Sfânta Scriptură ne vorbeşte în Cartea Facerii despre ceea ce Cosmologia încear­că să explice prin teoria apariţiei Universului. Ea cuprinde crearea lumii (cosmogonia) din nimic de către Dumnezeu prin descrierea celor şase zile de întocmire a Pământului (hexameronul)corespunzătoare celor şase faze sau trepte de evoluţie a acestuia. În acest scurt articol, voi încerca să descriu mai degrabă felul în care ştiinţa vede apariţia Universului şi felul în care acesta a evoluat până în ziua de azi.

Ca orice poveste adevărată, şi aceasta trebuie să aibă un început, un fel de a fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar po­vesti. Începutul poveştii ne duce cu 13,7 miliarde de ani în urmă, când Universul a luat naştere în urma unei explozii enor­me care este cunoscută sub numele de Big Bang. Înainte de această explozie primor­dială nu exista nici timp, nici spaţiu, nici energie, nici materie – cu alte cuvinte, nu exista nimic.

Chiar atunci, în prima clipă a vieţii uni­versului, au luat naştere atât timpul, cât şi spaţiul. Mai exact, apariţia bruscă a unei cantităţi atât de mari de energie a făcut ca spaţiul însuşi să nu îi poată face faţă, ast­fel încât, de la dimensiuni minuscule (un zero absolut), spaţiul s-a extins cu viteze mai mari decât cea a luminii până la di­mensiuni imense, ceea ce a reprezentat un lucru benefic, pentru că altfel gravitaţia ar fi comprimat acel univers timpuriu, trimiţându-l înapoi în neantul din care fu­sese creat. Conform teoriei Big Bangului, în momentul zero al creaţiei densitatea punctului din care au pornit toate era in­finit de mare, cu o energie infinit de mare şi cu dimensiuni infinit de mici. E extra­ordinar, nu-i aşa? Acest punct e numit de ştiinţă singularitate. Un punct infinit de mic, infinit de dens, cu o energie infinită, cu o putere infinită, care într-un moment zero, când Toate dintru nefiinţă la fiinţă s-au adus, s-a materializat prin imensa ex­plozie pe care o cunoaştem cu toţii sub numele de Bing Bang.

Dar ştiaţi oare că Teoria Big Bangului a fost formulată de către un preot creştin? Spre surprinderea celor care îşi închipuie că Ştiinţa şi Credinţa sunt în contradicţie, iată că cel care a emis şi a susţinut pentru prima oară ipoteza Big Bangului a fost un abate romano-catolic: monseniorul Georges Lemaître (1894-1966), preot belgian şi, în acelaşi timp, profesor de fizică şi astrono­mie la Universitatea Catolică din Louvain. Teoria formulată de Georges Lemaître re­prezintă modelul care explică apariţia ma­teriei, a energiei, a spaţiului şi a timpului, altfel spus existenţa Universului. Această teorie încearcă să arate de ce universul se extinde permanent încă de la apariţia sa şi de ce pare a fi uniform în toate direcţiile¹.

Cel care a adus nou descoperita teorie la un alt nivel a fost astronomul american Edwin Hubble, care a descris Universul ca fiind în continuă expansiune, aducând ast­fel cosmologilor o mare provocare. Într-o singură noapte, percepţia lumii s-a schim­bat radical, de la un Univers static şi infinit la un Univers care se extinde, iar recent as­trofizicienii au descoperit că această extin­dere are loc într-un ritm accelerat. Universul nostru parcă ar fugi în toate direcţiile cu o viteză tot mai mare.

Hubble a pornit de la ideea că la înce­puturi, cu circa 13,7 miliarde de ani în urmă, Universul încă nu exista. Ceea ce a existat a fost doar un punct de o natură cu totul specială, o aşa-numită singularitate, cum am amintit deja, ceva fără dimensiuni, dar cu o energie infinită. La momentul zero acest punct a ieşit din starea lui de singula­ritateşi şi-a manifestat uriaşa energie printr-o inimaginabilă explozie: Big Bang, care continuă încă şi în ziua de astăzi.

În anul 1940, fizicianul ruso-american George Gamow şi asistenţii săi, Ralph Alpher şi Robert Herman, au lansat ideea de explozie incandescentă de materie şi energie de la începuturile Universului, ei fiind continuatorii teoriei formulate de Lemaître. Ştiaţi însă că Georges Lemaître şi-a numit teoria „ipoteza atomului iniţial”,căci considera acel punct din care au pornit toate ca un atom primordialsau iniţial? Abia în 1950 astronomul englez Fred Hoyle a introdus numele arhicunoscut în ziua de azi, şi anume Bing Bang sau Marea Explozie.

Iată câteva argumente care susţin teoria Big Bangului:

• Vârsta celor mai bătrâne stele pe care astronomii au reuşit să le observe este de 12-13,2 miliarde de ani, adică ea corespunde parţial cu vechimea Universului.
• Analiza luminii emise de galaxii indică faptul că obiectele galactice se îndepăr­tează unele de altele cu o viteză cu atât mai mare cu cât sunt mai îndepărtate de Pământ, ceea ce sugerează că galaxiile erau altădată adunate într-o regiune unică a spaţiului.
• În ziua de azi, în toate regiunile Universului există o radiaţie de fond („radiaţie cosmică”) foarte slabă, un fel de fosilă, rămăşiţă de pe urma torentelor de căldură şi lu­mină din primele clipe ale Universului.

V-a plăcut prima parte din călătoria noastră în descoperirea tainelor Universului? Atunci o să încercăm în următorul articol să vedem cum a reuşit Marea Explozie să formeze toată materia de care suntem înconjuraţi astăzi şi cum au apărut primele ele­mente, stelele, planetele şi galaxiile. Iar dacă o să avem răbdare, vom înţelege că toate aceste lucruri nu ar fi putut exista fără Dumnezeu.

Arhimandrit Atanasie Mănăstirea „ Adormirea Maicii Domnului", Roma

Notă: