Prezența Sfinților Îngeri la Sfânta Liturghie

publicat in Dicţionar Liturgic pe 13 Iunie 2021, 15:18

Multe dintre rugăciunile și cântările Sfintei Liturghii amintesc de participarea îngerilor la cele ce se petrec în Biserică.1

Prima dintre rugăciuni e rostită în taină de preot la Intrarea mică (procesiunea Sfintei Evanghelii): „Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai așezat în ceruri cetele și oștile îngerilor și ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fă ca, împreună cu intrarea noastră, să fie și intrarea sfinților îngeri, care slujesc împreună cu noi și împreună slăvesc bunătatea Ta.”2. Câteva idei fundamentale se desprind din această rugăciune, și anume:

1) există o ierarhie a îngerilor, aceștia fiind grupați în „cete” și „oști”, ceea ce ne duce cu gândul că pot avea slujiri diferite;

2) cerem de la Dumnezeu ca, dimpreună cu intrarea noastră (adică a sfințiților slujitori) în Altar, dar și a credincioșilor în naos, „să fie și intrarea sfinților îngeri”, astfel încât Liturghia să fie o împreună‑slujire între oameni și îngeri. Apoi, preotul, sfârșind rugăciunea, binecuvântează sfintele uși ale Altarului, spunând: „Binecuvântată este intrarea sfinților Tăi, Doamne, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.” Liturghia este, prin urmare, o împreună‑slujire a preoților, a credincioșilor și a îngerilor, datorită dorinței noastre ca îngerii să fie împreună cu noi și să nu stea deoparte, din cauza fărădelegilor noastre; dar este mai ales o dorință intimă a îngerilor de a fi cu noi, ca ființe desăvârșite ce sunt, menite să‑L slăvească pe Dumnezeu. Această dorință o vedem evidențiată într‑una din rugăciunile de la Taina Sfântului Maslu (a 5‑a), când preotul spune: „[…] și pe mine, smeritul și nevrednicul robul Tău, cel încurcat în multe păcate și cufundat în patimile dezmierdărilor, m‑ai chemat la sfânta și preaînalta treaptă a preoției, ca să intru în ceea ce este dincolo de catapeteasmă, în Sfânta Sfintelor, unde sfinții îngeri doresc să privească și să audă glasul Evangheliei Domnului Dumnezeu și să vadă cu ochii lor chipul Sfintei Jertfe și să se îndulcească de dumnezeiasca și Sfânta Liturghie […]”.

În rugăciunea Cântării întreit‑sfinte („Sfinte Dumnezeule”) sunt mai cu seamă amintite două cete îngerești (serafimii și heruvimii), pe lângă toți ceilalţi: „Dumnezeule Cel Sfânt, care întru sfinți Te odihnești, Cel ce cu glas întreit‑sfânt ești lăudat de serafimi și slăvit de heruvimi și de toată puterea cerească închinat […]”. Principala lor slujire fiind aceea de a‑L slăvi pe Dumnezeu prin cântare, cerem de la Dumnezeu ca și noi să fim învredniciți să cântăm, asemeni îngerilor, Cântarea întreit‑sfântă, după ce mai întâi am cerut curățire de păcat și sfințire sufletului și trupului.3is there a difference between talking and datingmpumalanga places dating sitehttps://apostolia.eu/index.php/dating-frankoma-pottery/. În Ectenia Cererilor de după Intrarea cu Sfintele Daruri cerem de la Dumnezeu „Înger de pace, credincios călăuzitor, păzitor al sufletelor și al trupurilor noastre” și facem acest lucru conștienți (totuşi) că la Botez am primit un înger păzitor, dar că acesta ar putea sta departe de noi dacă suntem legați cu păcate.

free christian singles dating australia. Despre semnificația expresiei „intrarea sfinților Tăi” a se vedea explicațiile lui Jean‑Claude Larchet din Viața Liturgică, tipărită la Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 342.
3. Însuși imnul „Sfinte Dumnezeule” i‑a fost descoperit de un înger unui copil răpit în chip minunat la ceruri, în vremea patriarhului Proclu, al Constantinopolului (434‑436), când a avut loc un cutremur foarte mare. Pentru a opri neliniştea oamenilor, Dumnezeu a îngăduit ca acel copil să audă acest imn cântat de îngeri, iar el, readus în mijlocul creștinilor, le‑a descoperit această cântare; cântându‑l ei, cutremurul a încetat.
4. Despre acest moment liturgic, Starețul Iacob Țalikis a dat mărturie atunci când a vrut să îi explice unui diacon îndatoririle pe care le are; şi i‑a zis: „Părintele meu, dacă aţi vedea ce se petrece în timpul heruvicului, când preotul citeşte rugăciunea, aţi fugi cu toţii… Îngerii urcă şi coboară nevăzut şi de multe ori simt aripile lor cum mă lovesc peste umeri.”(Stelian Papadopulos, Fericitul Iacov Ţalikis, stareţul Mănăstirii Cuviosului David, trad. de ierom. Ştefan Nuțescu, Ed. Evanghelismos, București, 2004).
5. La Anaforaua Sfântului Vasile cel Mare şi la rugăciunea de dinaintea Cântării de biruință sunt amintite toate cetele îngerești: „[…] pe Tine Te laudă îngerii, arhanghelii, tronurile, domniile, începătoriile, stăpâniile (Coloseni 1, 16), puterile și heruvimii cei cu ochi mulți; Ție Îți stau împrejur serafimii cei cu câte șase aripi, care cu două își acoperă fețele, cu două picioarele, iar cu două zburând, strigă unul către altul, cu guri neîncetate, cu teologhisiri fără tăcere: cântare de biruință cântând, glas înălțând, strigând și grăind […]”(în traducerea diac. Ioan Ică Jr. din Canonul Ortodoxiei (I), Editura Deisis/Stavropoleos, București, 2008, pp. 913‑914).