Întrebare: Este cunoscut în România Sfântul Siluan?

Părintele Teofil: Este cunoscut. S-au tradus câteva din scrierile lui. Este cunoscut de anumiți ortodocși. Eu am însă o nelămurire în ce privește o frază pe care am citit-o la Sfântul Siluan și pe care n-o înțeleg bine. Poate mă puteți lămuri dumneavoastră. Vă amintiți de sfatul pe care l-a primit Sfântul Siluan: „Å¢ine-ți mintea în iad și nu deznădăjdui!” Nu înțeleg expresia asta. Pentru mine nu e logic. Aș spune mai degrabă: „Å¢ine-ți mintea în rai și nu deznădăjdui!” Dacă Sfântul Siluan a primit cuvântul acesta, l-a primit pentru el. Niciodată nu l-am putut înțelege și îl știu de mai bine de douăzeci de ani.

Arhimandritul Syméon: Sunt mai multe aspecte. În primul rând, întreaga viața creștină se bazează pe contradicții logice, așadar acest sfat, care nu e logic, nu e mai puțin logic decât Unitatea și Treimea lui Dumnezeu. În al doilea rând, acest eveniment a avut loc într-un moment de deznădejde din viața Starețului, căci se afla în luptă cu demonii. În acel moment el se adresează lui Hristos spunându-I: „Vezi, eu vreau să mă rog Å¢ie cu inimă curată și demonii mă împiedică.” La aceasta, primește răspunsul următor: „Cei mândri au întotdeauna de luptat cu demonii.” „Åži atunci”, întreabă el, „cum pot să mă vindec de această mândrie?” Åži primește acest răspuns: „Å¢ine-ți mintea în iad, dar nu deznădăjdui.”

Părintele Teofil: Ceea ce nu înțeleg este porunca: „Å¢ine-ți mintea în iad.”

Arhimandritul Syméon: Este extrema lepădare de sine a pocăinței. Există mai multe nivele de înțelegere a pocăinței.

Părintele Teofil: Pentru mine pocăința se trăiește în bucurie.

Arhimandritul Syméon: Starețul spune: „Am început să fac ce mi-a spus Domnul și am primit mântuirea.” Înainte de toate este un sfat ascetic, pe linia pocăinței dusă la limita extremă. Părintele Sofronie a precizat întotdeauna că acest sfat fusese adresat în special Starețului Siluan. Acest sfat, în înțelesul său extrem, nu e adresat întregii lumi.

Părintele Teofil: În Pateric, Avva Pimen spune că dacă omul se află în iad, Hristos e alături de el. Nu înțeleg acest lucru.

Arhimandritul Syméon: Părintele Sofronie pune acest episod din viața Sfântului Siluan în paralel cu povestea vizitei Sfântului Antonie la curelarul din Alexandria. Trimis de un înger, Sfântul Antonie merge la curelar să-l întrebe cum trăiește. Curelarul îi răspunde că nu face nimic special și îi spune: „Muncesc și dau o treime din câștig săracilor, o treime Bisericii și o treime păstrez pentru mine.” Așadar…

Părintele Teofil: Nu înțeleg acest lucru; eu cred că Dumnezeu ne zâmbește și că noi trebuie, de asemenea, să-I zâmbim lui Dumnezeu.

Întrebare: Pentru anumite persoane, fraza „Å¢ine-ți mintea în iad și nu deznădăjdui” este o mare consolare.

Arhimandritul Syméon: Această frază cuprinde oarecum aceeași contradicție care există între Vinerea Mare și Paște.

Părintele Teofil: În acest caz este vorba de două evenimente care s-au petrecut succesiv și dacă Iisus Hristos a vrut să se jertfească pentru lume, Îi dăm slavă. Iisus Hristos spune: „Eu iarăși vă voi vedea și inima voastră se va bucura și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi.” Eu sunt pentru bucurie, nu pentru o bucurie artificială, ci pentru o viață care duce la bucurie. Cred că trebuie să-L vedem pe Dumnezeu cu ochii fiului risipitor, ca pe un tată care vine în întâmpinarea fiului său ca să-l ia în brațe. În îmbrățișarea aceasta a fiului de către tată nu există nimic studiat, nu există psihologie: tatăl nu gândește „vom vedea ce efect va avea gestul acesta”, ci sufletul său este cel ce poruncește gestului său. Din această concepție îmi extrag bucuria și fericirea de-a trăi.

Traducere din limba franceză de Anca Sav (Paris)