Cuvântul Mitropolitului (aprilie 2010)

În noi, oamenii, taina aceasta începe și lucrează de la Sfântul Botez. Acolo ne îmbrăcăm cu harul lui Hristos pe care El ni-l pregătește prin Înviere, căci „câți în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat, pentru ca așa cum Hristos a înviat din morți întru slava Tatălui, tot astfel și noi să umblăm întru înnoirea vieții; ...așa încât trupul păcatului să fie nimicit, căci cel ce a murit este eliberat de păcat” (Romani 6,3-7). Acolo, în Botez, „prin asemănarea morții Lui”, suntem altoiți în Hristos, în Răstignirea și moartea Sa, pentru a fi părtași ai Învierii Lui.

Hristos, Paștele nostru, trece și astăzi printre noi, oamenii, pentru a ne vindeca și mântui, pentru a ne chema pe fiecare pe nume și a ne reaminti că am fost altoiți pe moartea și Învierea Lui.

Prin iubirea desăvârșită a Tatălui ceresc pentru omul pe care l-a creat, Hristos a venit la noi și, precum spune Fericitul Augustin, „a mâncat cu noi ceea ce se găsește din abundență în sărăcăcioasa casă a mizeriei noastre. A băut aici oțetul, a băut aici fierea, iată ce a găsit în casa noatră săracă, dar în schimb El ne-a invitat la masa Sa cea mare din ceruri”.

Hristos a biruit frica morții, a venit să o caute în om pentru a o birui. Căci nu ne putea reda viața fără ca, din iubire față de noi, să găsească mai întâi moartea, care ținea de păcat, și să ne vindece „El, Cel ce pe lemn a purtat în trupul Său păcatele noastre...” (1 Petru 2,24). „Căci – continuă Fericitul Augustin - Lui, Care este Cuvântul, de unde I-ar veni moartea? Iar nouă, oameni ai pământului, muritori, păcătoși... de unde ne-ar veni viața? El n-a avut nimic din care să-și poată trage moartea, noi nu aveam nimic din care să ne putem trage viața. El a primit moartea din avutul nostru, pentru ca din al Său să ne dăruiască viața”. Hristos a luat viața noastră pentru a trăi acest schimb, pentru a ne schimba propria viață cu a Lui. „El Care nu a refuzat moartea, ne-ar fi putut refuza, oare, viața?”

Dar este al nostru să căutăm fără încetare viața pe care acum, la Paști, Hristos ne-o aduce din abundență. „Noi aveam ceea ce L-a făcut să moară, El avea ceea ce ne face să trăim.” Să facem un schimb, ne invită fără încetare Hristos: „Iau de la tine moartea, ia de la Mine viața!”

Învierea lui Hristos este o necontenită chemare pe care El ne-o face să fim oameni ai Învierii, adică liberi de cele ale lumii acesteia care ne transformă în oameni trupești, după ce am primit harul Învierii, sămânța Învierii de la Botez. Åži cum vom putea rămâne altoiți în Hristos, dacă nu căutându-L fără încetare prin rugăciunile noastre?

Dacă păcatul ne-a biruit sau ne biruie și ne simțim slabi și bolnavi, El este doctorul către care strigăm să ne ajute. Când Îl chemăm, să credem că cel mai bun dintre doctori, pentru care nici o boală nu este de nevindecat, a și început să ne îngrijească. Să nu ne fie frică de păcatele din trecut, pe care le-am putut săvârși, „cât de incredibile ar fi ele; mari și grele sunt bolile noastre, dar mai mare este Doctorul” nostru Hristos.

Hristos nu încetează să treacă printre noi pentru a ne vindeca și mântui. Dar la fel ne trimite și pe noi înspre frații noștri, în numele Lui, pentru a-i vedea, a le întinde o mână, mână ce poate fi salvatoare de cele mai multe ori.

La Lumina Învierii lui Hristos ni s-a descoperit în primul rând dragostea nemărginită pe care Hristos o are pentru noi, pe care a trăit-o și pe Cruce chiar. Această dragoste ne-o împărtășește și nouă. Tot în Lumina Învierii am înțeles mai bine pentru câte am fost iertați și că iertarea izvorăște din mormântul lui Hristos pentru fiecare dintre noi deopotrivă. Să o găsim și să o înmulțim în jurul nostru. Îl vedem în Lumina Învierii pe Hristos ca pe un Mântuitor bun și blând, care până în ultima clipă pe Cruce a strigat către Tatăl pentru iertarea noastră. Înțelegem încă o dată că pentru noi Hristos este Mântuirea-Însăși, că în El aflăm și de la El putem primi harul desăvârșit, care este mântuirea.

Rog pe Domnul Hristos Cel Înviat din morți să vă călăuzească pașii spre faptele cele de cinste, să vă binecuvinteze familiile și casele dumneavoastră, să vă dăruiască sănătate și spor, ca pe toate să le puteți face spre slava Sa.

H R I S T O S A Î N V I A T !

† M i t r o p o l i t u l I o s i f