Sfințirea bisericii a marcat finalizarea lucrărilor de restaurare și înfrumusețare desfășurate în decursul ultimilor ani. Totodată, acest eveniment vine și ca o încununare a eforturilor desfășurate de comunitate și de consiliul parohial pentru obținerea statutului de instituție juridică religioasă din partea guvernului nipon. Recunoașterea personalitatii juridice s‑a făcut în luna august a acestui an.

Scurt istoric al Ortodoxiei în Japonia

Sfântul Nicolae al Japoniei (cu numele de botez Ivan Dimitrievich Kasatkin) a dus Ortodoxia în Japonia în secolul al XIX‑lea. În afară de câteva călătorii scurte, Sfântul Nicolae a rămas în Japonia chiar şi în timpul războiului ruso‑japonez (1904‑1905) şi a răspândit Ortodoxia în toată ţara, fiind hirotonit drept primul episcop al Bisericii Ortodoxe a Japoniei. Sfântul Nicolae a fondat Catedrala din Tokyo, în districtul Kanda, şi a petrecut peste jumătate de secol acolo; de aici numirea de Nikorai‑Do dată de credincioşii Catedralei Învierii Domnului din Tokyo.

Un rol important în misiunea ortodoxă pe pământ nipon l‑a avut arhimandritul român Anatolie Tihai.

Ieromonahul Anatolie a ajuns în Japonia în decembrie 1871, în timp ce activităţile Părintelui Nicolae erau concentrate în zona Hakodate, din Insula Hokkaidō. A fost paroh al bisericii ortodoxe şi superior al Centrului Misionar din Hakodate (1872‑1878), profesor al Seminarului Teologic Ortodox din Japonia (Surugadai Kanda, Tokio), întemeietor al bisericii din Osaka (1878), conducător al Misiunii Ortodoxe Ruse în Japonia (1879‑1881), profesor şi director al Şcolii de catiheţi din Osaka (1882‑1889). În 1880, Cuviosul Anatolie a fost ridicat la rangul de arhimandrit. La sfârşitul anilor 1880, sănătatea sa a început să se înrăutăţească, iar în vara anului 1890 s‑a întors în Rusia, unde a trecut la cele veşnice în ziua de 28 noiembrie 1893.

Parohia Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Tokyo are în componența ei numeroase familii mixte romano‑japoneze, dar și membri de diferite naționalități (americani, greci, ruși etc.).