Cuviosul Gherasim cel Nou purtătorul de Dumnezeu (20 octombrie)

Mai apoi, Sfântul Gherasim a părăsit Ierusalimul pentru a‑și relua peregrinările. A petrecut o vreme în Muntele Sinai, de unde a plecat spre Alexandria și către alte locuri din Egipt. După aceea a mers în Antiohia și la Damasc, apoi a ajuns în Creta, dar s‑a întors în cele din urmă în Zakint, unde s‑a așezat într‑o peșteră, departe de lume, în care a viețuit cinci ani de zile (1554‑1559), hrănindu‑se doar cu ceva legume, fără nici un pic de pâine și sare. Deși trăia ascuns, a fost aflat de creștinii evlavioși, care, fără să stea pe gânduri, au venit în număr mare la el ca să‑i ceară binecuvântarea și sfaturile. Dar, luând aminte la ce spun Sfinții Părinți, și anume că nimic nu este mai păgubitor pentru monah decât cinstirile și slava deșartă, sfântul s‑a hotărât să pornească din nou la drum. S‑a așezat atunci într‑o mică peșteră din Insula Chefalonia, unde a rămas aproape șase ani. Cum însă lumina nu poate sta ascunsă sub obroc, nici virtuțile Sfântului Gherasim nu au rămas ascunse, iar credincioșii au venit din nou să‑l cerceteze, nelăsându‑l să se bucure de desfătarea cugetării la cele înalte. În cele din urmă pronia l‑a condus spre un loc și mai retras al insulei, numit Omala, unde se afla o biserică în ruine, în care tocmai fusese descoperită o icoană făcătoare de minuni.

Aici sfântul a avut încredințare de la Dumnezeu că a venit vremea să primească ucenici. Douăzeci și cinci de fecioare i‑au cerut să le fie părinte duhovnicesc, și astfel sfântul a întemeiat o mănăstire, jertfindu‑și isihia pentru a le transmite ucenicelor sale roadele harului și ale experienței duhovnicești, pe care Dumnezeu i le-a dăruit din belșug. Mănăstirea, numită Noul Ierusalim, părea locuită de îngeri în trup.

Ajuns la o vârstă foarte înaintată, Sfântul Gherasim și‑a văzut dinainte sfârșitul și le‑a chemat pe toate fiicele sale duhovnicești pentru a le da ultimele povățuiri. Apoi, după ce le‑a binecuvântat, și‑a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, plin de bucurie și de pace, la 15 august 1579.¹ Trupul său nestricăcios, ce pare că doarme, răspândește o mireasmă cerească și săvârșește până astăzi mulțime de minuni. Sfântul Gherasim a devenit ocrotitorul Insulei Chefalonia și al tuturor locuitorilor săi, și mijlocitorul lor stăruitor în fața tronului lui Dumnezeu. Este cunoscut mai ales pentru puterea sa tămăduitoare, izbăvindu‑i pe demonizați, care vin de pretutindeni să‑i ceară ajutorul. Prin ocrotirea sa, ortodoxia a putut dăinui în Chefalonia de‑a lungul multelor veacuri de stăpânire italiană.

Ieromonahul Macarie de la Simonos Petra, Sinaxarul. Viețile sfinților, vol. II, luna octombrie, p. 265‑267