Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 4 Ianuarie 2020 Ora: 15:14

Pr. Protopop Lucian Roșu, 5 ianuarie 2020

CÂND OMUL ESTE ÎN SUFERINȚĂ, HRISTOS SE AFLĂ ÎN EL ȘI SUFERĂ ÎMPREUNĂ CU EL.

Un zâmbet cald, un gând curat și luminos, un suflet ferm, un cuvânt mângâietor și bine ales, o inimă plină de dragoste... 
Sunt câteva trăsături care îl caracterizează pe părintele Lucian Roșu, care, de curând, a plecat la Cel pe care L‑a slujit toată viața.

Uitându‑ne în urmă ar fi multe de spus. Timpul nu cred că ne‑ar ajunge, însă în câteva cuvinte, cu ochii cei duhovnicești, ne vom întoarce spre începuturi, spre o zi în care se părea că viața este fără de moarte și tinerețea fără de bătrânețe, când Dumnezeu a binecuvântat ca Viorica și Gheorghe să‑l aducă pe lume, în ziua de 20 octombrie 1968, la Făgăraș, pe primul lor fiu, Lucian. Vibrația acelei zile, în care zâmbetul, lumina și căldura și‑au dat mâna, se simte parcă și astăzi, deși acum are mireasmă de veșnicie.

Odată clepsidra întoarsă, timpul a început să se scurgă și să se îngemăneze cu veșnicia, îngemănare ce se făcea ori de câte ori cel care va deveni slujitor al altarului chema numele Domnului Hristos, așa cum îl învățau părinții. Părintele Lucian a urmat cursurile Școlii Generale din Făgăraș (1975‑1983), apoi, între 1983 şi 1987, cursurile Liceului Teoretic „Radu Negru” și pe cele ale Liceului de Chimie Industrială din aceeași localitate.

Mergând mai departe pe calea vieții, în perioada 1988‑1992 a urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din Sibiu. În 1992 a ajuns pe tărâm italian, cu prilejul unei excursii organizate de Liga Tineretului Ortodox Român. Întâmplarea, cu îngăduință de la Domnul, a rânduit ca părintele Lucian să rămână în Italia, sau, după cum spunea părintele, „nimic în viață nu este întâmplător, totul este proniator”.

În anul 1993 s‑a căsătorit cu Amalia Nemeș, care i‑a fost alături până în ultima clipă. Împreună au 4 copii: Iulia, Alexandru, devenit diacon, Paul și Nicolae.

Pentru a‑și întreține familia, printele a exercitat diferite meserii: a lucrat pe șantier, apoi ca ajutor de bucătar, ca fierar, a spălat mașini, a lucrat la o firmă petrolieră, iar din anul 1996 până în anul 2008 și‑a a împlinit ,,slujirea” de operator social la Asociația „Gruppo Abele” din Torino. Acolo a consiliat alcoolici, bolnavi de SIDA, toxicomani, oameni ai străzii etc. Într‑un cuvânt al său, părintele spunea: „Acolo am cunoscut suferința până la ultimele ei detalii. Acolo am învățat ce înseamnă persoana și că‑n fiecare om trebuie să găsești chipul lui Hristos.”.

În anul 1997 a fost hirotonit diacon de către Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul Germaniei, al Europei Centrale şi de Nord, iar în anul 2000 a fost hirotonit preot de către Î.P.S. Părinte Mitropolit Iosif, pe seama parohiei ,,Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Genova. După un an, în 2001, s‑a înfiinţat parohia „Înălțarea Sfintei Cruci” – Torino 2, moment în care părintele Lucian a fost numit paroh al noii comunității. În perioada 2008‑2016 a urmat cursurile Școlii Doctorale din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă “Andrei Șaguna”, din Sibiu.

Din anul 2008 până în anul 2012 a îndeplinit funcția de consilier economic al nou înființatei Episcopii Ortodoxe Române a Italiei, iar din anul 2012 a fost numit de către Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan protoiereu al Protopopiatului Piemonte I. De‑a lungul timpului a fost încredințat cu organizarea și deschiderea unor noi parohii ortodoxe române în regiunea Piemonte: Asti, Ciriè, Chieri, Collegno, Moncalieri, Orbassano, Pinerolo, Rivarolo, Settimo Torinese, Torino 3 și Vercelli.

Părintele Lucian i‑a avut mereu aproape pe tineri, fiind fondatorul Frăției Nepsis Torino și cel care a pus o cărămidă solidă la fondarea Frăției Nepsis Italia, în decembrie 2008. De‑a lungul anilor, Frăția Nepsis s‑a nuanțat în Nepsis Junior și Nepsis Senior; părintele Lucian a fost mereu alături de cei mici și de adolescenți, activitățile desfășurate la Parohia Torino 2 fiind un adevărat model pentru ceilalți.

Având o experiență foarte bogată în domeniul social, părintele Lucian a înființat două asociații și o casă de găzduire pentru cei aflați în dificultate, „Casa Sfântului Nectarie”. În anul 2008 a luat naștere Centrul de Ajutor „Sfânta Filofteia”, dedicat Vieții, care în anul 2018 a venit în sprijinul a 52 de mame și a peste 118 copii de cinci naționalități diferite. În anul 2011 a fost înființată Asociația „Sfântul Laurențiu”, filiala din Torino, care, pe lângă Banca de Alimente și Centrul de Consiliere, a desfășurat numeroase activități social‑filantropice.

Unul din cele mai importante proiecte coordonate de părintele Lucian Roșu a fost înființarea primului cimitir ortodox român din Italia, cimitir pe terenul căruia, în luna iulie 2019, a fost pusă piatra de temelie a Capelei Funerare, al cărui prim nivel (cripta) a şi fost construit, urmând ca, în următoarele trei luni, capela să fie terminată în totalitate.

Ultimul proiect pe care l‑a purtat în suflet printele Lucian Roșu a fost achizi-ționarea, pe seama parohiei Torino II, a unei structuri de 400 de mp. pentru activitățile sociale ale parohiei. Grija pentru cei săraci a fost mereu o prioritate, săracii și cei aflați în necaz fiind o adevărată bogăție pentru părintele Lucian Roșu.

De‑a lungul timpului, părintele Lucian a ajutat nenumărate persoane, a iubit foarte mult viața monahală, susținând în acest sens mai multe mănăstiri și schituri din Italia, Franța și România. A fost mereu alături de preoții nou hirotoniți și de parohiile cu dificultăți financiare, pe care le‑a susținut în mod constant. A ajutat, de asemenea, atât Centrul Mitropolitan de la Paris, cât și Centrul Eparhial de la Roma. Astfel, milostenia și dragostea pentru cei în lipsuri și nevoi au constituit un adevărat laitmotiv în viața părintelui Lucian, înscriindu‑se întru totul în lumina poruncilor evanghelice.

Ultimii aproape zece ani au constituit pentru Părintele Lucian o crescândă suferință, încercare după încercare, pe care, împreună cu iubita lui soție, preoteasa Amalia, le‑a dus cu bărbăție, cu speranță, cu discreție și cu rugăciune, nepierzând nicio ocazie să se implice, chiar și cu ultime puteri, în rezolvarea numeroaselor probleme din parohie sau în asociațiile pe care le coordona.

Viața părintelui Lucian a fost un urcuș pe crucea suferinței, urcuş care a atins cote maxime începând din vara trecută, pentru a ajunge, în cele din urmă, la propriul ,,paști”, cu nădejde în ÎNVIERE.

În ultimele sale cuvinte, părintele Lucian spunea: „Eu trăiesc doar pentru Biserică. Noi toți ar trebui să trăim DOAR pentru BISERICĂ.”. Aceste cuvinte sunt întărite de faptele sale, care vor rămâne pururi în inimile și în memoria celor ce l‑au cunoscut.

Pentru noi, ierarhii, clericii, monahii și monahiile, credincioșii și credincioasele din Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, chipul și modelul trăirii părintelui Lucian vor rămâne mereu pilde vii, care ne vor păstra mereu în gând și în rugăciune personalitatea sa.

Veșnică odihnă robului lui Dumnezeu Lucian preotul, fratele nostru, și pomenirea lui din neam în neam!

† Episcopul Siluan al Italiei

 

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni