Vălul Maicii Domnului întins peste popor

Când Constantinopolul era înconjurat de năvălitori, poporul alerga la biserica Maicii Domnului din cartierul mărginaş Vlaherne. Deşi în capitală era impresionanta „Sfânta Sofia“, care avea şi drept de azil politic, credincioşii fugeau la această bisericuţă. Aşa îşi are începutul şi sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului.

În jurul anului 911, Constantinopolul era înconjurat pe uscat şi pe mare de armatele ruşilor, pe atunci încă păgâni. Împăratul Leon cel Înţelept se afla cu toată armata într-o campanie în Răsărit, iar în cetate mai erau doar câţiva soldaţi, preoţii, femeile şi copiii. Într-o scriere veche se relatează cum poporul a fugit la Vlaherne. Aici erau adăpostite mai multe relicve ale Maicii Domnului: cămaşa, acoperământul şi o parte a brâului, care fuseseră aduse din Ţara Sfântă. Făcându-se priveghere de toată noaptea, Sfântul Andrei, împreună cu ucenicul său Epifanie şi cu mai mulţi credincioşi, au văzut-o pe Maica Domnului, alături de Sfântul Ioan Botezătorul şi de mulţi alţi sfinţi şi îngeri. Maica Domnului a înaintat până în mijlocul bisericii, a îngenuncheat cu chipul brăzdat de lacrimi şi a rămas vreme îndelungată în rugăciune. Apoi şi-a ridicat vălul şi l-a întins peste popor, pentru a-l ocroti. După acestă arătare, primejdia a fost îndepărtată, iar oraşul a fost cruţat de suferinţă şi de vărsarea de sânge.

Câteva veacuri mai târziu au început să apară biserici care îşi alegeau drept hram Acoperământul Maicii Domnului. Cea mai impresionantă dintre toate este Catedrala Cinstitului Acoperământ (Pokrovskii Sobor) din Moscova (numită și Catedrala Sfântul Vasile Blajenîi). Stilul pur rusesc, cupolele sale caracteristice sub forma bulbilor de ceapă și culorile vii ce o îmbracă, atât în exterior cât și în interior, o fac unică în lumea creștină și nu numai.