Crede!

publicat in Pagina copiilor pe 12 Octombrie 2017, 13:51

Dragi copii, iată o mică poves­te africană. the cut dating someone with a trust fund | best gay dating apps 2019 reddit | https://apostolia.eu/index.php/dating-cerebral-palsy-reddit/ | https://apostolia.eu/index.php/free-sugar-mummy-dating-sites-in-ghana/ | how to keep safe online dating

Două broscuţe au căzut într-un bol mare de cremă. Una dintre ele nu era locuită de nici un elan, era pesimistă: „Sunt pierdută, sunt pierdută!..." spunea ea; şi s-a scufundat. Cealaltă, încreză­toare, zicea: „Voi ieşi de aici, voi ieşi de aici!" Atâta s-a zbătut, atâta a agitat crema, încât a avut în curând untul deoparte şi ceva lapte de cealaltă. A înotat atunci în puţinul lapte, s-a cocoţat pe bulgărele de unt şi a scos un stri­găt de victorie: Asta înseamnă să crezi! CREDE!

Multora le-ar plăcea să creadă. Dar în ce? În cine? Dumnezeul Bibliei ne caută, cu discreţie şi cu pasiune.

Eu cred că viaţa noastră este o lungă serie de „Rendez-vous"-uri. Despre cât de multe pagini din istoria noastră am putea spu­ne: „Dumnezeu era acolo şi eu nu ştiam!" O mică parabolă poate ilustra aceasta. Într-o zi, primesc în cutia mea cu scrisori un plic, pe care îl deschid. În interior o foaie complet albă. O mototolesc şi o arunc la coş. Dar aceasta se întoarce în mintea mea. Sunt ne­dumerit. O culeg de pe jos, o ne­tezesc, şi, după ce aprind gazul, o trec cu atenţie prin apropierea flăcării. Şi iată că un poem superb, scris fără îndoială cu lămâie, îşi face apariţia... Eu îmi spun că aşa este viaţa noastră. Nu înţelegem nimic din ea, nu pricepem ce ni se întâmplă, şi ar fi suficient de a aduce această foaie a existenţei noastre la căldura Cuvântului lui Dumnezeu pentru ca ea să devină o aventură extraordinară, debordând de sens.

Iată acum o altă istorioară. Un bătrân merge la templu şi îi spune lui Dumnezeu: „iată, de o viaţă întreagă vin în casa ta, în fiecare zi, şi tu niciodată nu mi-ai întors vizita". Dumnezeu îi răspunde: „Mâine, voi veni". Ce bucurie pe bătrân! Se pune să-şi măture casa, pregăteşte prăjituri, împrumută un fotoliu. A doua zi dimineaţa, un băieţaş, care îşi dorea mult să guste din prăjituri, este alungat de bătrân; în mijlocul zilei, un călător care cerşea puţină apă are aceeaşi soartă; seara, un pensionar văduv ar fi vrut să se odihnească în fotoliu şi să facă puţină conversaţie. Este respins cu strigătul: „Ieşi afară, aştept pe altcineva!"

Supărat, bătrânul merge a doua zi să se plângă la templu: „De ce nu ai venit?" îl întreabă el plângând pe Dumnezeu. Si se aude răspun­sul: „De trei ori am venit, şi de trei ori m-ai dat afară..."

Adaptare după „Dumnezeu cu faţă de iubire", Părintele Stan Rougier