Sfântul Urs episcopul Ravennei, 3 aprilie †426
publicat in Sinaxar pe 12 Aprilie 2019, 15:02
Acest sfânt părinte s‑a născut într‑o familie nobilă, dar păgână, din Sicilia. După convertirea la creștinism, tatăl său i se opune cu violență, astfel încât Urs fuge la Ravenna, unde se face plăcut localnicilor prin sfințenia sa. Astfel, ajunge al șaisprezecelea episcop al Ravennei timp de 26 de ani, revigorând viața duhovnicească a localnicilor. Cea mai veche sursă despre biografia Sfântului Urs este lucrarea Liber pontificalis ecclesiae ravennatis sau Cronica episcopală a Ravennei, scrisă de Andrea Agnello, preot și istoric din secolul al IX‑lea. Această lucrare are o importanță deosebită pentru episcopia Ravennei, fiindcă pune la un loc informații de pe parcursul a opt secole despre monumentele și episcopii Ravenei, dar și omiliile către cler și popor, strânse de Agnello.
În anul 402, Sfântul Urs transferă definitiv sediul episcopal de la Classe la Ravena, în același an Ravenna devenind și capitala Imperiului Roman de Apus, sub împăratul Onoriu.
La Ravena, Sfântul Ierarh ridică reșe-dința episcopală (unde și locuiește) și catedrala episcopală, înfrumusețându‑le cu stucaturi aurite și mozaicuri. Catedrala a primit hramul Sfintei Învieri, fiind sfințită chiar de praznicul Învierii Domnului, în anul 407, la 3 aprilie. Biserica, în stil paleocreștin, măsura 60 m lungime și 35 m lățime, având plan navat cu cinci nave, dintre care cele două nave laterale erau egale, iar nava centrală lată cât cele două nave laterale. Mai târziu, această catedrală este denumită „bazilica Ursiana”, în onoarea ctitorului ei, Sfântul Ierarh Urs. Provenind dintr‑o familie nobilă cu multe bunuri materiale, Sfântul Urs îşi donează toată averea bisericii din Ravenna, constituind un patrimoniu bogat, cunoscut la mijlocul secolului al V‑lea din scrierile Sfântului Grigorie cel Mare. De asemenea, o dată cu păstorirea sa este răspândit în Ravenna și cultul sfinților sicilieni. În lista ierarhilor Ravennei, Sfântul Urs este precedat de Liberiu al III‑lea, succesor fiindu‑i Sfântul Petru Hrisologul (2 dec.), important scriitor bisericesc. De la unii istorici aflăm că Sfântul Urs era văr cu Sfântul Vasanie, episcop de Lodi (19 ian.).
Pomenirea Sfântul Ierarh Urs se face încă din secolul al VI‑lea, mărturie fiind mozaicul din bazilica Sant’Apollinare in Classe, unde este reprezentat, printre alți Sfinți Ierarhi ai Ravenei, în veșminte arhierești, ținând Evanghelia în mână și binecuvântând.
Nu se cunoaște locul unde a fost înmormântat, dar, după istoricul Agnello, mormântul Sfântului ar fi fost între altar și tronul arhieresc, în catedrala pe care a ctitorit‑o, ipoteză care nu este veridică, o dată pentru că în secolul al V‑lea era interzisă înmormântarea în interiorul spațiului sacru, apoi pentru că în urma unor săpături făcute în anul 1517 nu s‑a descoperit niciun mormânt în zona indicată.
Sfântul Ierarh Urs a trecut la Domnul în ziua de 13 aprilie a anului 426, la praznicul Învierii Domnului.
Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Urs, Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește‑ne pe noi!