Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 10 Ianuarie 2018 Ora: 15:14

Fuga după kitsch, spectaculos şi senzaţional!...

Că suntem tineri sau bătrâni, bogaţi ori săraci, culţi sau ignoranţi, foarte mulţi dintre noi avem tendinţa de a fugi după senzaţional, după himere, după kitsch, după spectaculos, după ceva colorat şi răsunător, chiar dacă este lipsit de substanţă, esenţă şi conţinut!... Avem, de foarte multe ori, senzaţia ori convingerea că tot ce zboară se mănâncă, deşi, în realitate, lucrurile stau cu totul altfel!...

Problema este că, din păcate, kitsch‑ul şi superficialitatea au invadat toate domeniile şi toate cutele vieţii noastre, inclusiv zona culturală, spirituală şi chiar cea religioasă!... Fugim după „pâine şi circ”, iar speculanţii, profitorii şi manipulatorii de profesie cunosc foarte bine acest lucru, dezinformând mase întregi de persoane, altminteri cumsecade, bine intenţionate, de bună credinţă, însă prost, fals, greşit ori incomplet informate şi care, urmând turma, ajung adesea acolo unde nu‑şi doreau să meargă. Şi astfel asistăm, de multe ori neputincioşi, la greşeli comise, nedreptăţi săvârşite, erori provocate ori chiar promovate şi la multe acţiuni speculate şi confiscate!... Eu, unul, am observat că interesul pentru senzaţional, kitsch ori praf în ochi poate provoca între noi, oamenii, multă dezbinare, ignoranţă şi indolenţă crasă, la care se adaugă lipsa unei conştiinţe critice şi constructive, serioase şi sincere, toate acestea fiind deosebit de păguboase atât pentru noi toţi, cât şi pentru fiecare în parte!...

Goana după spectaculos duce, până la urmă, la dezamăgire, iar de aici la amăgire şi împrăştiere. Uităm de foarte multe ori că „ce e val ca valul trece!”, neluând aminte la vremelnicia şi deşertăciunea celor mai multe fapte şi lucrări omeneşti care nu sunt întemeiate pe stâncă stabilă şi statornică, ci pe nisip mişcător!... Altfel spus, asistăm în tot locul şi în tot ceasul la ipostaze mincinoase, situaţii înşelătoare şi lucruri contrafăcute, cele mai multe dintre ele sfârşind în ridicol sau derizoriu. Nu trebuie, desigur, să generalizăm, căci mai sunt şi fapte, momente, evenimente, lucruri, obiecte, purtări şi oameni de bună calitate, ce se manifestă cu discreţie, au simţul valorii, al bunului gust, al bunei creşteri şi, îndeosebi, al bunului‑simţ, însă avem uneori impresia că toţi aceştia sunt înăbuşiţi de prostul gust, de proasta creştere, de tupeul nemăsurat ori de nesimţirea nechibzuită a unora sau… multora!... Poate că, între multe alte lucruri pe care le avem ori ar trebui să le avem de schimbat în comportamentul nostru cotidian, ar fi (şi) acela de a respinge şi refuza kitsch‑ul, senzaţionalul molipsitor, spectaculosul hilar şi superficialitatea contagioasă!...

Cunoaştem cu toţii că termenul de kitsch a intrat în uzul general începând cu anii ’60‑’70 ai secolului al XIX‑lea, prin intermediul jargonului pictorilor şi negustorilor de artă din oraşul german München, fiind utilizat cu referire la producţiile artistice ieftine. Altfel spus, kitsch‑ul s‑a născut în câmpul artei, s‑a inspirat neîncetat din artă, însă efectul său este cel de parazitare a artei şi de deconstruire a eticii şi a esteticii. Lucrurile kitsch suscită în om trăiri superficiale, iar lumea kitsch‑ului va căuta mereu să ofere adepţilor săi ceea ce aceştia aşteaptă. Cu alte cuvinte, nu este suficient să afirmăm că anumite lucruri erau considerate odinioară kitsch prin natura lor. Odată ce îmbrăţişăm această perspectivă, kitsch‑ul devine un fel de virus care, înmulţit peste măsură în „organismul” sufletului, îl îmbolnăveşte şi îi perturbă manifestările sănătoase. În acest caz, lucrurile caracterizate drept kitsch devin doar simple proiecţii ale unui suflet îmbolnăvit de sentimentalism dulceag şi ieftin, înduioşare, nostalgie incurabilă, amuzament prostesc, visare narcotizantă, vulgaritate. După cum apreciază Herman Istvan, „kitsch‑ul presupune năzuinţa spre sublim, dorinţa de idilă, de fericire, de tandreţe, de satisfacţii, dorinţa ca orice conflict să se termine cu happy‑end şi ca binele să triumfe asupra răului”. Însă această dorinţă nu este una autentică, ce îndeamnă spre acţiune şi îndreptare, căci kitsch‑ul nu cunoaşte nici aspiraţia reală, nici trăirea intensă, ci doar o iluzie a păcii, o pseudo‑armonie călduţă care adoarme conştiinţa, în loc s‑o trezească.

Prin urmare, să căutăm mai degrabă pietrele profunzimii, originalităţii şi autenticităţii decât apa (chioară!) a ceea ce astăzi face senzaţie, pentru a dispărea a doua zi fără urmă, înecat de o nouă ştire, tendinţă sau modă. Adică la noi să funcţioneze fuga de, iar nu după kitsch, spectaculos şi senzaţional!...

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni