Sfântul Severin, Apostolul provinciei Noricum

Dacă despre mulți sfinți ai Bisericii primare sau din Evul Mediu avem puține informații, nu același lucru putem spune și despre Sfântul Severin. Informații despre viața și activitatea lui, dar și despre răspândirea creștinismului în provincia Noricum, ne oferă Vita Sancti Severini, scrisă de către Eugippius, într-o „latină frumoasă și de nivel înalt”¹. Eugippius a intrat în mănăstirea din Favianis / Mautern imediat după moartea lui Severin și a scris această biografie pe baza mărturiilor călugărilor care-i fuseseră ucenici. Unii cred că Eugippius l-a cunoscut pe sfânt în ultimii săi ani de viață.

Eugippius, care provenea dintr-o familie romană și avea nu numai o bună pregătire teologică, ci și o cultură vastă, a mai scris lucrarea Excerpta ex operibus Sancti Augustini, dedicată unei doamne din clasa nobiliară. De asemenea, le-a lăsat călugărilor săi și o regulă monahală intitulată, simplu, Regula.

Dintr-o scrisoare adresată diaconului roman Pascasius, aflăm mai multe informații despre felul în care a fost redactată biografia Sf. Severin, sub titlul de Commemoratorium. Din lectura celor 46 de capitole se poate deduce faptul că Eugippius a scris viața acestui sfânt din evlavie, dar și din rațiuni „pastorale și teologice”².

Eugippius nu ne oferă informații despre nașterea, copilăria și tinerețea Sf. Severin. Se pare că s-a născut în jurul anului 400 (unii vorbesc de anul 410³dating words in chinesedating site application for androidoh wonder dating 2018my kundali marriage match makingspeed dating over 50 near me.

Darul înaintevederii sfântului este evident și din relatarea capitolului 20 al biografiei, care ne prezintă situația politică dezolantă din Imperiul roman de Apus, înainte de desființarea lui, în anul 476. Trupele romane s-au retras din mai multe teritorii, doar la Batavis (Salzburg) rămânând un mic corp de armată. Câțiva dintre soldații din Batavis au plecat spre Italia pentru a le aduce solda colegilor lor. Ei au fost omorâți pe drum, lucru pe care Severin l-a relatat soldaților rămași, tot datorită înaintevederii. Darul profetic reiese și din capitolul următor, unde ni se spune că i-a prevestit preotului Paulinus că va ajunge episcop, lucru întâmplat nu după multă vreme. Severin a profețit și distrugerea mai multor localități, motiv pentru care locuitorii s-au retras în localitatea Lauriacum (din nordul Dunării). Severin îi îndemna mereu la rugăciune stăruitoare și la post.

Tot din această biografie aflăm că sfântul Severin nu mânca înainte de apusul soarelui, excepție făcând doar anumite zile de praznic („nunquam ante solis occasum nisi certa solvit festivitate ieiunium”), iar când ținea postul de 40 de zile mânca doar o dată pe săptămână⁹.

El s-a ocupat și de retragerea populației romane din Alamania și Turingia în teritoriul Lauriacum, astăzi localitatea Lorch de pe Enns (Austria). Se pare că Severin n-a avut nicio demnitate lumească și nici nu primise vreo treaptă clericală. Din biografia pe care Eugippius i-a dedicat-o, știm că îi fusese oferită și demnitatea episcopală, pe care însă a refuzat-o fără ezitare¹⁰, preferând retragerea în locuri liniștite. Totuși, pentru implicarea lui s-a bucurat de cea mai mare autoritate după episcopul Constantius, chiar și în fața conducătorilor păgâni, care-l ascultau și îl venerau.

Severin a prevestit și strămutarea populației din provincia Noricum în Italia, precum și ziua morții sale. De aceea, le-a poruncit ca, atunci când vor pleca, să ia cu ei și rămășițele lui pământești.

Din biografia scrisă de Eugippius mai aflăm şi că Severin purta o mare evlavie sfintelor moaște. În capitolul al nouălea ni se relatează cum au ajuns la Severin moaș-tele sfinților Gervasie și Protasie¹¹, iar în capitolul 21 cum i-au fost aduse, de către o persoană evlavioasă, moaștele Sf. Ioan Botezătorul¹². Între minunile săvârșite de Sfântul Severin amintim vindecarea unui lepros¹³, a unor demonizați, minunea în-mulțirii uleiului¹⁴, dar și minunea de a se fi arătat în vis unor pelerini blocați în Munții Alpi, în drumul lor spre sfânt, de la care doreau să ia binecuvântare și cuvânt de folos¹⁵. Un post de patruzeci de zile i-a prescris Severin unui călugăr din mănăstire, în urma căruia, dar și prin pocăință, s-a vindecat de o tumoare canceroasă¹⁶.

Având o viață atât de curată, fața îi era plină de lumină, după cum ne relatează același Eugippius, iar Dumnezeu i-a descoperit și data trecerii la cele veșnice¹⁷. Înainte de acest moment, sfântul i-a adunat pe frați și le-a dat ultimele povețe, îndemnându-i să rămână fermi în credință și consecvenți în rugăciune, în post și-n faptele milei creștine. Pe data de 5 ianuarie a început să se simtă rău și a primit Sfânta Împărtășanie, făcându-și semnul Sf. Cruci peste tot corpul¹⁸. În ziua de 8 ianuarie 482¹⁹, pe când în biserică se făcea slujba privegherii, și-a dat obștescul sfârșit rostind Psalmul 150: „Lăudați-L pe El întru sfinții Săi” („laudate Dominum in sancto eius...”)²⁰.

STRĂMUTAREA OSEMINTELOR ÎN ITALIA ȘI CINSTIREA SF. SEVERIN

La șase ani după trecerea sa la cele veșnice s-a împlinit și profeția făcută, şi anume că populația se va strămuta din calea atacurilor barbare în Italia. Când i-au deschis mormântul au simțit un miros plăcut, trupul fiindu-i intact. A fost pus într-o raclă de lemn și purtat în Italia, așezat mai întâi în castelul Lucullanum cu acordul episcopului Romei, Gelasius, și apoi în locul oferit de o femeie evlavioasă, Barbara, prin intermediul episcopului Victor. După ceva vreme moaștele sale au fost puse în biserica noii mănăstiri pe care comunitatea și-a construit-o în apropiere de Napoli.

În anul 902, sfintele sale moaște au fost mutate în biserica complexului mănăstiresc benedictin din Frattamaggiore, Napoli (biserică închinată sfinților Severin și Sossio²¹), unde se găsesc și astăzi.

În fiecare an, Sfântul Severin este pomenit în data de 8 ianuarie. El este astăzi patronul Episcopiei Catolice de Linz, dar și al Bavariei, fiind venerat și pe teritoriul Italiei. În orașul Passau, o biserică – fostă parohială, acum de cimitir – este închinată Sfântului Severin. În aceeași zi este prăznuit și de către ortodocși, viața fiindu-i relatată pe larg și în Sinaxarul tipărit în deceniul trecut de călugării din Muntele Athos.

Bibliografie selectivă

• Articolul Biserica Sf. Severino și San Sossio din Napoli, varianta electronică: http://www.chiesadinapoli.it/napoli/allegati/23267/CHIESA%20DEI%20S.S._Severino_Sossio.pdf, pagină accesată la data de 13 iulie 2018.
• EUGIPPIUS, Vita Sancti Severini / Das Leben des heiligen Severin. Lateinisch-Deutsch, Stuttgart 2011.
• SCHÄFER, Joachim, art. Severin von Noricum, în: Ökumenischen Heiligenlexikon ediția electronică https://www.heiligenlexikon.de/BiographienS/Severin_von_Norikum.htm, pagină accesată la data de 13 iulie 2018.