Ziua Eroilor la cimitirul militar din Prosecco

Anul acesta însă ne-am adunat în după-amiaza zilei de duminică, 21 mai, la Cimitirul Austro-ungar din Prosecco, o localitate în apropiere de Trieste, pentru a săvârÅŸi slujba Parastasului pentru toÅ£i eroii martiri ÅŸi soldaÅ£i căzuÅ£i în războaie, dar în mod special pentru cei înmormântaÅ£i aici, ce au murit în Primul Război Mondial. Facem acest pe­lerinaj ÅŸi această pomenire în fiecare an, nu doar pentru că avem compasiune pentru aceÅŸti fraÅ£i ai noÅŸtri căzuÅ£i în luptă, ci ÅŸi pentru faptul că vrem să ne rugăm pentru odih­na sufletelor lor ÅŸi aici, departe de Å£ara mamă. Prin săvârÅŸirea acestor slujbe de pomenire, manifestăm pe de o parte credinÅ£a noastră în viaÅ£a veÅŸnică, ÅŸi cerem Domnului să-i odihnească pe toÅ£i acolo unde luminează lumina feÅ£ei Sale, dar pe de altă parte se nasc în inimile noastre sentimente ÅŸi trăiri înălÅ£ătoare ale iubirii de Dumnezeu, de Neam ÅŸi de Patrie. Pe de altă parte, prin aceste slujbe de pomenire ne cinstim istoria ÅŸi trecutul nostru ca neam, creându-se astfel o legătura neîntreruptă cu cei care ÅŸi-au dăruit viaÅ£a lor în trecut, pentru existenÅ£a noastră de astăzi. Apoi se creează o legătu­ră mai puternică între noi cei din diaspora ÅŸi întreg neamul nostru ÅŸi ni se dă un sens de continuitate ÅŸi unitate care se transmite din generaÅ£ie in generaÅ£ie.

Pe lângă preoÅ£ii ÅŸi credincioÅŸii noÅŸtri, la acest eveniment au participat Domnia Sa Consulul LaurenÅ£iu Babei, reprezentant al Consulatului din Trieste, domnul Marco Gabrielli, PreÅŸedintele Consiliului Comunal din Trieste, doamna PreÅŸedinte a CircumscripÅ£iei 1 Trieste, Maja Tenze, precum ÅŸi alÅ£i reprezentanÅ£i ai autorităÅ£ilor lo­cale italiene precum ÅŸi reprezentanÅ£i ai poliÅ£iei locale.

Istoria acestui cimitir începe în noiembrie 1915, când la Prosecco era un spital mi­litar de campanie, iar cei căzuÅ£i în luptă ÅŸi cei morÅ£i din cauza rănilor primite au fost înmormântaÅ£i în cimitirul civil al localităÅ£ii, apoi în octombrie 1916 se începe constru­irea unui cimitir ad-hoc, aproape de cel civil, ÅŸi un altul pe locul unde este actualul ci­mitir. Acesta cimitir se află într-o vale foarte frumoasă ÅŸi înconjurată de pădure ÅŸi a fost reamenajat de mai multe ori, aducându-se aici ÅŸi rămăÅŸiÅ£ele pământeÅŸti ale soldaÅ£ilor căzuÅ£i din alte cimitire mai mici: Opicina, Banne, Basovizza, Doberdo e Piedimonte del Calvario. Cu puÅ£ini ani în urmă, AsociaÅ£ia Crucea Neagră Austriacă, care se îngrijeÅŸte de soldaÅ£ii căzuÅ£i în războaie, a aÅŸezat cruci noi de piatră, determinând as­pectul actual al cimitirului.

În acest cimitir se odihnesc 5.733 de soldaÅ£i de diverse naÅ£ionalităÅ£i, dintre care doar pentru 578 se cunosc numele. Dintre aceÅŸtia au fost identificaÅ£i 42 de români, dar având în vedere că inscripÅ£iile cu numele celor căzuÅ£i au fost transcrise de mai multe ori, acestea au primit o puternică influenÅ£ă austriacă ÅŸi maghiară. Am descope­rit pe unele cruci nume asemănătoare cu cele care încă se mai întâlnesc în Ardeal, apoi între cei la care nu s-au mai păstrat numele cu siguranÅ£ă că au mai fost ÅŸi alÅ£i fraÅ£i de ai noÅŸtri.

La această slujbă am simÅ£it în inimă un sens de recunoÅŸtinÅ£ă fără margini, ce nu poate fi rostit în cuvinte, iar rugăciunea noastră acolo, lângă crucile simple a soldaÅ£ilor căzuÅ£i, exprimă compasiunea, duioÅŸia, înÅ£elegerea ÅŸi recunoÅŸtinÅ£a faÅ£ă de aceÅŸti fraÅ£i ai noÅŸtri, morÅ£i fără o vorbă mângâitoare, fără o lumânare aprinsă la căpătâi, departe de Å£ară ÅŸi de cei dragi. Slujba s-a încheiat cu depunerea de coroane de flori lângă cru­cea din mijlocul cimitirului, cu intonarea Imnelor Italiei, României ÅŸi Moldovei, însoÅ£ite de un recital de cântece patriotice ÅŸi o agapă frăÅ£ească la care au participat toÅ£i cei prezenÅ£i.