Taina întâlnirii cu Domnul
publicat in Cuvântul mitropolitului Iosif pe 1 Noiembrie 2019, 07:42
Sfântul evanghelist Luca ne-o zugră-vește pe femeia păcătoasă (Lc. 7, 37-49), adulteră, apropiindu-se de Iisus și spălându-i picioarele cu lacrimi. Adulterul era pedepsit în Israel, după Legea cea veche, prin lapidare. Dar dincolo de pedeapsa pe care o putea primi o persoană, adulterul aducea multă suferință atât persoanei implicată cât și celor din jur, dar și oprobiul societății. Iar Domnul se lasă spălat și parfumat de cea cu mireasma urât mirositoare în sufletul ranit de păcat, El, Izvor a toată mireasma cea cu bun miros, și schimbă printr-un cuvânt în mireasmă bineplăcută și lumină sufletul împovărat. Lucrurile astfel petrecându-se, îi nedumiresc pe farisei, care socotesc că dacă acest om ar fi fost proroc ar fi trebuit să știe cine era acea femeie. „Pentru ce cel căruia i se iartă puțin iubește puțin, iar cel căruia i se iartă mult iubește mult?” întreabă Domnul (Lc 7, 47). „Vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu”, mai spune El (Mt 21, 31). Or Fariseii nu puteau să înțeleagă astfel de cuvinte, ei, care se credeau drepți.
Domnul le descrie într-un fel ceea ce se petrece în sufletul acestei femei, ce povară purta în ea, povara păcatului, căci toată suferința acestei lumi este urmare a păcatului. Or dulceața păcatului, sub toate formele sale, dă satisfacție și suferință în același timp. În orice păcat este desfătare, și cu toate acestea căutăm izbăvirea de păcat, ușurarea. Câtă greutate atârna de grumazul acestei femei desfrânate, ea, care își vindea trupul găsind în asta o formă de plăcere! Totuși, suferința urmând păcatului nu putea fi măsurată decât de Dumnezeu Însuși. Contemplând întâlnirea Domnului Hristos cu femeia cea păcătoasă, exclamă:
Dar cum Dumnezeu nu judecă așa cum judecăm noi și nu gândește așa cum gândim noi, nici nu ne vede așa cum ne vedem noi omul, El a întâlnit-o pe această femeie păcătoasă care nu avea nimic bun în ea, doar suferința păcatului, și a lăsat-o să intre în propria Sa Taină, cu sufletul și cu trupul ei – care pentru ceilalți erau pline de murdărie. Nimeni nu înțelegea atitudinea Domnului, care contrazicea întreaga Lege a Vechiului Testament, dată de Dumnezeu Însuși. Căci iată, în loc s-o omoare cu pietre, Dumnezeu o primește pe această femeie și o mângâie, ba mai mult, o lasă să se atingă de El.
Când s-a petrecut în realitate întâlnirea dintre această femeie păcătoasă și Hristos? Nu în acel moment, ci înainte, atunci când femeia căuta și striga deznădăjduită, rugându-se cu lacrimi să fie izbăvită de suferința ei, pe care ea singură și-o provocase. Sf. Roman Melodul spune despre această întâlnire: