Ofranda inimii noastre
publicat in Cuvântul mitropolitului Iosif pe 1 Decembrie 2022, 04:39
(Fragment din scrisoarea pastorală la praznicul Nașterii Domnului, 2021)
Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos ne găsește, an de an, cu toată ființa noastră întoarsă înspre Cel care vine în ieslea din Betleem ca să ne descopere iară și iară dragostea cea nemărginită a Părintelui Ceresc, a Dumnezeului Celui în Treime lăudat, în numele căruia și plin de dragostea Lui vine în lume să ne mântuiască. „Nașterea lui Hristos”, spunea un părinte contemporan „este pentru El nu începutul vieții, ci începutul morții.” El își asumă tot ce ține de firea noastră și cea dintâi zi a vieții Sale pe pământ este și cea dintâi zi a urcușului Său pe Cruce. Acesta este rodul, calea și încredințarea iubirii Lui pentru noi.
Pe durata Postului Nașterii Domnului, fiecare dintre noi încearcă să facă tot ce poate pentru a se pregăti de această mare sărbătoare. Încercăm să fim bineplăcuți lui Dumnezeu postind, rugându‑ne, încercând să renunțăm la cât mai mult din omul cel vechi – omul păcătos –, prin Taina Spovedaniei, pentru a‑L primi pe Hristos în noi. Atunci când reușim să renunțăm la ceea ce suntem, la păcate, primim ceea ce nu suntem: pe Dumnezeu în noi! „Care momente din viață”, spune Sf. Isaac Sirul, „ar putea fi atât de sfinte și atât de propice primirii darurilor dumnezeiești, decât vremea rugăciunii, în care omul vorbește cu Dumnezeu? În momentul acela, când Îi adresăm Lui cererile noastre și Îi vorbim, omul își adună toate mișcările sufletului și toate gândurile lui și dialoghează singur cu Dum‑nezeu, inima lui umplându‑se în abundență cu Dumnezeu.”1 Îl primim și ne facem primiți de El, știind că noi nu‑I putem aduce nimic din ceea ce avem fără să știm cine este El. Degeaba i‑ar fi adus magii smirnă, aur și tămâie, dacă nu știau cine este El. Ce valoare ar fi avut aceste daruri? Dar ei au adus daruri mărturisind că este Împărat și Mântuitor al lumii. Astfel, orice I‑am aduce lui Dumnezeu, să o facem mărturisind că El este adevăratul Dum-nezeu, Mântuitorul născut în peștera necuvântătoarelor din Betleem și culcat în iesle, pentru noi, pentru ca ofranda noastră să nu fie degeaba adusă.
Prima dintre chemările creștinului este deci de a‑L cunoaște pe Hristos, de a ști Cine este și ce vrea de la mine. „Iubirea dumnezeiască dă mai multă bucurie decât viața, iar cunoașterea lui Dumnezeu – care zămișlește această iubire – dă mai multă dulceață decât mierea”, zice Sfântul Isaac. Cunoașterea lui Dumnezeu naște dragostea, iar creștin este doar cel care iubește. A fi creștin înseamnă a fi îndrăgostit de Dumnezeu. Nu este vorba despre o ideologie. Viața creștină constă în a nu ne ascunde în spatele unei ideologii căreia i‑am sluji sau pe care am încerca să o propovăduim în lume, o ideologie în numele căreia i‑am supune pe ceilalți, i‑am umili, i‑am aservi, i‑am ucide. A fi creștin înseamnă a fi într‑o legătură de iubire cu Dumnezeu, o legătură a dragostei cu Cel care se face rațiunea noastră de a trăi, dar și cu cel de lângă noi. „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot cugetul tău și din puterea ta, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți”, zice Domnul (Mc 12, 30‑31). „Fericit este deci cel care are o așa dragoste față de Dumnezeu, precum are cel nebun îndrăgostit de iubita sa”, zice Sfântul Ioan Scărarul.2 De ce această iubire? Pentru că Dumnezeu Însuși a ales să trăiască cu noi într‑o legătură de iubire, pentru că Se dă cu totul pe Sine nouă și ne cere să ne dăm pe de‑a‑ntregul Lui (...).
Fiul lui Dumnezeu S‑a întrupat în istorie, Nașterea Lui este un eveniment istoric, și chiar de la Nașterea Lui astăzi număram anii, nu de la facerea lumii. Iisus Hristos S‑a întrupat în această lume, face parte din istoria ei, nu este un Dumnezeu străin, îndepărtat, ci apropiat nouă și asemenea cu noi, afară de păcat. Astfel, deci, chemarea noastră de creștini, provocarea noastră în această lume este cu adevărat de a descoperi, de a găsi în viața noastră această legătură de iubire cu Dumnezeu, de a‑L iubi din toată inima noastră, din toată ființa noastră, cu toată puterea noastră; căci „o dragoste aprinsă pentru Dumnezeu este destulă mângâiere pentru cel care crede, chiar de‑ar fi să‑și piardă viața”3(...).
Sărbătoarea Nașterii Domnului să vă fie izvor de bucurie și de lumină sfântă, spre sănătatea sufletului și a trupului, atât în Noul An cât și în toți anii pe care Dumnezeu îi pune înaintea fiecăruia dintre dumneavoastră.
Hristos Domnul să vă binecuvânteze!
† Iosif,
Arhiepiscop al Europei Occidentale
și Mitropolit al Europei Occidentale și Meridionale
Note: