Ajunse într-un loc stâncos unde știa că este o mică peșteră. Cunoscând că inamicul era aproape și fiind epuizat din cauza urmăririi, a ales să se ascundă acolo. După ce s-a târât în peșteră, se ruga în întuneric cu disperare lui Dumnezeu ca să-l scape. A făcut, de asemenea, și o înțelegere cu Dumnezeu (pe care mulți dintre noi am mai făcut-o înainte): a promis că, dacă Dumnezeu îl va salva, Îl va sluji pentru tot restul zilelor sale.

Când a ridicat ochii după ce și-a încheiat rugăciunea, a văzut un păianjen care începuse să-și întindă țesătura la intrarea în peșteră. În timp ce privea firele delicate trase încet peste gura peșterii, tânărul soldat se gândea la ironia sorții lui:

„I-am cerut lui Dumnezeu ocrotire, însă El mi-a trimis un păianjen! Cum ar putea să mă salveze un păianjen?”

Curând auzi sunet de pași. Erau dușmanii care acum curățaseră zona căutând pe cei care se ascundeau. Un soldat cu arma în mână a mers încet până la intrarea în peșteră. Tânărul soldat se încovoia în întuneric, pentru a se face cât mai mic, iar inima lui era gata să-i sară din piept știind că inamicul îl va descoperi.

Când dușmanul se îndreptă cu prudență spre peșteră observă păianjenul care tocmai și-a terminat de țesut pânza. Renunțând să mai caute, se întorse strigând unui tovarăș: „Nu poate fi nimeni aici, ar fi trebuit să strice pânza asta de la intrare!”.

Ani mai târziu, acest tânăr, care și-a ținut promisiunea de a-L sluji și mărturisi pe Dumnezeu, spunea întotdeauna celor din jurul lui, la vremuri de încercări, acest mare adevăr: „Unde este Dumnezeu, pânza păianjenului este ca un zid de piatră. Unde nu este Dumnezeu, un zid de piatră este ca pânza unui păianjen”.

JOC EDUCATIV

Pânza prieteniei

Pânza prieteniei este un joc prin care copiii pot lega prietenii, îi pot cunoaşte mai bine pe cei cu care obişnuiesc să se joace şi nu în ultimul rând se distrează în timpul liber. Prin intermediul acestui joc, copiii au ocazia să îşi descopere calităţile şi totodată să le aprecieze pe ale celor din jurul lor, dar să afle şi percepţia pe care o au ceilalţi despre ei.

Pentru jocul Pânza prieteniei nu veţi avea nevoie decât de un ghem de sfoară. La fel ca în cazul altor jocuri educative, cu cât sunt mai mulţi copii implicaţi în joc cu atât distracţia va fi mai mare.

Copiii se aşază în cerc. Capătul sforii se leagă de degetul arătător al celui care conduce jocul. Conducătorul jocului leagă astfel capătul sforii de degetul sau arătător, apoi ia ghemul şi îl aruncă unuia dintre jucători. Cel la care ajunge ghemul va trebui să se prezinte şi să spună care este cea mai importantă calitate pe care o are.

Acesta se prezintă, apoi îşi înfăşoară sfoara în jurul degetului său arătător şi trimite ghemul la un alt jucător care va proceda la fel: se prezintă, spune care e calitatea lui cea mai importantă, îşi înfăşoară sfoara pe deget şi trimite ghemul mai departe, la următorul jucător.

În acest fel sfoara ajunge la fiecare jucător şi în felul acesta se va ţese o pânză a prieteniei, asemănătoare pânzei de păianjen. În final, ghemul ajunge de unde a plecat. Dar jocul nu se opreşte aici. Jocul continuă şi sfoara se reaşază pe ghem făcând cale întoarsă. De această dată, fiecare jucător îi va spune celui care urmează care este calitatea pentru care îl admiră cel mai mult.