Omilie la Sfintele şi Mântuitoarele Paşti
publicat in Zis-a un Părinte pe 4 Aprilie 2019, 16:34
Adevărata sâmbătă a odihnei, pe care Dumnezeu a binecuvântat‑o şi în care S‑a odihnit de toate lucrurile Sale, lăsându‑Se pentru mântuirea lumii în neclintirea morţii, se apropie de sfârşit. Ziua aceasta şi‑a arătat ochilor noştri, urechilor noastre, inimii noastre tot harul, căci în felul acesta am sărbătorit‑o: am văzut, am auzit, am primit bucuria în inimi. Ochii noştri au văzut lumina cea limpede pe care făcliile litaniei ne‑au dăruit‑o în noapte ca pe un văzduh de foc. Noaptea întreagă răsunetul psalmilor, al imnelor şi al cântărilor duhovniceşti ne‑a înţesat auzul, curgând spre sufletele noastre ca un râu de bucurie şi umplându‑ne de nădejdea cea bună. Înveselite de cuvânt şi de priveliştile lui, inimile din noi au primit semnul fericirii de nespus care ne poartă, văzându‑o, către ce nu poate fi văzut cu ochii. Astfel se arată în lumina binefacerilor zilei acesteia de odihnă cele ce „ochiul n‑a văzut şi urechea n‑a auzit şi la inima omului nu s‑au suit” (1 Co. 2, 9), prin ele însele chezăşuind nădejdea negrăită întru cele ce ne sunt vestite.
Şi pentru că noaptea aceasta de lumină a ţinut împreună făcliile şi razele soarelui de dimineaţă şi a făcut din ele o singură zi fără sfârşit, căci întunericul nu se mai arată, să luăm aminte, fraţilor, la proorocia asta, care zice: „aceasta e ziua pe care a făcut‑o Domnul” (Ps 117, 24). Făptuirea nu ne este, în ziua aceasta, nici apăsătoare, nici cu greutate, căci e desfătare, bucurie, slavă. Însăşi Scriptura o zice: „să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea” (Ps 117, 24). Ce poruncă frumoasă! Ce lege blândă! Cine se face îndărătnic la o asemenea poruncă? Lucrarea noastră e bucuria, iar porunca ne e desfătarea.
Un om ne‑a deschis în vechime porţile morţii, un om ne aduce astăzi înapoi la viaţă. Ieri ne‑am pierdut viaţa din pricina morţii, azi Viaţa a răpus moartea. Ieri ne ascundeam sub smochin din pricina ruşinii, azi slava ne cheamă sub copacul vieţii. Ieri neascultarea ne alunga din Rai, astăzi credinţa ne aduce înapoi. Rodul vieţii ne este iarăşi dăruit, ca să ne bucurăm de el din belşug. Râul care udă Raiul, şi care curge peste noi cu toate patru braţe ale lui (Facerea 2, 10), vine iarăşi să răcorească chipul Bisericii... Ce altceva mai avem de făcut acum, dacă nu să fim ca munţii şi văile din prorocii, săltând de bucurie: „Munţii au săltat ca berbecii şi dealurile ca mieii oilor.” (Ps 113, 5) „Veniţi să ne bucurăm de Domnul şi să strigăm lui Dumnezeu!” (Ps 94, 1) Căci Domnul a sfărâmat puterea vrăjmaşului şi a înălţat biruinţa crucii. Să zicem, dar: „Că Dumnezeu mare este Domnul şi Împărat mare peste tot pământul.” (Ps 94, 3; 46, 3) Căci El binecuvântează cununa anului cu bunătăţile Sale (Ps 64, 12) şi tot El ne strânge pe toţi împreună, să fim cor duhovnicesc întru Iisus Hristos, Domnul nostru, căruia I se cuvine toată slava, în vecii vecilor. Amin!
Sfântul Grigorie de Nyssa,
Cinci cuvântări la Paşti. Omilie la Înălţare: „Când la Fiul toate vor veni”