Sfinţii Mucenici Felix, Regula şi Exuperantie - 11 septembrie. Patronii şi ocrotitorii oraşului Zürich

FraÅ£ii Felix ÅŸi Regula, precum ÅŸi însoÅ£itorul lor Exuperantie, erau creÅŸtini din oraÅŸul Teba - Egipt, care au venit în ElveÅ£ia în timpul domniei lui Maximian (250-310), împreună cu legiunea tebaică, formată numai din creÅŸtini ÅŸi încoronată de martiriu în 302 la Agaunum (în zona oraÅŸului Saint-Maurice - sudul ElveÅ£iei). Conducătorul acestei legiuni, faimosul MauriÅ£ius, care era un foarte bun creÅŸtin, i-a trimis pe cei trei, înaintea martiriului sãu, sã predice Evanghelia lui Hristos dincolo de Alpi.

Astfel, Felix, Regula ÅŸi Exuperantie au trecut prin Pasul Furka, apoi prin valea râului Rheuss, prin trecătoarea Klausen, ÅŸi au ajuns prin Glarnerland la lacul Zürich, apoi în oraÅŸul Thuricum (Zürich-ul de astăzi) unde ÅŸi-au construit colibe pe o insulă a Limmatului (acolo unde se aflã în prezent Biserica Wasserkirche) ÅŸi au slujit Domnului zi ÅŸi noapte.

Puterea romană a trimis pe urmele lor niste ofiÅ£eri foarte cruzi, ca să-i ia prizonieri. Se spune cã aceia n-au putut sã-i vadã pe SfinÅ£i, aceÅŸtia fiind învãluiÅ£i de harul lui Dumnezeu ÅŸi astfel soldaÅ£ii au trecut pe lângă ei. BucuroÅŸi însă de a primi cununa martiriului, cei trei oÅŸteni ai lui Hristos s-au predat singuri căutătorilor lor ÅŸi au fost duÅŸi în faÅ£a comandantului Decius în castelul Turicum.

Acesta i-a interogat imediat (2) : « SunteÅ£i creÅŸtini, tovarăÅŸi ai lui MauriÅ£ius, Exuperius, Candidus ÅŸi Victor sau nu sunteÅ£i?» Sfântul Felix a răspuns: « Suntem creÅŸtini ÅŸi ne închinăm lui Hristos Dumnezeu, care ne-a creat ÅŸi suntem tovarăÅŸii celor pe care i-ai menÅ£ionat. Cu toÅ£ii sperăm să fim părtaÅŸi, prin mila lui Dumnezeu, la împărăÅ£ia cerească. Nu aducem jertfe ÅŸi nu-i cinstim pe zeii tãi, cu care vei ajunge în iad. Trupurile noastre sunt sub puterea ta, sufletele noastre însă nu sunt în puterea ta, ci doar în a lui Dumnezeu, Care ne-a creat ».

Atunci comandantul Decius s-a înfuriat groaznic ÅŸi a poruncit sã-i ducă pe mărturisitori pe un loc mai jos de castel, acolo unde azi este Biserica Fraumünster. A mai poruncit să-i dezbrace ÅŸi să-i biciuiască, până când nu va mai rămâne nicio bucată întreagă de piele pe trupul lor. Dar Domnul Dumnezeu îi păzea pe SfinÅ£i în aÅŸa încercare grea. Tiranul le-a zis atunci: « Åži încă mi-e milă de voi. Jur pe marii zei ÅŸi pe mila împăratului Maximian, că o să vă pun într-un cuptor fierbinte ca jăratecul, dacă nu vreÅ£i să-i adoraÅ£i pe zeii noÅŸtri Mercur ÅŸi Jupiter. » SfinÅ£ii au răspuns: « Dumnezeu ne e sprijin, nu ne vom teme, orice ni s-ar face! »

Atunci Decius a poruncit să se aprinda focul, să se fiarbă ulei ÅŸi să-i arunce pe SfinÅ£i înăuntru. Dar Dumnezeu făcea ca uleiul să se răceasca, astfel încât SfinÅ£ii Lui stăteau înăuntru ÅŸi-L lăudau pe Dumnezeu. Decius le-a poruncit atunci chinuitorilor să aducă plumb fierbinte ÅŸi să-l toarne slugilor lui Dumnezeu pe gât. Sfânta Regula nu s-a lăsat impresionată nici de data asta, dimpotrivă, i-a strigat guvernatorului: « Chinurile tale sunt dulci ca mierea ÅŸi fagurele ». Atunci nedreptul Decius a poruncit să-i ducă pe mărturisitori în temniÅ£a castelului, până când el se va gândi la torturi mai groaznice. SfinÅ£ii L-au slăvit ÅŸi L-au lăudat pe Dumnezeu deodată ÅŸi într-un glas au zis: « IÅ£i mulÅ£umim Å¢ie, Domnul ÅŸi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, căci în numele Tău am suferit atât de mult ».

