Patriarhul Justinian Marina și Marea Britanie

publicat in Oameni pe 12 Decembrie 2017, 05:06

În luna martie a acestui an s-au împli­nit 40 de ani de la mutarea la Dom­nul a Patriarhului Justinian Marina, cel care a păstorit Biserica Ortodoxă Ro­mână vreme de 29 de ani, în timpuri gre­le, de prigoană. ConÅŸtient de chemarea sa de Părinte al tuturor românilor, Patriar­hul Justinian s-a ocupat îndeaproape de comunităÅ£ile româneÅŸti aflate pe alte me­ridiane ale lumii, printre acestea numărându-se ÅŸi parohia „Sf. Gheorghe” din Londra, care, în decursul timpului, s-a bu­curat de o atenÅ£ie deosebită din partea Pa­triarhului Justinian.

ÎNCEPUTUL MISIUNII ROMÂNEÅžTI LA LONDRA

Primul paroh al acestei comunităÅ£i a fost părintele profesor Vintilă Popescu, originar din Imoasa MehedinÅ£iului. Părintele Vintilă era profesor de Noul Testament ÅŸi Îndrumări Misionare la Institutul Teologic Universitar din BucureÅŸti ÅŸi diacon (din 1941), căsătorit cu o englezoaică. De aceea, este foarte po­sibil ca afilierea părintelui profesor cu Marea Britanie să fi stat la baza alegerii sale de către Patriarhul Justinian pentru misi­unea de la Londra. Cu toate că se afla la apusul vieÅ£ii, părintele Vintilă a fost hirotonit preot, fiindu-i încredinÅ£ată organizarea ÅŸi conducerea acestei parohii din decembrie 1964 până în 1969 când a revenit în Å£ară unde a mai trăit doar câÅ£iva ani, mutându-se la Domnul la 1 august 1971. Prima Sf. Liturghie a fost săvârÅŸită la Londra în anul 1964, de Crăciun, cu numai cinci persoane în biserică: părintele Vintilă la Sf. Altar, un cre­dincios care dădea răspunsurile la strană ÅŸi alÅ£i trei credincioÅŸi în biserică! Profilul nu­meric s-a schimbat în doar câteva luni de la înfiinÅ£are, la slujba de PaÅŸte a anului 1965 participând peste optzeci de persoane. Crăciunul anului 1965 a adus românilor din Londra un alt dar deosebit: bradul de Crăciun a fost împodobit cu daruri ÅŸi obiecte de artă românească trimise de către Patriarhul Justinian!

BISERICA „ST DUNSTAN'S-IN-THE-WEST" – ALTAR ROMÂNESC

Parohia „Sfântul Gheorghe” a funcÅ£ionat de la început în biserica St Dunstan’s-in-the-West, închiriată de la Biserica Anglicană. Elementul distinctiv din întreaga biserică îl constituie însă Altarul Românesc, situat în partea stângă a celui Anglican. Catapeteasma, bogat sculptată de către fraÅ£ii Petre ÅŸi Mihai Băbic, a fost instalată la mânăstirea Antim în anul 1861 unde a stat peste 100 de ani, după care a fost transferată la Londra1. Catapeteasma poartă icoane executate în stil renascen­tist de către pictorul Petre Alexandrescu2, artizanul transferării întregii catapetesme la Londra în luna iunie a anului 1966 fiind însuÅŸi Patriarhul Justinian. În faÅ£a acestei catapetesme vor fi avut loc întâlnirile de taină ale „Rugului Aprins”; în faÅ£a lui vor fi fost aduÅŸi, îmbrăcaÅ£i în mantii, candidaÅ£ii la călugărie, printre aceÅŸtia ÅŸi mitropolitul Bartolomeu Anania, care îÅŸi aminteÅŸte de catapeteasma în faÅ£a căreia a depus făgăduinÅ£ele monahale astfel:

„M-am întristat când, ieÅŸit din puÅŸcărie, am aflat că frumosul iconostas al Antimului fusese strămutat în Anglia, pentru trebuinÅ£ele parohiei româneÅŸti. Am dat de el în 1968, cu prilejul trecerii mele prin Londra, ÅŸi i-am căzut înainte ÅŸi am plâns, de jalea lui ÅŸi a mea; ne regăseam printre străini, după atâÅ£ia ani, el cu aceleaÅŸi icoane frumoase’n lumină, eu cu su­fletul bântuit de vârtejuri, cu făgăduinÅ£ele călcate ÅŸi cu răstignirea făcută Å£ăndări”3.

După 50 de ani, fosta catapeteasmă a Antimului ÅŸi-a recăpătat strălucirea de odi­nioară prin spălarea ÅŸi recondiÅ£ionarea ei de către credincioÅŸii parohiei din Londra – un modest omagiu adus în acest an când îl cinstim în mod deosebit pe Patriarhul Justinian pentru lucrarea pastorală ÅŸi mi­sionară de excepÅ£ie desfăÅŸurată la cârma Bisericii Ortodoxe Române.

REVISTA ALTARUL

DeÅŸi a slujit comunitatea româneas­că doar patru ani, cu sprijinul nemijlocit al Patriarhului Justinian, părintele Vintilă Popescu a reuÅŸit să editeze o re­vistă parohială care să-l ajute în pastoraÅ£ie ÅŸi mi­siune. Cuvântul rostit de la Altarul românesc de pe Fleet Street putea să ajungă astfel, prin inter­mediul scrisului, ÅŸi la ini­mile compatrioÅ£ilor care, din cauza distanÅ£elor mari, frecventau biseri­ca mai rar. Acesta a fost ÅŸi motivul pen­tru care părintele profesor a intitulat re­vista ALTARUL, locul în jurul căruia ar trebui să pulseze întreaga viaÅ£ă comuni­tară. De-a lungul timpului, revista a avut ÅŸi rolul de a-i informa pe românii vremel­nic stabiliÅ£i în Marea Britanie, la acea vre­me neexistând platforme de comunica­re ÅŸi socializare bazate pe tehnologia internetului. DeÅŸi începutul a fost greu, demersul părintelui profesor a fost con­tinuat ÅŸi amplificat de către cei care i-au urmat în slujirea de la Londra.

VIZITE RECIPROCE

În luna iunie a anului 1965, primatul Bisericii Anglicane, Michael Arthur Ramsey, cel de-al 100-lea arhiepiscop de Canterbury, vizita România. DelegaÅ£ia britanică a rămas impresi­onată de modul în care Biserica Ortodoxă Română reuÅŸea să supravieÅ£uiască în plin regim comunist. Au rămas celebre cuvintele rostite de către providenÅ£ialul Patriarh atunci când, între­bat fiind cum se descurcă Biserica Ortodoxă Română în ciuda atâtor piedici ÅŸi opreliÅŸti, a răspuns, invariabil: „Cu clopotul ÅŸi lumânărica!” Răspunsul Patriarhului, demn de apofteg­mele celor din vechime, purta cu sine, indirect, adevărul pe care cei de atunci nu voiau să-l audă, anume că nu poÅ£i distruge Biserica Neamului, câtă vreme acel Neam mai are în el un licăr de credinÅ£ă manifestată prin participarea la slujbe ÅŸi ajutorul acordat Bisericii.

Patriarhul Justinian a reuÅŸit, ase­menea Sf. Constantin Brâncoveanu, să adopte o politică suplă, apărându-se – acolo unde era cazul! – cu prietenia altor biserici naÅ£ionale. În ceea ce priveÅŸte Biserica Anglicană, Patriarhul Justinian a folosit din plin acest lucru, în timpul vizitei din România din anul 1965, delegaÅ£ia Bisericii Anglicane fiind primită, spre uimirea multora, chiar de către liderii comuniÅŸti de la BucureÅŸti: preÅŸedintele Chivu Stoica, vicepreÅŸedintele Emil BodnăraÅŸ ÅŸi primul ministru Ion Gheorghe Maurer.

Un an mai tarziu, în luna iulie, Patriarhul Justinian întoarce vizita omologului său la Londra, fiind pri­mit aici ca un ÅŸef de stat. Se spune că în timpul întrevederii cu regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, re­gina ar fi dăruit Patriarhului o limu­zină marca Rolls Royce. MulÅ£umindu-i pentru generozitate, Patriarhul Justinian a rugat-o pe regină ca în locul limuzinei să-i dăruiască hârtie pentru a tipări Biblia – în cei peste 18 ani de patriarhat de până atunci, Patriarhului Justinian fiindu-i refuzată de către regimul de la BucureÅŸti tipărirea Bibliei pe motive că nu au... hârtie! AÅŸa se face că în anul 1968 Patriarhul Justinian reuÅŸeÅŸte să tipărească peste 200,000 de exemplare a Bibliei Sinodale, cu hârtia dă­ruită de regină.

50 DE ANI MAI TÂRZIU

DeÅŸi creditată cu ÅŸanse minime de a se dezvolta numeric, comunitatea româ­nească din Marea Britanie în general ÅŸi cea din Londra în mod special s-a dezvoltat în ultimii 15 ani într-un ritm fără prece­dent – în parohia în­fiinÅ£ată de Patriarhul Justinian, în fiecare duminică numărul celor care participă la slujbe se ridică la pes­te 500 de persoane.

Prin urmare, soli­citările de ordin pasto­ral s-au intensificat, parohia înregistrând în anul 2011 un număr record de botezuri – peste 700. În acest context, se impunea în­fiinÅ£area de noi comunităÅ£i parohiale în Londra, pentru a putea face faÅ£ă solicitări­lor mereu crescânde, trecându-se astfel, gra­dual, de la o pastoraÅ£ie de urgenÅ£ă la o pastoraÅ£ie de proximitate, prin plasarea noilor parohii în zonele unde densitatea de români era mai mare – toate acestea clădite pe te­melia pusă la Londra de Patriarhul Justinian un urmă cu o jumătate de veac!

Preot Constantin Popescu, Londra

Note:

  1. Între anii 1964-1966 la mânăstirea Antim din BucureÅŸti a avut loc o amplă restaurare a întregului an­samblu mânăstiresc. Cu această ocazie, catapeteasma originală de piatră a mânăstirii Antim sculpta­tă de însuÅŸi mitropolitul Antim a fost adusă de la lapidarul din curtea mânăstirii Stavropoleos din BucureÅŸti ÅŸi reinstalată la Antim, iar cea de lemn adusă în Anglia, la Londra.
  2. Elev al ÅŸcolilor de pictură din Viena, Roma ÅŸi Paris, ulterior profesor Liceul „Gheorghe Lazăr” ÅŸi la Åžcoala de Arte Frumoase din BucureÅŸti.
  3. Valeriu Anania, Memorii, Editura Polirom, BucureÅŸti, 2009.