Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 13 Decembrie 2019 Ora: 15:14

Sfântul care se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema (Luca 1, 35)

Oare nu pentru noi Dumnezeu, Cuvântul veșnic al Tatălui cel veșnic, primind nașterea, a locuit în sânul neprihănit al Fecioarei și s-a făcut carne cu adevărat? (…) El, care este nefăcut, și nu numai aceasta, dar chiar făcător și făuritor al întregii Creații, n-a acceptat oare să se manifeste printre cei făcuți pentru a ne face părtași firii lui nefăcute (cf. 2 Petru 1, 4)? El, care este imaterial și necorporal, nu a găsit oare de cuviință să devină trup și carne pentru a ne ridica deasupra acestor trupuri și cărni stricăcioase, îmbrăcându-ne trupurile cu nestricăciune și dăruind cărnii noastre nemurirea?

Sf. Sofronie al Ierusalimului, Predică despre nașterea Mântuitorului nostru

Nașterea Fiului lui Dumnezeu pe pământ în trupul unui copilaș este un eveniment istoric adeverit de martori oculari și de autorii Evangheliilor, dar, în același timp, şi o taină care depășește puterea de înțelegere a minții omenești: „Dumnezeu devine copil și este purtat în brațele unei mame. El, care hrănește toată suflarea, este acum hrănit de Creația lui.” ( Sf. Ioan din Cronstadt, Predică despre Nașterea lui Hristos).

Cum a fost oare cu putință ca Dumnezeu cel veșnic și atotputernic să se întrupeze în carnea unui copilaș slab cu trupul, neștiutor și muritor? Oricare ar fi teoria teologică sau filozofică prin care încercăm să răspundem la această întrebare, gândirea rațională este și va fi întotdeauna insuficientă pentru a pătrunde taina acestei realități istorice care a fost Nașterea lui Hristos. „Pentru ce numim taină această realitate? Pentru că ea nu este numai vizibilă, dar și duhovnicească, inexprimabilă; (…) când privim numai aparența, nu avem niciun folos.” (Sf. Grigorie Palamas, Predică despre sfintele și de temut taine ale lui Hristos)

Un număr foarte mare de opere de artă și iconografice ne prezintă realitatea vizibilă a Nașterii Domnului – pruncul Iisus în iesle sau în brațele Maicii sale –, dar aceste imagini pe care le întâlnim atât de des în muzee, în albumele de artă sau pe cărțile poștale cu urări de Crăciun ne pot face să uităm realitatea duhovnicească, nevăzută și veșnică, a Nașterii lui Hristos, care ne apare cu precădere sub aspectul ei vizibil și pământesc. Sfântul Vasile din Cezareea ne atrage atenția asupra acestei ispite de a reduce realitățile dumnezeiești la mărunta noastră scară omenească: „Nu-l închide pe Dumnezeu în concepte trupești, nu-l  cântări  după măsura ta.” (Omul făcut după chipul lui Dumnezeu)

Arta religioasă autentică nu este niciodată „realistă”, în sensul materialist al cuvântului, ea caută să ne comunice, printr‑o imagine vizibilă, o realitate duhovnicească invizibilă. Tot astfel, Nașterea Domnului constituie, mai înainte de orice, o realitate duhovnicească și dumnezeiască, manifestă în spațiu și timp sub aparența vizibilă și trupească a unui nou-născut numit Iisus. Considerată din această perspectivă duhovnicească, Nașterea copilului Iisus devine un izvor de adevăr și de viață, care anunță și prefigurează învățătura lui Hristos. 

Astfel, nevinovăția copilului, care nu cunoaște răul și păcatul, este o întrupare vie a cuvântului lui Hristos. „Fericiți cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5, 8).

Sfânta Fecioară Maria este și ea o întruchipare a acestei neprihăniri a trupului și a sufletului, căci ea nu împlineşte propria-i voință, ci se supune întru totul voinței lui Dumnezeu: „Sufletul meu mărește pe Domnul, și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre smerenia roabei sale.” (Luca 1, 46-48).

Spre deosebire de Eva, care prin încălcarea cuvântului lui Dumnezeu a devenit mama omenirii căzute în păcat, Fecioara Maria va deveni, supunându-se voii lui Dumnezeu, mama unei noi omeniri, restabilind, prin Nașterea lui Hristos, legătura între duhul omului și Duhul lui Dumnezeu, între pământ și cer, între omul muritor și viața veșnică: „Zidul care despărțea Cerul de pământ este distrus. Sabia care oprea trecerea către Pomul Vieții dispare. (…) Prin gura Sfinților Apostoli, Sfântul Duh ne strigă: Întru Hristos să fiți împăcați cu Dumnezeu!” (Sf. Ioan din Cronstadt, ibid.).

Nașterea lui Hristos reprezintă o nouă creație a omului, un nou Adam, curat de orice păcat și supus cu totul voinței Tatălui său. Există însă o diferență esențială între Adam, care a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, și Hristos, care nu a fost făcut, căci este însuși Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu cel atotputernic, coborât pe pământ din dragoste pentru om sub înfățișarea umilă și firavă a unui copilaș, întruchipează prin nașterea Sa între oameni trei virtuți fundamentale, propovăduite de Hristos: dragostea, dăruirea de sine și smerenia. „El, care mărginește orice lucru, dar nu este mărginit de nimic, se află împrejmuit de o mică iesle rudimentară. El, care cuprinde și ține totul în mâna lui, este înfășat în scutece micuțe, legate cu noduri obișnuite. El, care deține comori nesfârșite, se supune de bună voie unei sărăcii atât de mari, încât nu a putut afla loc de popas într-o casă. Astfel este născut în peșteră Cel care a fost zămislit de Dumnezeu în afară de timp și fără început.” (Sf. Grigorie Palamas, Predică despre Nașterea Domnului).

Nașterea în timp a Celui care există în afara timpului reface legătura dintre făptura muritoare și Ființa veșnică a lui Dumnezeu, restabilind unitatea între voința omului și voința Tatălui ceresc, unitate ruptă prin neascultarea lui Adam. Astfel, prin nașterea lui Hristos în lume Împărăția cerurilor se arată pe pământ și își deschide din nou porțile pentru omul căzut în păcat: „Cerurile sunt reunite cu pământul, cele nevăzute cu cele văzute, Dumnezeu este reunit cu omul, iată adevărul Nașterii Domnului. Aceasta este adevărata manifestare a Împărăției lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor.” (Părintele Matta El-Maskin, Aspectul ascuns al Nașterii Domnului).

Fiul lui Dumnezeu s-a pogorât printre noi pentru a ne arăta calea de întoarcere în Împărăția cerurilor, pe care am pierdut-o prin căderea în păcat a lui Adam: „Împărăția cerurilor este întruchipată de Iisus Hristos”, astfel încât „credința în Hristos este cheia Împărăției” (Părintele Matta El-Maskin, ibid.). 

Nașterea copilului Iisus reprezintă o etapă decisivă, atât în istoria omenirii, cât și în istoria personală a fiecăruia dintre noi: „Lucrarea făurită de Domnul care s-a născut se adresează fiecăruia din noi. Cei care intră în comuniune cu El primesc de la El libertatea, vindecarea și pacea.” (Sf. Teofan Zăvorâtul, Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos).

Copilul Iisus s-a născut în lume pentru ca Fiul lui Dumnezeu să se poată naște în fiecare din noi. Oricare ar fi omul exterior – sexul lui, aspectul lui fizic, naționalitatea, profesia lui, situația lui socială, starea lui civilă etc. –, omul interior trebuie să urmeze, pe cât îi este cu putință, calea lui Hristos, de la nașterea Sa până le moartea pe cruce și până la Înviere, după exemplul sfântului apostol Pavel, care a spus: „nu mai trăeiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Gal. 2, 20).        

Copilul Iisus întrunește chiar de la nașterea Sa atributele prin care Hristos se caracterizează pe El însuși (cf. Ioan 14, 6). El este calea, căci omul nu se poate mântui decât restabilind unitatea între voința omului și voința Tatălui ceresc: „Eu și Tatăl una suntem” (Ioan 10, 30); El este adevărul, căci omul este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu; El este viața, căci El ne deschide calea către viața veșnică: „cine crede în mine are viața veșnică” (Ioan 6, 47). 

Astfel încât, atunci când Îl contemplăm pe copilul Hristos în staul contemplăm „simplitatea și smerenia venirii lui în lume”, ca să „putem simți taina voinței lui Dumnezeu, taina Împărăției Sale, care se află acum la îndemâna noastră, ca și blândul prunc culcat în iesle” (Părintele Matta El-Maskin, ibid.).

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni