Ce sunt ecfonisele?

Aceasta, la rândul ei, urmează modelele iudaice de compunere a rugăciunilor, care cuprindeau o invocare adresată lui Dumnezeu, una sau mai multe cereri și o doxologie (laudă adusă lui Dumnezeu), în încheiere.

Rugăciunea Tatăl nostru o găsim în Noul Testament într‑o formă scurtă, în Evanghelia după Luca (cap. 11, 2‑4), și în forma sa extinsă în Evanghelia după Matei (cap. 6, 9‑13). Diferența dintre cele două este că cea din urmă cuprinde și încheierea doxologică „...a Ta este Împărăția și puterea și slava în veci. Amin.”.

La Dumnezeiasca Liturghie această încheiere a fost lungită și a devenit o doxologie închinată Preasfintei Treimi, continuând cu „...și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”. Părinții Bisericii, care au tâlcuit rugăciunea (a se vedea Explicarea pe scurt a Rugăciunii Tatăl nostru, a Sfântului Simeon Tesalonicul¹), pun această parte în strânsă legătură cu cea de a șaptea cerere, „ci ne izbăvește de cel viclean”, prin urmare cu Însuși Dumnezeu, care este atotputernic şi are puterea („împărăția…, puterea… slava”) să ne scape din cursele și din urzelile celui viclean, ale diavolului.

Urmând modelul Rugăciunii Dom-nești, majoritatea rugăciunilor noastre se încheie cu o doxologie, care de cele mai multe ori este treimică și se află în strânsă legătură cu conținutul rugăciunii, atunci când rugăciunea are o temă unitară. Această doxo-
logie mai poartă și numele de ecfonis (de la grecescul Εκφωνησις, „exclamare”), întrucât în cadrul sfintelor slujbe finalurile rugăciunilor (ecfonisele) sunt rostite de către preot, melodic (ecfonetic sau puternic recitativ)², indiferent dacă rugăciunile s‑au spus în auzul poporului sau în taină. Scopul este acela de a ajuta poporul să primescă mai ușor cuvântul prin intermediul melodiei, să mediteze la el și să înțeleagă faptul că preotul pune înaintea lui Dumnezeu toate cererile comunității. În același timp, preotul amintește poporului, în cuvântul doxologiei, atotputernicia și toate celelalte atribute ale lui Dumnezeu, dar și faptul că numai El poate răspunde la o cerere bună, pentru că El este pricina tuturor bunătă-ților. De asemenea, rostirea melodică a sfârșitu-lui rugăciunii, făcută de preot, adică a ecfonisului, este și o chemare, o invitație adresată poporului de a răspunde cu „amin” la acest final³https://apostolia.eu/index.php/muslim-singles-dating-site/dating someone with fragile x. Tratat asupra tuturor dogmelor credinței noastre ortodoxe, după principii puse de Domnul nostru Iisus Hristos și urmașii Săi, vol. II, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, cap. 320, p. 60.