ÃŽntâlnire între arhimandritul Syméon de la mănăstirea Maldon ÅŸi părintele Teofil de la mănăstirea Sâmbăta de Sus

Întrebare: Este cunoscut în România Sfântul Siluan?

Părintele Teofil: Este cunoscut. S-au tradus câteva din scrierile lui. Este cunoscut de anumiÅ£i ortodocÅŸi. Eu am însă o nelămurire în ce priveÅŸte o frază pe care am citit-o la Sfântul Siluan ÅŸi pe care n-o înÅ£eleg bine. Poate mă puteÅ£i lămuri dumneavoastră. Vă amintiÅ£i de sfatul pe care l-a primit Sfântul Siluan: „Å¢ine-Å£i mintea în iad ÅŸi nu deznădăjdui!” Nu înÅ£eleg expresia asta. Pentru mine nu e logic. AÅŸ spune mai degrabă: „Å¢ine-Å£i mintea în rai ÅŸi nu deznădăjdui!” Dacă Sfântul Siluan a primit cuvântul acesta, l-a primit pentru el. Niciodată nu l-am putut înÅ£elege ÅŸi îl ÅŸtiu de mai bine de douăzeci de ani.

Arhimandritul Syméon: Sunt mai multe aspecte. În primul rând, întreaga viaÅ£a creÅŸtină se bazează pe contradicÅ£ii logice, aÅŸadar acest sfat, care nu e logic, nu e mai puÅ£in logic decât Unitatea ÅŸi Treimea lui Dumnezeu. În al doilea rând, acest eveniment a avut loc într-un moment de deznădejde din viaÅ£a StareÅ£ului, căci se afla în luptă cu demonii. În acel moment el se adresează lui Hristos spunându-I: „Vezi, eu vreau să mă rog Å¢ie cu inimă curată ÅŸi demonii mă împiedică.” La aceasta, primeÅŸte răspunsul următor: „Cei mândri au întotdeauna de luptat cu demonii.” „Åži atunci”, întreabă el, „cum pot să mă vindec de această mândrie?” Åži primeÅŸte acest răspuns: „Å¢ine-Å£i mintea în iad, dar nu deznădăjdui.”

Părintele Teofil: Ceea ce nu înÅ£eleg este porunca: „Å¢ine-Å£i mintea în iad.”

Arhimandritul Syméon: Este extrema lepădare de sine a pocăinÅ£ei. Există mai multe nivele de înÅ£elegere a pocăinÅ£ei.

Părintele Teofil: Pentru mine pocăinÅ£a se trăieÅŸte în bucurie.

Arhimandritul Syméon: StareÅ£ul spune: „Am început să fac ce mi-a spus Domnul ÅŸi am primit mântuirea.” Înainte de toate este un sfat ascetic, pe linia pocăinÅ£ei dusă la limita extremă. Părintele Sofronie a precizat întotdeauna că acest sfat fusese adresat în special StareÅ£ului Siluan. Acest sfat, în înÅ£elesul său extrem, nu e adresat întregii lumi.

Părintele Teofil: În Pateric, Avva Pimen spune că dacă omul se află în iad, Hristos e alături de el. Nu înÅ£eleg acest lucru.

Arhimandritul Syméon: Părintele Sofronie pune acest episod din viaÅ£a Sfântului Siluan în paralel cu povestea vizitei Sfântului Antonie la curelarul din Alexandria. Trimis de un înger, Sfântul Antonie merge la curelar să-l întrebe cum trăieÅŸte. Curelarul îi răspunde că nu face nimic special ÅŸi îi spune: „Muncesc ÅŸi dau o treime din câÅŸtig săracilor, o treime Bisericii ÅŸi o treime păstrez pentru mine.” AÅŸadar…

Părintele Teofil: Nu înÅ£eleg acest lucru; eu cred că Dumnezeu ne zâmbeÅŸte ÅŸi că noi trebuie, de asemenea, să-I zâmbim lui Dumnezeu.

Întrebare: Pentru anumite persoane, fraza „Å¢ine-Å£i mintea în iad ÅŸi nu deznădăjdui” este o mare consolare.

Arhimandritul Syméon: Această frază cuprinde oarecum aceeaÅŸi contradicÅ£ie care există între Vinerea Mare ÅŸi PaÅŸte.

Părintele Teofil: În acest caz este vorba de două evenimente care s-au petrecut succesiv ÅŸi dacă Iisus Hristos a vrut să se jertfească pentru lume, Îi dăm slavă. Iisus Hristos spune: „Eu iarăÅŸi vă voi vedea ÅŸi inima voastră se va bucura ÅŸi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi.” Eu sunt pentru bucurie, nu pentru o bucurie artificială, ci pentru o viaÅ£ă care duce la bucurie. Cred că trebuie să-L vedem pe Dumnezeu cu ochii fiului risipitor, ca pe un tată care vine în întâmpinarea fiului său ca să-l ia în braÅ£e. În îmbrăÅ£iÅŸarea aceasta a fiului de către tată nu există nimic studiat, nu există psihologie: tatăl nu gândeÅŸte „vom vedea ce efect va avea gestul acesta”, ci sufletul său este cel ce porunceÅŸte gestului său. Din această concepÅ£ie îmi extrag bucuria ÅŸi fericirea de-a trăi.

Traducere din limba franceză de Anca Sav (Paris)