Astăzi sărbătoresc toți strămoșii, de la Adam până la Iosif și la Maica Domnului, toți cei care au contribuit să Se nască Hristos din pântece. Adam este primul strămoș. Plăsmuindu‑l în rai, Domnul a săvârșit lucrarea sfântă a creării omului și slujirea neamului omenesc. Adam însă a păcătuit și ne‑a transmis firea lui păcătoasă. Cu toate acestea, Adam a fost un tip al celui de‑al doilea Adam, al lui Hristos, născându‑se, precum zic Părinții, „dintr‑un pământ feciorelnic”, dintr‑un pământ care a zămislit pentru prima dată. Când o pereche zămislește un copil, bărbatul își transmite sămânța femeii, dar în clipa zămislirii Dumnezeu Însuși e Cel care dă sufletul. În acel ceas Se întâlnește Dumnezeu cu omul, cu bărbatul și cu femeia, care au devenit un singur om.

Dar cum a născut pământul? Pământul a născut prin plăsmuirea omului din țărână. Dumnezeu a luat „țărână din pământ” (Fc. 2, 7). Aici se ascunde o taină. Adam s‑a născut dintr‑un pământ feciorelnic, ca să fie o preînchipuire a lui Hristos, care S‑a născut din pururea Fecioara Maria. Prin urmare, istoria lui Hristos începe din clipa facerii lui Adam. Însă moartea lui Adam a fost pricina venirii lui Hristos, potrivit cu prorocia din Facere (3, 15), pentru ca împreună cu Adam noi toți să înviem. Adam a murit pentru că nu a ascultat. Hristos a murit pentru că a ascultat. Avem aici o nouă corespondență între primul Adam și Cel de‑al doilea. Adam a murit pentru că a mâncat din pomul cunoș-tinței, dar va trăi prin pomul vieții. Pe acesta l‑a luat Hristos și l‑a făcut cruce. Așa cum Adam a murit mâncând din pom, tot așa și Hristos a murit pe lemnul crucii și a înviat.