva a ajuns astfel la vârsta de optzeci de ani. Åži-a încredințat sufletul Domnului în pace, înconjurată fiind de dragostea și evlavia unui întreg popor. De-a lungul veacurilor ea s-a arătat a fi pururea ocrotitoare a Parisului și a locuitorilor săi. Preacinstitele sale moaște, așezate în biserica Sfânta Genoveva, pe colina ce de atunci poartă același nume, au înfăptuit numeroase vindecări. Aflându-se în pericole mari – războaie, asedii, epidemii, foamete, inundații sau incendii, poporul venea în număr mare la sfânta. Se făceau pe atunci procesiuni cu racla cu sfintele moaște, iar Domnul Își arăta bunăvoința făcând minuni, ca răspuns la rugăciunile sfintei Genoveva și credinței locuitorilor din Paris. Sfintele ei moaște au fost arse aproape în totalitate și aruncate în Sena de către revoluționari în anul 1793, dar sfânta e în continuare vie în inimile celor ce se roagă ei cu credință.

Traducere din limba franceză: Ioana Căpităneanu