Adaugat la: 16 Septembrie 2020 Ora: 15:14

Neuroștriințele și experiența vieții spirituale creștine (I)

TREI TEME DE DIALOG LA CONFLUENȚA NEUROȘTIINȚELOR CU EXPERIENȚA VIEȚII SPIRITUALE

O lectură sumară a datelor și a cercetărilor din sfera neuroștiințelor poate identifica uşor cel puțin trei arii semnificative în dialogul cu teologia.

Prima dintre teme vizează explorările dificile, dar provocatoare, privind natura conștiinței. Este vorba despre un câmp uneori arid, alteori fertil, de explorări și dezbateri interdisciplinare ce pot aduce în dialog modelele descriptive și explicative cu care operează filosofia minții și psihologia cognitivă, dar și unele înțelesuri ale vieții spirituale, așa cum sunt ele prezente în literatura filocalică și sapiențială a tradiției creștine. Este vorba, în principal, de cele care se referă la concepte precum conștiința, mintea sau sinele. Teme de acest fel aduc în discuție numeroase dificultăți și provocări, de la precizările de ordin semantic până la cerințele, adesea imposibil de îndeplinit, pe care le solicită componenta empirică. Totuși, temele acestea au pătruns în agenda unor cercetări experimentale, astfel încât zona de interacțiune dintre neuroștiințe și preocupările cu privire la condiția omului s‑a extins și mai mult.1

A doua temă vizează inteligența spirituală. În ultimii ani, prin contribuția lui Howard Gardner, s‑a rafinat semnificativ conceptul de inteligență. Este vorba despre introducerea modelului inteligențelor multiple, care propune, alături de inteligența de calcul, alte tipuri de inteligență: inteligența emoțională, inteligența socială, inteligența naturalistă, inteligența spațială, inteli-gența muzicală sau inteligența intra‑personală.2 Pe lângă acestea, în ultimii ani a intrat în discuție şi conceptul de inteligență spirituală.3 Potrivit cercetătorilor care au în atenție inteligența spirituală, practica meditației, stările contemplative sau ritualul religios pot modifica semnificativ nu doar dispozițiile interioare, ci și obișnuințele minții, operând o resemnificare a amintirilor și determinând apariția unor tipare cognitive noi. Prin practica vieții spirituale avem posibilitatea de a schimba maniera de a vedea lumea, lucrurile și chiar o revalorizare a propriilor amintiri (cognitive reappraisal).4

O direcție importantă în aceste cercetări este explorarea neuroștiințifică a practicilor spirituale, identificarea posibilelor influențe determinate de acestea asupra cortexului și asupra mecanismelor fiziologice. Aici pot fi incluse şi investigațiile care urmăresc amprentele cerebrale corespunzătoare diverselor experiențe spirituale.5 Dar se iau în calcul şi efectele unor activități specifice vieții religioase (cum ar fi meditația, rugăciunea, diverse stări contemplative, participarea la ritualul religios sau compasiunea) asupra funcționării creierului. Cercetătorii au identificat anumite tipare cerebrale, anumite amprente imagistice specifice activităților mentale cu caracter spiritual, dar și efectele pe care aceste practici le au în configurarea și funcționarea anumitor arii corticale și subcorticale. În cadrul acestor cercetări, care fac parte din aria neuroteologiei6, s‑a constat, de exemplu, o creștere în volum a insulei (zonă din cortex, activă de regulă în reflecție), o intensificare a activității cerebrale în cingulatul anterior, dar și o diminuare în volum a nucleilor amigdalieni (arii din sistemul limbic, profund responsabile cu frica și agresivitatea).7

În aceeași direcție trebuie spus că unii autori au propus evidențierea unor amprente specifice în funcția cerebrală pentru fiecare experiență religioasă în parte, propunând distincții ale acestor amprente cerebrale care corespund deosebirilor doctrinare și experiențiale din cultul diverselor practici religioase tradiționale. Drept exemplu ar putea fi invocate acele intenții care urmăresc identificarea particularităților imprimate în funcția cerebrală de maniera înțelegerii și experierii lui Dumnezeu.8

În fine, poate cel mai relevant dintre punctele aflate în lucru, în cadrul dialogului, îl reprezintă explorările vizând con-dițiile din primii ani de viață, activitățile curente și obișnuințele comportamentale, dar și stimulii și oferta experiențială a mediului informațional, aşadar modalitățile prin care acești factori ar putea influența dispozițiile emoționale și abilitățile cognitive ale persoanei, dar și disponibilitatea pentru experiențele și înțelesurile specifice vieții spirituale.9

CERCETĂRI MEDICALE PRIVIND EFECTELE STĂRILOR SUFLETEȘTI ASUPRA SĂNĂTĂȚII

În ultimele decenii, tot mai multe arii de cercetare științifică și din reflecția filosofică au avut și au în atenție felul în care tehnica, entertainementul, tehnologiile digitale, cultura de consum, mediatizarea globală a informației, consumismul și toate celelalte afectează viața interioară.

Pe de o parte, medicina integrativă sau comportamentală, neuroștiințele, psihoterapia cognitiv‑comportamentală arată că felul în care ne petrecem viața, atașamentul de care ne bucurăm în copilărie, dar și cel pe care îl oferim semenilor noștri, calitatea experiențelor acumulate în mijlocul naturii înconjurătoare, felul în care înțelegem să ne angajăm în raporturile cu semenii influențează în mod direct dispozițiile și capacitățile prin care ne folosim resursele interioare. Mai mult, pe termen lung aceste aspecte influențează semnificativ starea sănătății. Pe de altă parte, însă, credința și viața spirituală pot deschide omul către un nivel mai adânc al interiorității lui luminate de har, care pune în discuție și organizează toate aceste aspecte concrete ale vieții într‑o legătură strânsă cu Dumnezeu. În felul acesta este ușor de constatat o întâlnire surprinzătoare între arii de cercetare psihologice și medicale care au în centrul preocupărilor lor asigurarea unei vieți sănătoase, pe de o parte, și viața creștină, de partea cealaltă.

Ample studii longitudinale au scos la iveală, în ultimele decenii, faptul că atașamentul și căldura exprimate în relațiile de familie ne influ­ențează pe termen lung să­nătatea, dispozițiile și ma­­­ni­e­ra de receptare a experie­n­­­țelor de viață. Studiul Harvard, de exemplu, este edificator. Este vorba de o cer­cetare care ține seama de da­te acumulate într‑o perioadă de 35 de ani și care a avut în a­tenție 126 de bărbați sănătoși din clasele de studenți din­tre anii 1952 și 1954. Acestor ti­neri li s‑au distribuit la vremea aceea chestionare de eva­lu­­are a sentimentelor care a­ni­mă relațiile lor cu părinții. Du­pă 35 de ani, acelorași persoane li s‑a întocmit un istoric medi­cal și psihologic detaliat, pe ba­za fișelor medicale realizate de‑a lun­gul anilor. Datele au arătat că 91% dintre participanții care au caracterizat relația lor cu pă­rinții ca fiind rece, la data ches­tionarului, fuseseră diagnosticați la vâr­sta mijlocie cu boli grave (boli coronariene, hi­per­tensiune arterială, ulcer du­o­denal și alcoolism). Compa­ra­tiv cu aceștia, doar 45% dintre cei care evaluaseră relația cu pă­rinții ca fiind caldă, cu ma­ma în special, aveau acest gen de afecțiuni. Şi mai convingător încă, 100% din participanți, a­di­că toți cei care au evaluat re­la­țiile cu ambii părinți, mama și tata, ca fiind reci, au înregistrat la vârs­ta mijlocie boli sem­ni­ficative, com­parativ cu doar 47% dintre cei care au avut o re­lație a­pro­piată cu tatăl și cu ma­ma.10 „Per­cepția dragostei în si­ne, scriau cercetătorii, reduce im­pactul nega­tiv al factorilor de stres și al agenților patogeni și susține func­ția imună și vin­de­carea.”11

