Frații Felix și Regula, precum și însoțitorul lor Exuperantie, erau creștini din orașul Teba - Egipt, care au venit în Elveția în timpul domniei lui Maximian (250-310), împreună cu legiunea tebaică, formată numai din creștini și încoronată de martiriu în 302 la Agaunum (în zona orașului Saint-Maurice - sudul Elveției). Conducătorul acestei legiuni, faimosul Maurițius, care era un foarte bun creștin, i-a trimis pe cei trei, înaintea martiriului sãu, sã predice Evanghelia lui Hristos dincolo de Alpi.

Astfel, Felix, Regula și Exuperantie au trecut prin Pasul Furka, apoi prin valea râului Rheuss, prin trecătoarea Klausen, și au ajuns prin Glarnerland la lacul Zürich, apoi în orașul Thuricum (Zürich-ul de astăzi) unde și-au construit colibe pe o insulă a Limmatului (acolo unde se aflã în prezent Biserica Wasserkirche) și au slujit Domnului zi și noapte.

Puterea romană a trimis pe urmele lor niste ofițeri foarte cruzi, ca să-i ia prizonieri. Se spune cã aceia n-au putut sã-i vadã pe Sfinți, aceștia fiind învãluiți de harul lui Dumnezeu și astfel soldații au trecut pe lângă ei. Bucuroși însă de a primi cununa martiriului, cei trei oșteni ai lui Hristos s-au predat singuri căutătorilor lor și au fost duși în fața comandantului Decius în castelul Turicum.

Acesta i-a interogat imediat (2) : « Sunteți creștini, tovarăși ai lui Maurițius, Exuperius, Candidus și Victor sau nu sunteți?» Sfântul Felix a răspuns: « Suntem creștini și ne închinăm lui Hristos Dumnezeu, care ne-a creat și suntem tovarășii celor pe care i-ai menționat. Cu toții sperăm să fim părtași, prin mila lui Dumnezeu, la împărăția cerească. Nu aducem jertfe și nu-i cinstim pe zeii tãi, cu care vei ajunge în iad. Trupurile noastre sunt sub puterea ta, sufletele noastre însă nu sunt în puterea ta, ci doar în a lui Dumnezeu, Care ne-a creat ».

Atunci comandantul Decius s-a înfuriat groaznic și a poruncit sã-i ducă pe mărturisitori pe un loc mai jos de castel, acolo unde azi este Biserica Fraumünster. A mai poruncit să-i dezbrace și să-i biciuiască, până când nu va mai rămâne nicio bucată întreagă de piele pe trupul lor. Dar Domnul Dumnezeu îi păzea pe Sfinți în așa încercare grea. Tiranul le-a zis atunci: « Åži încă mi-e milă de voi. Jur pe marii zei și pe mila împăratului Maximian, că o să vă pun într-un cuptor fierbinte ca jăratecul, dacă nu vreți să-i adorați pe zeii noștri Mercur și Jupiter. » Sfinții au răspuns: « Dumnezeu ne e sprijin, nu ne vom teme, orice ni s-ar face! »

Atunci Decius a poruncit să se aprinda focul, să se fiarbă ulei și să-i arunce pe Sfinți înăuntru. Dar Dumnezeu făcea ca uleiul să se răceasca, astfel încât Sfinții Lui stăteau înăuntru și-L lăudau pe Dumnezeu. Decius le-a poruncit atunci chinuitorilor să aducă plumb fierbinte și să-l toarne slugilor lui Dumnezeu pe gât. Sfânta Regula nu s-a lăsat impresionată nici de data asta, dimpotrivă, i-a strigat guvernatorului: « Chinurile tale sunt dulci ca mierea și fagurele ». Atunci nedreptul Decius a poruncit să-i ducă pe mărturisitori în temnița castelului, până când el se va gândi la torturi mai groaznice. Sfinții L-au slăvit și L-au lăudat pe Dumnezeu deodată și într-un glas au zis: « Iți mulțumim Å¢ie, Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, căci în numele Tău am suferit atât de mult ».

Crudul judecător a chemat atunci pe Sfinți din nou la el și i s-a adresat lui Felix cu cuvintele: « Tu te închini Dumnezeului tau și Îl chemi. Unde este El? Acesta i-a răspuns: « Diavolul vrea să meargă în iad și tu te prezinți ca imitator al lui ». Atunci Decius i-a spus: « Ai face mai bine să-i cinstești pe zeii mei, căci eu pot vorbi cu ei și ceea ce-mi poruncesc ei, aceea fac ». La asta Sfinții i-au răspuns: « Dușmanule, de ce nu te arăți, unde este locul tău pe pământ? Uită-te la cer, la soare și la lună, pe care le-a creat Dumnezeu cel Atotputernic, El are și putere să ne salveze sufletele. Zeii tăi în schimb sunt demoni, ei și tu cu împăratul tău o să ardeți în focul veșnic ».

Atunci Decius a pus să se ridice mai multe roți, pline de lame ascuțite, dispuse astfel încât să sfârtece trupurile Sfinților. Aceștia însă au cerut sprijin de la Cer și milă de la Sfântul Duh, astfel încât să poată semăna Cuvântul mântuitor al lui Dumnezeu și a preamări Sfânta Treime printre păgâni. Atunci Dumnezeu a trimis un înger, care a lovit și a stricat roțile cu ajutorul unei furtuni puternice. Sfinții au ridicat ochii spre cer și au auzit o voce care zicea: « Veniți, voi cei binecuvântați ai Tatălui, primiți Împărăția pe care v-a pregătit-o Domnul de la începutul lumii! ». Dacă au auzit așa Sfinții, au strigat tare, L-au lăudat pe Dumnezeu și au spus: „Slavă Å¢ie Dumnezeule întru Înălțimi și pe pământ pace oamenilor de bună credință. Doamne Iisuse Hristoase, Te lăudăm și Te slăvim în vecii vecilor. Amin. ».

Dacă a văzut Decius că nicio tortură nu folosește la nimic, s-a așezat pe scaunul lui de Judecător și i-a condamnat pe Sfinți la moarte. Imediat au fost luați soldații lui Dumnezu de către chinuitori și au fost duși din nou pe insulă, pe care se află astăzi Biserica Wasserkirche și li s-a spus să-și dezvelească ceafa. Când au auzit asta martirii, L-au lăudat pe Dumnezeu și au spus: « Arată-ne Doamne drumul Tău, învață-ne cărarea Ta, îndrumă-ne în adevarul Tău și poruncește-ne, că Tu ești mântuirea noastră ». Apoi și-au plecat capetele. Ucigașii le-au tăiat capetele și aleșii Domnului au primit moarte martirică pentru Dumnezeu. Åži dintr-o dată s-a auzit o voce de îngeri și de Sfinți cântători zicând: « În paradis vor merge cu voi îngerii și acolo veți fi primiți cu slava martirilor ».

Atunci trupurile preafericite ale Sfinților și-au luat capetele în mâini și s-au dus cu ele de pe malul râului Limmat, unde suferiseră martiriul, către un delușor. Acolo le-au pus unul lângă altul și au ales locul acela ca loc de înmormântare. Întâmplarea cu Sfinții care și-au luat capetele tăiate și au mers pe picioare este cunoscută în viețile sfinților; asemenea mărturii găsim și la Sfinții Dionisie din Paris și Miniatus din Florența.

Aproximativ 500 de ani mai târziu, locul mormântului Sfinților Felix, Regula și Exuperantie i-a fost descoperit într-un mod minunat împăratului Carol cel Mare, care a ctitorit acolo o biserică. În anul 1090 a fost așezată piatra de temelie pentru Catedrala Grossmünster, cea mai mare parte din catedrală fiind terminată în anul 1230, fiind închinată Sfinților Felix, Regula și Exuperantie, Sfinți care au devenit și protectori ai orașului Zürich. Din secolul al XIII-lea, imaginea cu cei trei Sfinți, purtându-și singuri capetele, a început să fie folosită pe sigiliile oficiale ale orașului și pe monezi. Aceștia apar și astăzi pe emblema orașului Zürich.

În timpul Reformei, fiind desființat cultul Sfinților în 1524 în Zürich („patria lui Zwingli“), se trece sub tăcere cinstirea Sfinților ocrotitori, însă din anul 2002 se reia cinstirea oficială a Sfinților Felix, Regula și Exuperantie, ca patroni oficiali ai orașului.

Până în prezent zona veche a orașului este străjuită de biserica Grossmünster, unde au odihnit Sfinții și unde de veacuri paralizați și orbi și-au găsit vindecarea spre slava lui Dumnezeu și în cinstea Sfinților orașului Zürich, Felix, Regula și Exuperantie.

Părți din moaștele Sfinților sunt păstrate până astăzi în două Biserici din Elveția, în biserica parohiei catolice « Felix și Regula » din Zürich și în biserica parohiei catolice din Andermatt (Cantonul Uri). În ziua de prăznuire a celor trei Sfinți - 11 septembrie - moaștele lor sunt purtate în procesiune între Biserica Fraumünster - cea ridicată pe locul decapitării lor – și Catedrala Grossmünster, unde se săvârșește o slujbă de către toate parohiile ortodoxe din Zürich.

Din slujba Sfinților (11 septembrie) :

« Bucură-te oraș Zürich/ În tine au strălucit apărătorii lui Dumnezeu/ Felix, Regula și Exuperantie./ Curajoși ei au rezistat tiranilor ce vorbeau în deșertăciune/ n-au adus ofrande idolilor/ în loc de asta, i-au adus lui Hristos, Capul bisericii/ capetele lor ca ofrandă sfântă. / În orașul nostru ei au ctitorit astfel cu trupurile lor/ Primul altar al Preaînaltului./ Acolo vrem să ne adunăm noi, fiii credincioși ai orașului Zürich/ Ca să sărbătorim amintirea lor/ și să strigăm împreună cu ei:/ Doamne, păzește orașul acesta al Tău/ și toți locuitorii lui./ Păzește-ne de tot răul/ căci Singur iubitor de oameni ești. » (Vecernie – Slava la « Doamne strigat-am »)

« Mare este puterea credinței/ Tiranului v-ați împotrivit/ și prin moarte azi mărturisiți viața/ Sfinților martiri Felix, Regula și Exuperantie/ Rugați-vă lui Hristos, Dumnezeul nostru, să ne mântuiască pe noi. » (Troparul)

« Mări și munți au trecut/ apărătorii tebaici ai lui Dumnezeu, Felix, Regula și Exuperantie, /ca să distrugă în orașul nostru puterea dușmanului./ Căci viața lor au pierdut-o pentru Hristos/ și au găsit astfel Viața. / Să ne încredințăm și noi, ca și ei, Dătătorului de viață și să spunem:/ Drumurile Tale ni le arată Doamne/ Åži pe cărările Tale ne îndrumă/ Învață-ne adevărul Tău/ căci Tu ești Dumnezeu, mântuirea noastră. » (Condacul)

Cu rugăciunile Sfinților Tăi, Felix, Regula și Exuperantie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi ! Amin.

Pr. Romică Enoiu
Parohia Ortodoxă Română « Sfântul Nicolae » din Zürich - Elveția

Note de subsol

1. Codex 225, Stiftsbibliothek St. Gallen
2. Citatele sunt după textul slujbei Vecerniei, alcătuit în 2002 de către AGOK (Arbeitsgemeinschaft orthodoxer Kirchen) și care se săvârșește anual la 11 septembrie de către toți ortodocșii din Zürich.