publicat in Predici și cuvântări pe 22 Martie 2023, 17:34
Datoria păstorului de suflete este de a-i face pe oameni să dorească această unire, de a-i reînnoi sufletește și de a-i sfinți. Căci ce lucrare poate fi mai deosebită decât aceea de a reda măreția pierdută a zidirii lui Dumnezeu? Ce poate fi mai de trebuință aproapelui decât a-l pregăti pentru viața cea veșnică? Anevoie este a împlini aceasta, căci trebuie să ne luptăm cu firea omenească cea stricată de păcat. Adesea ne poticnim de neînțelegere, uneori de împotrivire cu bună știință, de ura celor pe care îi iubim și pe care îi avem în grijă. Mult trebuie să se jertfească preotul pentru turma sa și mare trebuie să fie dragostea lui pentru aceasta. Trebuie să fie mereu pregătit să îndure orice spre binele oilor sale, și fiecare dintre acestea trebuie să-și facă loc în inima sa. El trebuie să dea fiecăruia leacul care îi este de trebuință, potrivit caracterului persoanei și situației în care se află.
Iar dacă îndatoririle unui simplu preot sunt atât de dificile și complexe, iar responsabilitatea sa pentru mântuirea turmei sale într-atât de mare, ce putem spune despre arhiereu? Cu adevărat, lui îi sunt adresate cuvintele spuse odinioară de Domnul profetului Iezechiel: „Fiul omului! Iată, te-am pus străjer casei lui Israel” (Ez 3, 17).
Arhiereul este responsabil nu doar pentru oile pe care Domnul i le-a încredințat, ci și pentru păstorii duhovnicești. El va trebui să dea socoteală pentru fiecare păcătos pe care nu va fi reușit să-l îndrepte la vremea cuvenită, pentru fiecare om care mergea pe drumul cel drept și s-a abătut de la acesta. Arhiereul este dator să sufere dimpreună cu oile sale și astfel să le tămăduiască, asemenea Marelui Arhiereu, Hristos Domnul, „prin ale Cărui răni ne-am vindecat” (Is 58, 5). El nu are viață personală, ci trebuie să se îndeletnicească pururea cu lucrarea mântuirii sufletelor oamenilor, călăuzindu-le spre Împărăția cea Cerească. Arhiereul trebuie să fie mereu pregătit să sufere orice răutate, orice prigoană, și chiar moartea, pentru adevăr, să bea paharul lui Hristos și să fie botezat cu botezul Său (Mt 20, 33; Mc 10, 39). Dator este arhiereul să poarte de grijă nu doar de cei care vin la el, ci și de acele oi care s-au rătăcit, căutându-le, purtându-le pe umeri și aducându-le în turmă. El trebuie să propovăduiască învățăturile Domnului Hristos acelora care nu le cunosc, amintindu-și de porunca Domnului: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura”(Mc 16, 15). Pătruns fiind de universalitatea Bisericii, el nu trebuie să se îngrijească doar de aceia ce i-au fost încredințați, ci se cuvine să vegheze cu ochi duhovnicești asupra întregii Biserici a lui Hristos, dorind luminarea tuturor popoarelor și creșterea lor în adevărata credință, căci în Biserică „ nu mai este nici elin, nici iudeu, nici barbar, nici scit”, ci toți sunt deopotrivă fii iubiți ai Tatălui Ceresc.