Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 15 Octombrie 2020 Ora: 15:14

Neuroștiințele și experiența vieții spirituale creștine (2)

VALENȚE TERAPEUTICE ALE RELAȚIEI INTERPERSONALE

În ultimele decenii au apărut tot mai multe preocupări care investighează starea de bine și legătura dintre starea de bine și starea de sănătate. Astăzi știm mult mai multe despre fiecare dintre aceste două aspecte esențiale ale vieții, dar și despre legătura dintre ele.

Calitatea vieții și starea de sănătate nu sunt decise doar de bunăstarea materială sau de hrana pe care o consumăm. De asemenea, pachetul nostru de gene și ambientul nu au întotdeauna ultimul cuvânt în coloratura dispozițiilor noastre sau în cronicizarea unei afecțiuni. Cercetările din ultimele decenii au scos la iveală un contributor surprinzător în privința calității vieții și a sănătății, care merită luat în seamă, mai ales de cei care, formând o familie, au copii. Multe dovezi științifice recente scot la iveală faptul că experiența din pri­­mii ani de viață are un cuvânt greu de spus în privința felului în care, peste decenii, se configurează viața adultului. Dragostea sau neglijența părinților faţă de cei mici își vor face simțite prezența de‑a lungul întregii vieți, din adolescență până târziu, în perioada maturității.

Modul în care în­țe­le­­gem să interacţionăm cu ceilalți și cu noi în­­șine reprezintă un pre­­dictor foar­te important pen­tru să­nă­ta­te sau boală.1 Pe de altă parte, trebuie spus că obiș­nuin­țe­le vieţii nu au doar un impact fi­zio­logic pe termen lung. E­xis­tă, desi­gur, și amprente ime­di­a­­te, care sunt cel puțin la fel de im­por­tan­­te. Gesturile pe ca­re le fa­­cem, stările sufletești pe care le re­simțim își pun o a­m­­­pren­­tă tot mai puternică asu­pra stă­rii noastre de spirit, a­su­pra dis­po­­zi­ți­ei noastre gene­ra­le. Faptul acesta este relevant din perspectivă ortodoxă, întrucât învă­ță­tu­ra tra­­­diției ortodo­xe afirmă că ră­dă­­cina vieții trupeşti este în su­­flet2, motiv pen­tru care tot ce se în­tâm­plă în suflet se răs­­­­frânge în trup. În felul a­ces­ta pu­­­­tem în­țelege ceea ce in­di­­că as­tă­­­zi neuroștiințele, şi anume că fiecărei emoții îi corespunde o anumită biochimie, care se im­pri­mă în trup, un regi­m distinct de func­ționare a cor­pului, care se definește și se insta­lea­ză tot mai adânc în fi­zi­ologie, în mecanismele corporale, pe mă­sură ce o stare e­moțională, o anumită con­­­­duită in­te­rioa­ră, o anumită reacție de mo­­­­ment sau un anumit com­portament sunt tot mai des tră­i­te.

Cu timpul, dar și ca urmare a fie­cărei stări emoționale pre­g­nante, îndelunga­te, în noi se imprimă dispo­ziții, stări de spirit, obișnuințe care ne călăuzesc tot mai strâns reacțiile emoționale și tiparele cog­nitive, obișnuințe prin interme­diul că­rora receptăm și jude­căm lu­mea. Un anumit stil emo­țional, un anumit profil, mar­cat mai mult sau mai pu­țin de bucurie sau de irascibilitate, de blândețe sau de tristețe, de bunătate sau de vio­lență, lasă ur­me tot mai pro­nun­țate în sta­rea noastră de fond. Reflecția teologică a surprins acest aspect în situațiile lucrărilor omenești ce se desfășoară în lume. Omul, în viziunea părintelui Dumitru Stăniloae, lucrând în lume și făcând lucruri și opere cu puterile lui și cu materia lumii, se face pe sine într‑un anumit fel. Lucrarea lui în lume, ca exersare ascetică și etică a puterilor sale în slujba semenilor sau împotriva lor, se repercutează și asupra sufletului său, în felul de a vedea și de a resimți realitatea, lucrurile, pe semeni și pe Dumnezeu.3

GENEROZITATEA ȘI COMPASIUNEA POT GENERA O STARE DE BINE

În fine, pentru a sublinia importanța vieții spirituale în consolidarea stării de bine și în prezervarea sănătății, sunt relevante aici și rezultatele referitoare la putința de a fi mulțumit de pe urma experiențelor simple ale vieții.4 Această particularitate ține, în opinia unor autori, de inteligența spirituală. În aceeași chestiune, alte studii arată că cei care dăruiesc ceva semenilor aflați în nevoi, chiar şi o parte dintr‑un salariu mic, au la sfârșitul zilei o stare mai bună în comparație cu cei care cheltuiesc în interes propriu.5 Oamenii generoși sunt mai feriți de îmbolnăvire6, generozitatea antrenând un sentiment, o stare înrudită cu sentimentul unei vieți împlinite. Oamenii se simt mai bine dacă au făcut ei înșiși un act de caritate, pentru că legătura dintre cel milostiv și cel nevoiaș transformă faptele bune în sentimente bune. Relația directă dintre donator și beneficiar mărește „răsplata emoțională” a actului de caritate.7 Mai pe larg, având ca efect o stare de bine, dărnicia aduce și beneficii organizaționale, pentru că bunătatea și într‑ajutorarea sporesc coeziunea echipelor de lucru.8 În fine, cei darnici, având o stare de bine mai pregnantă, sunt mai productivi la locul de muncă, sunt cetățeni mai buni, mai responsabili în plan comunitar.9

Încheiem această sumară evidențiere a rezultatelor care sugerează importanța unor preocupări spirituale în prezervarea sănătății și în cultivarea stării de bine cu mențiunea unui studiu privind viața spirituală a copiilor între 8 şi 12 ani, care dovedesc astfel o capacitate sporită de dezvoltare a unor relații de calitate cu cei de vârsta lor, dar și disponibilitatea de înțelegere a valorilor propriei lor vieți.10

ATAȘAMENTUL INTERPERSONAL ȘI CONTEMPLAREA NATURII POT INFLUENȚA BENEFIC STAREA DE SĂNĂTATE

Toate aceste situații de viață, desprinse din contextul larg al lumii de azi, împovărează strădaniile ce urmăresc edificarea vieții.

Atingerea [afectuoasă] se dovedeşte a fi deosebit de importantă din punct de vedere medical. Unele studii arată, de pildă, că atenția determină efecte în axa hipotalamic‑pituitară‑adreanlă (HPA), cu rol în eliberarea cortizolului.11 Atingerea afectuoasă diminuează expresia genetică a receptorilor glucocorticoizi (RG) în numărul porturilor de receptare, ceea ce modifică semnificativ reacția de răspuns la stres.12 În acest ultim rezultat sunt evidențiate efecte epigenetice existente în plan fiziologic și comportamental. Atingerea afectuoasă a mamei, de exemplu, are un rol cheie în creșterea nivelului oxitocirei și a vasopresinei, cu implicații neuropsihologice (creșterea sentimentului de siguranță, a dispoziției pentru conectivitate socială, îmbunătățirea răspunsului imunitar și a stării generale de sănătate)13.

În ultimele decenii, numeroase stu­dii au scos la ivea­lă mutații în configurarea relațiilor interpersonale care produc numeroase consecințe. Într‑o lume în care părinții sunt tot mai ocupați profesional, copiii și tinerii au parte de experiențe interpersonale tot mai sărace, chiar în sânul familiei, iar situația aceasta are numeroase efecte. De mai bine de douăzeci de ani medicina comportamentală a arătat că ata­șamentul și căl­dura relațiilor de fa­milie in­flu­ențează să­nătatea, dispozițiile și ma­­­ni­e­ra de raportare la viață.14

Relevante sunt aici și rezultatele care arată efectele compasiunii, ale comportamentului altruist, sau efectele de calitate ale relațiilor interpersonale asupra stării de bine. Numeroase studii arată că implicarea în activități de voluntariat îmbunătățește starea generală a sănătății15, scade riscul mortalității, dacă activitatea este desfășurată dezinteresat16, diminuează ritmul scăderii în greutate și fragilitatea, ameliorând epuizarea, mersul lent și nivelul scăzut de activitate fizică.17

De asemenea, sentimentul de siguranță și apartenența la o comunitate caracterizată de coeziune și de unitate spirituală sunt aspecte ce pot îmbunătăți semnificativ sănătatea mentală în rândul locuitorilor.18 În același timp, în mediul natural omul se poate reface psihofizic, poate reducere semnificativ stresul și oboseala mentală, proces adesea mai eficient decât producțiile de divertisment oferite de orașul zgomotos. Unele cercetări arată că petrecerea câtorva ore în mijlocul naturii19 poate diminua semnificativ stresul, poate reduce oboseala mentală și poate contribui chiar la îmbunătățirea unor parametri fiziologici ai organismului.20

ADEVĂRUL ESTE O PERSOANĂ. VIAȚA DEPLINĂ ESTE VIAȚA PERSOANEI, IAR ÎMPLINIREA VIEȚII MELE ESTE ÎN ADEVĂRUL PERSOANEI

Din perspectivă creștină trebuie menționat faptul că ținta finală a vieții celui ce caută edificarea nu ține, în mod esențial, de viața aceasta. Finalitatea purtării de grijă, în spiritualitatea creștină, nu vizează o reorganizare amplă a acestei vieți, prin cultivarea virtuților, ci dobândirea unei vieți noi, care izvorăște din Viața unei Persoane, Hristos‑Omul, Cel ce Se dăruiește pe Sine umanității și fiecărei persoane în parte. „A iubi înțelepciunea înseamnă a iubi pe Dumnezeu, Înțelepciunea cu față de Persoană, Înțelepciunea ipostaziată sau ipostatică. Numai o Persoană are în ea concentrată înțelepciunea nesfârșită, vie și activă, iubitoare și binefăcătoare. Numai o astfel de Înțelepciune o poți iubi ca pe un prieten, pentru că și ea te iubește ca prieten. Prietenia ei depășește orice prietenie, dar și prietenia noastră față de ea. Din ea izvorăște toată înțelepciunea și prietenia noastră.”21

Lucrul acesta arată specificul lucrării interioare și capătul nevoințelor și al experiențelor mistice, așa cum sunt ele înțelese în spațiul creștin. Avem de a face cu un caracter bisericesc al misticii, care se identifică cu caracterul ei hristocentric: „Chiar şi cel care s‑a ridicat la starea de minte pură și de contemplație se situează în continuare în cadrul ierarhic al Bisericii, în sens larg, și nu a sărit dincolo de Hristos și de Taine.”22

În spațiul creștin se afirmă, de fapt, cu fermitate, că Adevărul este o Persoană. Și de aici toate celelalte deosebiri. Ceea ce iubitorul de înțelepciune din spațiul grec urmărea să înfăptuiască prin căutările lui privitoare la a face din filosofie însuși modul lui de viață, creștinul face în Dumnezeu. Sfântul înțelege să unească întreaga lui cunoaștere cu viața lui, prin cunoașterea lui Dumnezeu, izvorul vieții, și prin viețuirea lui în Hristos, Fiul Lui, Cel care a spus despre Sine că este Viața. Așadar, pentru creștini, filosofia care trebuie să devină un mod de viață este chiar Persoana Fiului, Dumnezeu și Om deplin, Înviat, și viața concretă a acestei Persoane.

Din perspectivă teologică, la începutul lumii, Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor (Facere 1, 2). La Întruparea Fiului ca om întreaga fire omenească a fost cuprinsă în El și întreg cosmosul e recapitulat în Trupul Lui omenesc. Duhul lui Dumnezeu, care din veșnicie purcede din Tatăl și se arată în Fiul, se odihnește acum, după Întruparea Fiului ca om, și după Învierea Lui, în Trupul și în Sufletul Lui omenești, putând lucra prin aceasta în întreaga fire omenească, în viața tuturor oamenilor și în întreaga Creație.

De aceea, trăirea spiritualității creștine se dovedește actuală. Autenticitatea și valoarea ei edificatoare se verifică nu prin faptul că vizează doar o îngrijire a sinelui, ci printr‑o deschidere iubitoare și încăpătoare față de toți semenii și deopotrivă față de întreaga Creație, nesituând nimic din toate cele create în afara lucrării lui Dumnezeu.

De putința unei astfel de îngrijiri pentru lucrarea lăuntrică este nevoie astăzi, fiindcă numai ea poate oferi calea de recuperare a adâncimii reflexive a subiectului și poate oferi parcursul către instaurarea unei armonii benefice, terapeutice și edificatoare în om, în sensibilitatea, afectivitatea, rațiunea şi voința lui. De o îmbrățișare iubitoare precum cea urmărită în creștinismul filocalic este nevoie astăzi, una care să dea mărturie de credința tare că în toate cele create și în viața tuturor semenilor stă ascunsă purtarea de grijă a lui Dumnezeu. În strădanii de acest fel se pot regăsi și dezideratele de compasiune și de într‑ajutorare de care este atât de multă nevoie astăzi. În fine, de această deschidere generoasă este necesar să dăm dovadă astăzi, nu doar prin cuvânt, ci prin însuși felul în care trăim, în fiecare zi, în raport cu fiecare dintre semenii noștri și cu întreaga lume, întrucât și ei și ea au nevoie de purtarea noastră de grijă, despătimită și iubitoare.

Note:

1Ibidem, p. 85.
2. Pr. Dumitru Stăniloae, Te­o­logie Dogmatică Or­to­do­xă, Editura I.B.M.B.O.R., Bu­curești, 1996, p. 261.
3. „Ce faci, te face”, zicea, în­tr‑o formulă concentrată, vred­ni­­cul de po­me­nire părintele Te­o­fil Părăian.
4Cf. Amit Bhattacharjee și Cassie Mogilner, ”Happines from Ordinary and Extroordinary Experiences, în Journal of Consumer Research”, vol. 41, nr. 1, iunie 2014, pp. 1‑17, disponibil în https://www.researchgate.net/publication/263081239_Happiness_from_Ordinary_and_Extraordinary_Experiences.
5Cf. Elizabeth W. Dunn, ”Spending Money on Others Promotes Happiness”, înScience, vol. 319, nr. 5870, 21 martie 2008, pp. 1687‑1688.
6Cf. R. Veenhoven, ”Healthy happiness: effects of happiness on physical health and the consequences for preventive health care”, în Journal of Happiness Studies, vol. 9, nr. 3, september 2006, pp. 449‑469.
7Cf. Lara. B. Aknin et al, ”Does social connection turn good deeds into good feelings? On the value of putting the ‘social’ in prosocial spending”, în International Journal of Happiness and Development, vol. 1, nr. 2, 2013, pp. 155‑171.
8Cf. Elizabeth W. Dunn, art. cit.
9Cf. World Happiness Report 2013, John Helliwell, Richard Layard și Jeffrey Sachs (ed.), p. 39.
10Cf. Mark Holder et. all., ”Spirituality, Religiousness and Happiness in Children Aged 8‑12 Years”, în Journal of Happiness Studies,vol. 11, nr. 2, aprilie 2010, pp. 131‑150.
11Cf. M.I. Meaney et. all., ”Neonatal Handling Alters Adrenocortical Negative feed back Sensitivity in Hippocampal Type II Glococorticoid Receptor Binding in Rat”, în Neuroendocrinology, nr. 50, 1989, pp. 597‑604.
12Cf. Helen M. Sharp et. all., ”Frequency of Infant Stroking Reported by Mothers Moderates the Effect of Prenatal Depression on Infant Behavioural and Physiological Outcomes”, în PloS ONE vol. 7, nr. 10, octombrie 15, 2012, e45446.
13Cf. A. B. Fries, T E. Yiegler et. all., ”Early Experience in Humans is associated with Changes in Neuopeptides Critical for Regulating Social Behavior”, în Proceedings of The National Academy of Sciences, vol. 102,noimbrie 2005, pp. 17237‑17240.
14Cf. Dr. Dean Ornish, Dragoste și supraviețuire, Ed. Curtea Veche, București, 2008.
15Cf. Faiza Tabassum et al, ”Association of volunteering with mental well‑being: a lifecourse analysis of a national population‑based longitudinal study in the UK”, în BMJ Open, vol. 6, nr. 8, 8 august 2016, e01132, doi: 10.1136/bmjopen‑2016‑011327.
16Cf. Sara Konrath et al, ”Motives for volunteering are associated with mortality risk in older adults”, în Health Psychology, vol. 31, nr. 1, ianuarie 2012, pp. 87‑96, doi: 10.1037/a0025226.
17Cf. Yunkyung Jung et. all, ”Productive Activities and Development of Frailty in Older Adults”, în Journal of Gerontology: Social Sciences, vol. 65B, nr. 2, 16 december 2009, pp. 256–261, doi:10.1093/geronb/gbp105.
18Cf. C. E. Depner și Igerrsoll Dayton, ”Supportive relationships in later life”, în Psychology and Aging, 1998, vol. 3, pp. 348‑357.
19Cf. Health Council of the Netherlands, (2004), ”Nature and health. The influence of nature on social psichological and physical well‑being”, în Publication, nr. 2004/09.
20Cf. Agnes E. van den Berg, et al., ”Preference for Nature in Urbanized Societies: Stress, Restoration, and the Pursuit of Sustainability”, în rev. Journal of Social, vol. 63, nr. 1, 2007, pp. 79‑96.
21. Pr. Dumitru Stăniloae, nota 82, în Sfântul Grigorie Sinaitul, op. cit., vol. cit., p. 151.
22. Pr. Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica creștină sau teologia vieții spirituale, Casa Cărții de Știință, 1993, p. 49.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni