Părintele pustiei și imnele lui

publicat in Imnografie şi Filocalie pe 5 Ianuarie 2019, 13:24

În Egiptul secolului al IV-lea străluceau în pustie, asemeni mărgăritarelor neprețuite, călugări care se întreceau în nevoințe, ducând o viață bine plăcută lui Dumnezeu. Aceștia au devenit părinții monahismului din toată lumea. Unul dintre cei mai cunoscuți eremiți este Antonie. Însuși apelativul care i s-a atribuit, cel Mare, vădește înălțimea la care a ajuns. Trup având, trăia ca și cum nu ar fi avut, ochi având, nu vedea nimic din slava cea deșartă și zdrobea puterea demonilor cu puterea lui Iisus Hristos1. Cum știm însă că nicio înviere nu este fără Golgotă și Cruce, aidoma şi Marele Antonie, în războiul lui nevăzut cu puterile întunericului, și-a ridicat mintea la Cel ce este „nădejdea și ajutorul” tuturor celor din nevoi, răstignindu-şi toate patimile și poftele care se puneau ca o stavilă între inima lui și Ziditorul. Şi într-o inimă goală, altfel golită de tot molozul lumii, a încăput Cuvântul lui Dumnezeu: S-a născut, a crescut și a cuprins-o! Ajuns pe culmile desăvârșirii, Antonie a devenit mai apoi model de viețuire pentru toți cei ce vor să urmeze lui Hristos. Iar aceștia nu sunt doar monahii, căci Evanghelia este una și aceeași până în veci pentru toți. Viața acestui cuvios, care s-a mutat la Domnul la 105 ani, a scris-o alt mare sfânt, Atanasie, episcopul Alexandriei – și e vrednică de crezare.

Dar sfântul Antonie cel Mare nu a influențat (pentru totdeauna) doar monahismul, fiind un îndrumător, un dascăl al vieții de obște, dar a devenit și model în cele ale psalmodiilor care i se aduc. Cu alte cuvinte, numeroase texte care îi cântă acum viața, în fiecare an la 17 ianuarie, au fost preluate și întru folosul altor cuvioși, într-o formă identică sau cel puțin asemănătoare. Cele mai cunoscute astfel de imne cântate spre folosul tuturor cuvioșilor sunt Slava... de la Litie („Cuvioase părinte...”) și Slava... de la Stihoavnă („Mulțimile călugărilor...”). Prima este o alcătuire Studitului, după cum ne-o înfăţişează un minei în limba greacă și Stihiratul Vechi din Biblioteca Națională a Greciei (EBE 0844), în care se poate vedea numele autorului în scriitură stilizată, pe marginea textului2. Cel mai probabil este vorba despre Sfântul Teodor Studitul (†11 noiembrie, aprox. 826). Acesta a fost stareț al Mănăstirii Studion din Constantinopol, centru de referință pentru imnografia bizantină, care include o compunere de texte liturgice și nu numai. Sfântul Teodor Studitul a avut o mulțime de ucenici, care aveau darul acesta al scrierii și care și-au pus darul în lucrare întru viaţa Bisericii. Făcând o paranteză, vedem cum în Biserică îşi fac loc toate darurile, pictura, muzica, scrierea, oratoria, poezia, ingineria, medicina, fiindcă toate științele de actualitate pot fi puse în slujba lui Dumnezeu, prin slujirea aproapelui. Așa au făcut și acești imnografi, sau scriitori de cântări: și-au antrenat talentul întru lauda sfinților care au umplut sinaxarele, spre slava lui Dumnezeu.

Un alt centru imnografic important, poate cel mai mare, a fost Mănăstirea „Sfântul Sava” din preajma Ierusalimului. Știm că stihira „Mulțimile călugărilor...” a compus-o un anume Sicheotul. Ceea ce nu știm este cui anume a fost închinată această stihiră. Există două variante paluzibile: fie a fost scrisă în mănăstirea de lângă Ierusalim, de către călugări, pentru sfântul lor stareț și ocrotitor, Sava, fie s-a scris pentru Sfântul Antonie cel Mare. Cert este că vechimea compoziției este incontestabilă.

Vom expune textul celor două stihiri, care au devenit un fel de șablon pentru majoritatea cuvioșilor (de pildă Sfântul Grigorie Decapolitul, Cuviosul Teodosie cel Mare, Sfântul Paisie de la Neamț, Cuviosul Gheorghe de la Cernica etc.), a căror slujbă o cântăm în decursul unui an întreg:

Cuvioase Părinte, glasul Evangheliei Domnului auzind, lumea ai părăsit, bogăţia şi slava întru nimic le-ai socotit. Pentru aceasta tuturor ai strigat: iubiţi pe Dumnezeu şi veţi afla har veşnic. Nimic să nu cinstiţi mai mult decât dragostea Lui. Că atunci când va veni întru slava Sa, să aflaţi odihnă cu toţi sfinţii; cu ale cărui rugăciuni, Hristoase, păzeşte şi mântuieşte sufletele noastre.

Ὅσιε Πάτερ, τῆς φωνῆς τοῦ Εὐαγγελίου τοῦ Κυρίου ἀκούσας, τὸν κόσμον κατέλιπες, τὸν πλοῦτον καὶ τὴν δόξαν, εἰς οὐδὲν λογισάμενος· ὅθεν πάσιν ἐβόας· Ἀγαπήσατε τὸν Θεόν, καὶ εὑρήσετε χάριν αἰώνιον· μηδὲν προτιμήσητε τῆς ἀγάπης αὐτοῦ· ἵνα ὅταν ἔλθῃ ἐν τῇ δόξῃ αὐτοῦ, εὔρητε ἀνάπαυσιν μετὰ πάντων τῶν Ἁγίων, οὗ ταῖς ἱκεσίαις Χριστέ, φύλαξον, καὶ σῶσον τὰς ψυχὰς ἡμῶν.

Această compoziție se cântă în glasul al V-lea sau în plagalul glasului I, la Slava... de la Litie, precum și la Utrenie, după Psalmul 50. Este un glas plângător, care sugerează bunăvoință și milostenie, după cum ne arată profesorul emerit Konstantinos Psahos (1866-1949), virtuți regăsite în viețite cuvioșilor.

Mulţimile călugărilor pe tine îndreptătorul te cinstim, Grigore, Părintele nostru. Că prin tine pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericit eşti că lui Hristos ai slujit şi ai biruit puterea vrăjmaşului, cel ce eşti cu îngerii împreună-vorbitor, cu drepţii şi cu cuvioşii împreună-locuitor, cu care roagă-te Domnului, să miluiască sufletele noastre.

Τῶν Μοναστῶν τὰ πλήθη, τὸν Καθηγητὴν σε τιμῶμεν, Σάββα Πατὴρ ἡμῶν· διὰ σοῦ γὰρ τὴν τρίβον, τὴν ὄντως εὐθεῖαν, πορεύεσθαι ἔγνωμεν. Μακάριος εἶ, τῷ Χριστῷ δουλεύσας, καὶ ἐχθροῦ θριαμβεύσας τὴν δύναμιν, Ἀγγέλων συνόμιλε, Δικαίων ὁμόσκηνε, καὶ Ὁσίων, μεθ’ ὧν πρέσβευε τῷ Κυρίῳ, ἐλεηθῆναι τὰς ψυχὰς ἡμῶν.” 

A doua stihiră pusă în discuție se cântă în glasul al VIII-lea sau în plagalul glasului IV și reprezintă Slava... Laudelor de la finalul Utreniei. Același profesor, în cartea sa Παρασημαντική3dating sites in cairohttps://apostolia.eu/index.php/ways-dating-has-changed/https://apostolia.eu/index.php/what-to-say-in-your-first-message-online-dating/. Sinaxarul lunii Ianuarie, ziua 17, Mineiul lunii Ianuarie, ed. IBMBOR, București, 2012.

2. Vezi imaginea 2.
3. Vezi aici și analiza Heruvicului lui Grigorie Protopsaltul.
4. Surse online.
5. Fotografie din Idiomelarul lui Dimitrie Suceveanu tipărit la Chilia „Buna-Vestire”, Schitul Lacu, 2012.