Crudul judecător a chemat atunci pe SfinÅ£i din nou la el ÅŸi i s-a adresat lui Felix cu cuvintele: « Tu te închini Dumnezeului tau ÅŸi Îl chemi. Unde este El? Acesta i-a răspuns: « Diavolul vrea să meargă în iad ÅŸi tu te prezinÅ£i ca imitator al lui ». Atunci Decius i-a spus: « Ai face mai bine să-i cinsteÅŸti pe zeii mei, căci eu pot vorbi cu ei ÅŸi ceea ce-mi poruncesc ei, aceea fac ». La asta SfinÅ£ii i-au răspuns: « DuÅŸmanule, de ce nu te arăÅ£i, unde este locul tău pe pământ? Uită-te la cer, la soare ÅŸi la lună, pe care le-a creat Dumnezeu cel Atotputernic, El are ÅŸi putere să ne salveze sufletele. Zeii tăi în schimb sunt demoni, ei ÅŸi tu cu împăratul tău o să ardeÅ£i în focul veÅŸnic ».

Atunci Decius a pus să se ridice mai multe roÅ£i, pline de lame ascuÅ£ite, dispuse astfel încât să sfârtece trupurile SfinÅ£ilor. AceÅŸtia însă au cerut sprijin de la Cer ÅŸi milă de la Sfântul Duh, astfel încât să poată semăna Cuvântul mântuitor al lui Dumnezeu ÅŸi a preamări Sfânta Treime printre păgâni. Atunci Dumnezeu a trimis un înger, care a lovit ÅŸi a stricat roÅ£ile cu ajutorul unei furtuni puternice. SfinÅ£ii au ridicat ochii spre cer ÅŸi au auzit o voce care zicea: « VeniÅ£i, voi cei binecuvântaÅ£i ai Tatălui, primiÅ£i ÎmpărăÅ£ia pe care v-a pregătit-o Domnul de la începutul lumii! ». Dacă au auzit aÅŸa SfinÅ£ii, au strigat tare, L-au lăudat pe Dumnezeu ÅŸi au spus: „Slavă Å¢ie Dumnezeule întru ÎnălÅ£imi ÅŸi pe pământ pace oamenilor de bună credinÅ£ă. Doamne Iisuse Hristoase, Te lăudăm ÅŸi Te slăvim în vecii vecilor. Amin. ».

Dacă a văzut Decius că nicio tortură nu foloseÅŸte la nimic, s-a aÅŸezat pe scaunul lui de Judecător ÅŸi i-a condamnat pe SfinÅ£i la moarte. Imediat au fost luaÅ£i soldaÅ£ii lui Dumnezu de către chinuitori ÅŸi au fost duÅŸi din nou pe insulă, pe care se află astăzi Biserica Wasserkirche ÅŸi li s-a spus să-ÅŸi dezvelească ceafa. Când au auzit asta martirii, L-au lăudat pe Dumnezeu ÅŸi au spus: « Arată-ne Doamne drumul Tău, învaÅ£ă-ne cărarea Ta, îndrumă-ne în adevarul Tău ÅŸi porunceÅŸte-ne, că Tu eÅŸti mântuirea noastră ». Apoi ÅŸi-au plecat capetele. UcigaÅŸii le-au tăiat capetele ÅŸi aleÅŸii Domnului au primit moarte martirică pentru Dumnezeu. Åži dintr-o dată s-a auzit o voce de îngeri ÅŸi de SfinÅ£i cântători zicând: « În paradis vor merge cu voi îngerii ÅŸi acolo veÅ£i fi primiÅ£i cu slava martirilor ».

Atunci trupurile preafericite ale SfinÅ£ilor ÅŸi-au luat capetele în mâini ÅŸi s-au dus cu ele de pe malul râului Limmat, unde suferiseră martiriul, către un deluÅŸor. Acolo le-au pus unul lângă altul ÅŸi au ales locul acela ca loc de înmormântare. Întâmplarea cu SfinÅ£ii care ÅŸi-au luat capetele tăiate ÅŸi au mers pe picioare este cunoscută în vieÅ£ile sfinÅ£ilor; asemenea mărturii găsim ÅŸi la SfinÅ£ii Dionisie din Paris ÅŸi Miniatus din FlorenÅ£a.

Aproximativ 500 de ani mai târziu, locul mormântului SfinÅ£ilor Felix, Regula ÅŸi Exuperantie i-a fost descoperit într-un mod minunat împăratului Carol cel Mare, care a ctitorit acolo o biserică. În anul 1090 a fost aÅŸezată piatra de temelie pentru Catedrala Grossmünster, cea mai mare parte din catedrală fiind terminată în anul 1230, fiind închinată SfinÅ£ilor Felix, Regula ÅŸi Exuperantie, SfinÅ£i care au devenit ÅŸi protectori ai oraÅŸului Zürich. Din secolul al XIII-lea, imaginea cu cei trei SfinÅ£i, purtându-ÅŸi singuri capetele, a început să fie folosită pe sigiliile oficiale ale oraÅŸului ÅŸi pe monezi. AceÅŸtia apar ÅŸi astăzi pe emblema oraÅŸului Zürich.

În timpul Reformei, fiind desfiinÅ£at cultul SfinÅ£ilor în 1524 în Zürich („patria lui Zwingli“), se trece sub tăcere cinstirea SfinÅ£ilor ocrotitori, însă din anul 2002 se reia cinstirea oficială a SfinÅ£ilor Felix, Regula ÅŸi Exuperantie, ca patroni oficiali ai oraÅŸului.

Până în prezent zona veche a oraÅŸului este străjuită de biserica Grossmünster, unde au odihnit SfinÅ£ii ÅŸi unde de veacuri paralizaÅ£i ÅŸi orbi ÅŸi-au găsit vindecarea spre slava lui Dumnezeu ÅŸi în cinstea SfinÅ£ilor oraÅŸului Zürich, Felix, Regula ÅŸi Exuperantie.

PărÅ£i din moaÅŸtele SfinÅ£ilor sunt păstrate până astăzi în două Biserici din ElveÅ£ia, în biserica parohiei catolice « Felix ÅŸi Regula » din Zürich ÅŸi în biserica parohiei catolice din Andermatt (Cantonul Uri). În ziua de prăznuire a celor trei SfinÅ£i - 11 septembrie - moaÅŸtele lor sunt purtate în procesiune între Biserica Fraumünster - cea ridicată pe locul decapitării lor – ÅŸi Catedrala Grossmünster, unde se săvârÅŸeÅŸte o slujbă de către toate parohiile ortodoxe din Zürich.

Din slujba SfinÅ£ilor (11 septembrie) :

« Bucură-te oraÅŸ Zürich/ În tine au strălucit apărătorii lui Dumnezeu/ Felix, Regula ÅŸi Exuperantie./ CurajoÅŸi ei au rezistat tiranilor ce vorbeau în deÅŸertăciune/ n-au adus ofrande idolilor/ în loc de asta, i-au adus lui Hristos, Capul bisericii/ capetele lor ca ofrandă sfântă. / În oraÅŸul nostru ei au ctitorit astfel cu trupurile lor/ Primul altar al Preaînaltului./ Acolo vrem să ne adunăm noi, fiii credincioÅŸi ai oraÅŸului Zürich/ Ca să sărbătorim amintirea lor/ ÅŸi să strigăm împreună cu ei:/ Doamne, păzeÅŸte oraÅŸul acesta al Tău/ ÅŸi toÅ£i locuitorii lui./ PăzeÅŸte-ne de tot răul/ căci Singur iubitor de oameni eÅŸti. » (Vecernie – Slava la « Doamne strigat-am »)

« Mare este puterea credinÅ£ei/ Tiranului v-aÅ£i împotrivit/ ÅŸi prin moarte azi mărturisiÅ£i viaÅ£a/ SfinÅ£ilor martiri Felix, Regula ÅŸi Exuperantie/ RugaÅ£i-vă lui Hristos, Dumnezeul nostru, să ne mântuiască pe noi. » (Troparul)

« Mări ÅŸi munÅ£i au trecut/ apărătorii tebaici ai lui Dumnezeu, Felix, Regula ÅŸi Exuperantie, /ca să distrugă în oraÅŸul nostru puterea duÅŸmanului./ Căci viaÅ£a lor au pierdut-o pentru Hristos/ ÅŸi au găsit astfel ViaÅ£a. / Să ne încredinÅ£ăm ÅŸi noi, ca ÅŸi ei, Dătătorului de viaÅ£ă ÅŸi să spunem:/ Drumurile Tale ni le arată Doamne/ Åži pe cărările Tale ne îndrumă/ ÎnvaÅ£ă-ne adevărul Tău/ căci Tu eÅŸti Dumnezeu, mântuirea noastră. » (Condacul)

Cu rugăciunile SfinÅ£ilor Tăi, Felix, Regula ÅŸi Exuperantie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieÅŸte-ne ÅŸi ne mântuieÅŸte pe noi ! Amin.

Pr. Romică Enoiu
Parohia Ortodoxă Română « Sfântul Nicolae » din Zürich - ElveÅ£ia

Note de subsol

1. Codex 225, Stiftsbibliothek St. Gallen
2. Citatele sunt după textul slujbei Vecerniei, alcătuit în 2002 de către AGOK (Arbeitsgemeinschaft orthodoxer Kirchen) ÅŸi care se săvârÅŸeÅŸte anual la 11 septembrie de către toÅ£i ortodocÅŸii din Zürich.