Autorii studiului Harvard a­fir­mă că relațiile pe care le dez­­vol­­tăm în copilărie sunt predicto­ri pentru sănătate pe ter­men lung, tocmai pentru că ele de­ter­­mină în mare parte o a­nu­mi­­tă organizare a vieții: nu­tri­ția, comportamentele să­nă­toa­se sau nesănătoase, de­prin­se în co­pilărie, modalită­ți­le alese pen­tru a face față si­tu­a­țiilor gre­le, de exemplu anxie­t­a­tea, furia, ostilitatea, depresia, op­timismul sau valorile și practicile spi­ri­­tuale.12

(Va urma)

Note:

1. O lucrare care abordează tema conștiinței, la granița dintre neuroștiințe și filosofia minții este The Conscius Mind: in search of a fundamental theory, David J. Chalmers, Oxford University Press, New York, 1997. Noile condiții de explorare științifică oferite de tehnologia de vârf a imagisticii medicale nu reușesc să elucideze misterul conștiinței umane, şi toate celelalte aspecte care ar putea intra în discuție sunt departe de a fi elucidate (Cf. Ray Tallis, „Consciousness, not yet explained”, în: New Scientist, 205 (6 ian. 2010), nr. 2742, pp. 28‑29). Antonio Damasio formulează tranșant una dintre ele: „Mi‑e greu să văd în rezultatele științifice, mai ales din domeniul neurobiologiei, altceva decât aproximații provizorii care ne satisfac pe moment și pe care le înlăturăm de îndată ce apar descrieri mai bune. Complexitatea minții umane este, poate, de așa natură încât să nu aflăm niciodată soluția problemei din cauza limitărilor noastre inerente. Poate că nici nu ar trebui să vorbim despre o problemă, ci despre un mister, făcând distincție între întrebările pe care știința le poate aborda și cele care e probabil să rămână pe veci fără răspuns.” (Antonio Damasio, Eroarea lui Descartes, Ed. Humanitas, București, 2004, p. 15).
2. Howard Gardner, Inteligențe multiple. Noi orizonturi, Editura Sigma, București, 2006. Vom detalia unele aspecte privind inteligența spirituală în cele ce urmează.
3. Într‑o altă abordare găsim formulate câteva caracteristici care ar putea constitui elementele definitorii ale inteligenței spirituale. Este vorba despre o evaluare obiectivă, în accepțiune științifică, fără a se lua în calcul existența lui Dumnezeu, care urmărește poziția de neutralitate față de oricare dintre tradițiile religioase. În acest fel sunt identificate cinci aspectele cognitiv‑comportamentale ale omului spiritual, aspecte care deosebesc experiența lui spirituală și religioasă de toate celelalte activități și experiențe. Prima dintre ele este obișnuința unei abordări transcendente a lumii și lucrurilor, o privire și o înțelegere cuprinzătoare, care nu pierd din vedere temeiurile și finalitățile lumii, perspectiva de ansamblu, natura lucrurilor și a fenomenelor sau alte conținuturi de acest fel. Cea de a doua vizează stările modificate de conștiință, aici putând fi incluse aspectele cognitive noi, stările, dispozițiile noi ale interiorității omenești, întâlnite în experiența vieții spirituale. Avem în minte nu doar experiențele mistice, ci și cele obișnuite în plan religios, cum ar fi rugăciunea, contemplația, compasiunea, așa cum sunt ele trăite de persoana care practică în mod obișnuit viața spirituală. O a treia caracteristică aflată în strânsă legătură cu experiențele spirituale vizează obișnuința de a sacraliza, de a conferi o semnificație spirituală situațiilor de viață și experiențelor cotidiene. Un alt aspect care este pus în legătură cu inteligența spirituală vizează capacitatea și obișnuința de a încadra și de a soluționa probleme concrete ale vieții folosind resursele spiritualității, texte cu valoare spirituală, principii, sfaturi sau pilde. În fine, o ultimă caracteristică este capacitatea de a cultiva virtuțile, putința de a folosi variatele contexte ale vieții ca pe un prilej pentru cultivarea virtuților (cf. Robert Emmons, „Is Spirituality an Inteligence? Motivation, Cognition and the Psychology of ultimate Concern”, în The International Journal for The Psychology of Religion, nr. 10, 2000, pp. 3‑26; Maryam Hosseini et al, „A Review Study on Spiritual Intelligence, Adolescence and Spiritual Intelligence, Factors that may Contribute to Individual Differences in Spiritual Intelligence and the Related Theories”, în Journal of Social Sciences, vol. 6, nr. 3, 2010, pp, 429‑438).
4. Cf. Eric Garland, Susan Gaylord, and Jongbae Park, „The Role of Mindfulness in Positive Reappraisal”, în Explore (NY), vol. 5, nr. 1, pp. 37–44.
5. Un scurt istoric ar trebui să menționeze aici cercetările dezvoltate, în anii ’70, de Richard Davidson cu privire la efectele meditației și a stărilor spirituale asupra emoțiilor, dar și cele ale lui James Austin privind efectele meditației Zen asupra funcției cerebrale. În anii ’80, aceste contribuții s‑au înmulțit semnificativ prin activitatea lui David McClelland privind efectele compasiunii asupra stării de sănătate, dar și ale medicului Harold Koenig în privința beneficiilor asupra sănătății, beneficii pe care le antrenează viața religioasă într‑o familie și într‑o comunitate de credință, dar și promovarea meditației ca practică medicală, în spitalele din Statele Unite ale Americii, promovată de John Kabat Zinn. În fine, anii ’90 au sporit și mai mult numărul celor care activează în cercetarea neuroștiințelor vieții spirituale: Andrew Newberg, Sara Lazar, Anne Harrington și Anthony Lutz.
6. Fondatorul domeniului neuroteologiei este medicul Andrew Newberg: Andrew Newberg, Mark Robert Waldman, Cum ne schimbă Dumnezeu creierul, Curtea Veche, 2009.
7. Două titluri reprezentative în această direcție de cercetare: Richard J.Davidson, Anne Harrington, Compassion: Western Scientists and Tibetan Buddhists Examine Human Nature, Davidson, R. J., Harrington, A. (ed.), Visions of compassion: Western scientists and tibetan buddhists examine human nature, New York, 2002și Eugene G. D’Aquili, Andrew B. Newberg, The Mystical Mind: Probing the Biology of Religious Experience, Fortress Press, 1999.
8. Nu punem discuta aici despre cât de temeinice sunt toate aceste aserțiuni și rezultate. Explorările neuroștiințifice sunt totuși la început. Unele evaluări recente avertizează asupra posibilelor erori care ar putea apărea. Abordarea aceasta încă nu oferă o explicație suficient de lămuritoare cu privire la cauzele efective care face ca anumite procese cerebrale să dea naștere anumitor experiențe și stări de sine și nu altora. În general, imagistica funcțională prin rezonanța magnetică nucleară și corespondențele care se inferează între anumite stări și activități psihice care dau creșterea fluxului sanguin în anumite zone ale creierului necesită încă multă atenție (vezi Edward Vul et al., „Puzzlingly High Correlations in fMRI Studies of Emotion, Personality, and Social Cognition”, în Perspectiveson Psychological Science, vol. 4, nr. 3, 2009, p. 285).
9. Numeroase titluri pot fi menționate aici, unele vechi, altele noi. Iată câteva dintre ele: D. Funkenstein et al., Mastery of Stress, Cambridge MA: Harvard University Press, 1957, V. L. G. Russek și G. E. Schwartz, „Perceptions of parental caring predict health status in midlife: a 35‑zear follow‑up of the Hravard Mastery of Stress Study”, în Psychosomatic Medicine, 1997, vol. 59, nr. 2, pp. 144‑149.
10. V. L. G. Russek și G. E. Schwar­tz, „Perceptions of parental caring predict health status in midlife: a 35‑zear follow‑up of the Harvard Mastery of Stress Study”, în rev. Psychosomatic Medicine, 1997, 59 (2): 144‑149 și D. Funkenstein, S. King și M. Drollete, Mastery of Stress, Cambridge MA: Har­vard Uni­ver­sity Press, 1957. Mai multe despre multe alte re­zul­ta­te de acest fel, în Dean Ornish, Dragoste și supraviețuire, Curtea Veche, București, 2008.
11. Dean Ornish, op. cit., p. 59.
12. Ibidem, p. 64.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni