Ne întrebăm adesea ce se întâmplă cu noi atunci când ne întoarcem la Dumnezeu și ce așteaptă El de la noi? Ne regăsim pe noi înșine în Hristos-Dumnezeu chip al Lui. Aceasta așteptă Dumnezeu Cel în Treime de la noi, pentru aceasta a devenit Hristos Om. Nu să ne întoarcem la El doar formal, nu doar să vorbim cu cuvintele Lui, nu doar să ne amintim de faptele Lui, nu doar să-I proclamăm adevărul Lui unic, nu doar să ne dăm viața pentru El, nu doar să fim necondiționat sclavii Săi, nu doar să …. Ci să-i dau inima mea, să mă întorc eu cel lăuntric întreg la El. Să mă regăsesc pe mine în El, chip al Său și asemănare a Sa, că sunt al Lui și că El se dăruie mie. Åži să fiu conștient și să accept că de nenumărate ori Îl părăsesc după ce L-am regăsit. Că doar lupta reîntoarcerii este cea care mă face să pot să fiu întreg în El și al Lui. Dar nu numai noi Îl căutăm pe Dumnezeu, ci și El ne caută și ne cheamă. Caută mai bine zis prin Duhul Său cel Sfânt să rezidească chipul Fiului Său în omul cel lăuntric. De aceea nu suportă doar formalul, cele exterioare și are nevoie de inima noastră dăruită Lui întreagă - așa cum se dăruie și El Însuși nouă - pentru a putea lua chip în noi și a ne face să devenim asemenea Lui. Fiul Omului Cel pribeag este pururea printre noi neavând unde să-și plece capul, dar nedorind nici unul dintre lucrurile cele exterioare, căutând doar și bătând la poarta inimii fratelui Său omul, se hrănește din bucuria regăsirii și din iubirea pe care omul I-o dăruie. Åži atunci El ia chip și crește în noi și ne readuce în brațele Tatălui.

† Mitropolitul Iosif