Lăcașul a fost întemeiat în anul 2011, când am reușit să săvârșim primele slujbe și au fost semnate actele de cumpărare a locului pe care se găsesc biserica și casa parohială. Acest loc mărturisește cum, sub grija și smerita dragoste a lui Dumnezeu, oamenii – monahi și mireni – și‑au împreunat eforturile pentru a da viață unui așezământ de rugăciune, unui loc de întâlnire duhovnicească a unora cu ceilalți și a fiecăruia cu Dumnezeu. O întâlnire a inimilor, care se vrea a fi o comuniune întru Duhul Sfânt, dincolo de circumstanțele materiale, deci istorice.

La 1 octombrie, de sărbatoarea Sfântului Acoperământ al Născătoarei de Dumnezeu, mănăstirea și‑a sărbătorit cel de‑al optulea hram. O sărbătoare specială anul acesta, pentru că este anul în care prețul mănăstirii a fost achitat în întregime și în care au fost terminate lucrările de renovare a interiorului bisericii, astfel încât slujbele mănăstirii să poată avea loc în biserică.

Este o poveste reală despre hotărâre, statornicie, prezență activă, despre răbdare și jertfă din dragoste, în care ne suntem bucurie și suport unii altora și nu povară și deznădejde. O poveste despre cum Dumnezeu ne cheamă unii către ceilalți: să ne întâlnim, să ne sprijinim, să ne cunoaștem și să ne primim în inimi spre a‑L cunoaște și a‑L slăvi. Fără împlinirea acestei chemări, orice demers material sau circumstanță istorică rămân ca un ambalaj fără conținut (sau ca o formă fără fond). Un proiect material poate fi motivul inițial de întâlnire între oameni, dar el nu reprezintă întreaga chemare a lui Dumnezeu. Pe măsură ce el se realizează, oamenii sunt chemați unii către ceilalți, pas cu pas ajungând la comuniunea în duh, când inimile lor se cunosc, se aud, se ascultă și se bucură împreună spre slava lui Dumnezeu.

Hramul de anul acesta a fost și un prilej de a mulțumi tuturor celor care au sprijinit de‑a lungul acestor ani atât achitarea ratelor, cât și proiectul de renovare și mărire a bisericii. Cuvintele nu sunt în măsură să exprime recunoștința noastră pentru toți cei care au ajutat și ajută mănăstirea. Nu putem decât să îi asigurăm că generațiile de monahi și monahii care viețuiesc și vor viețui în acest locaș se vor ruga pentru ei.

Astăzi, pe lângă slujbele zilnice, în mănăstire au loc conferințe pe diferite teme, întâlniri ale adolescenților, tabere de activități practice și rugăciune, spre folosul și bucuria multora. Există, de asemenea, un mic atelier de pictură și unul de olărit. Obștea mănăstirii numără patru viețuitoare și un ieromonah.

Numai din întâlnirea acestor eforturi conjugate au fost și sunt posibile toate acestea. Întâlnirea nu este neapărat ușoară, dar este posibilă prin jertfa reciprocă de cunoaș-tere și înțelegere. Din jertfa reciprocă se naște dragostea și fiecare dintre părți se regăsește crescând întru dragostea lui Dumnezeu. Puterea vine de la Dumnezeu, acolo unde toate sunt cu putință. Este jertfa oricărei ctitorii.

Aşadar, o istorie a chemării lui Dumnezeu adresată nouă, oamenilor, o chemare a unora către ceilalți, pas cu pas, până la comuniunea întru Duhul Sfânt, spre cunoaşterea și slava lui Dumnezeu.

Monahia Mariami