Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 6 Noiembrie 2018 Ora: 15:14

Făuritorii Marii Uniri. Iosif Jumanca

Iosif Jumanca s‑a născut pe 23 decembrie 1893, în satul Folea, comuna Voiteg, județul Timiș, în familia lui Simion și Opra Jumanca. A fost un om politic român, membru al Consiliului Național Român Central (1918) și al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (1918‑1920), precum şi deputat în Parlamentul României.

Despre biografia lui Iosif Jumanca se cunosc doar câteva lucruri, și anume că a absolvit patru clase primare şi că nu și‑a satisfăcut stagiul militar (după datele din fișa personală din timpul arestării), întrucât, ca semn particular, dar fără să cunoaştem motivul, a avut tăiat vârful de la degetul arătător al mâinii drepte. A fost căsătorit cu Emilia, alături de care a avut doi copii. Amândoi au avut aceeaşi meserie, funcţionari la Casa Asigurărilor Sociale.

Încă din tinereţe s‑a implicat în mişcarea socialistă, devenind în scurt timp unul dintre principalii militanţi pentru Marea Unire. Avea doar 25 de ani când s‑a urcat, în ziua de 1 decembrie, la pupitrul Cercului Militar, strigând în fața celor 1.228 de delegați: „Suntem gata a lupta cu toate mijloacele pentru înfăptuirea şi apărarea Unirii!”, după cum se arată în discursul său de la Alba Iulia. Susținând clasa muncitorească, a militat pentru dezvoltarea acesteia. „Nu voim să fim şi pe mai departe o clasă fără importanţă, care n‑are la dispoziţie nici mijloacele de afirmare şi desvoltare, de aceea, când aderăm la unirea tuturor Românilor, voim totodată şi posibilitatea de desvoltare a muncitorimei române”, a mai spus Iosif Jumanca. A doua zi după Marea Unire, roadele activităţii sale din ultimele luni au fost imediat recunoscute, fiind ales membru al Consiliului Dirigent la Resortul Industriei şi deputat de Bucureşti din partea social‑democraţilor. În cei doi ani şi jumătate cât a existat Consiliul Dirigent, Jumanca a contribuit la armonizarea legislaţiei şi la organizarea Transilvaniei în cadrul Regatului Român. Partea sa de activitate a fost în special concentrată pe realizarea programelor de protecţie socială.

După congresul din 7 mai 1927, în urma căruia are loc reînfiinţarea Partidului Social‑Democrat (PSD), prin centralizarea întregii mişcări sociale, Iosif Jumanca a fost ales în funcţia de secretar al partidului. A cotinuat să fie activ în viaţa politică, fiind ales senator în Parlamentul de la 1933 şi în cel de la 1938, ca reprezentant al muncitorimii din Ardeal.

După 23 august 1944 a manifestat o poziţie similară cu cea exprimată de alţi lideri ai PSD, poziţia respingerii proiectului de unificare cu PCR.

În 1948, după ce partidul din care făcea parte a fuzionat cu PCR în cadrul Partidului Muncitoresc Român (PMR), liderii reformişti ai PSD au fost arestaţi (deşi motivaţia oficială a fost identică cu cea a vechiului său colaborator, I. Flueraş (activitatea unor reprezentanţi ai PSD la Paris, dar şi a unor personalităţi din exil pentru „răsturnarea regimului de democraţie populară”). Iosif Jumanca a fost închis în puşcăria Jilava, în luna iunie 1949, fiind condamnat la un an şi două luni de închisoare.

La Jilava a îndurat umilinţele torţionarului Maromete, care i‑au agravat starea de sănătate.1 Stau mărturie memoriile unui fost deţinut politic, închis şi el la Jilava, că atât Jumanca, dar şi Flueraş „o încurcaseră rău de tot cu Maromete”.  Iată un episod povestit de acesta şi redat de Constantin Buchet: „Maromete intra când te aşteptai mai puţin în hruba noastră, înconjurat de zeci de gardieni, fiecare cu câte o coadă de sapă în mână. „A! Jumanca, ia ieşi tu afară”, îl incită Maromete, bucuros de faptul că l‑ar fi întâlnit... În loc să‑i întindă mâna, cum se aştepta, totuşi, crezând că‑i bucuros de întâlnire, comandantul dă să‑l prindă de părul de pe piept. Nereuşind însă, pentru Jumanca nu prea avea o asemenea podoabă, îl apucă de chiloţi şi zvâr cu el afară!”. Între cei doi se poartă următorul dialog: „Jumanca, ia spune‑ne tu acum, mie şi tovarăşilor mei de luptă, ce ziceţi voi, că totul se rezolvă prin evoluţie?”. „Da, domnule comandant”, aprobă de acolo, foarte băţos, Jumanca. „Totul se rezolvă prin evoluţie.” „Şi noi, comuniştii, ce zicem? Că totul se rezolvă prin revoluţie”, continuă Maromete, trăgându‑şi, cu dosul palmei în care nu ţinea bâta, sudoarea de pe fruntea de două degete. Jumanca face greşeala să‑l contrazică: „Nu e adevărat, nu prin revoluţie, domnule comandant.” Rezultatul? Ca la un semn, cei vreo douăzeci de gardieni, câţi erau în auxiliară, au năvălit pe Jumanca lovindu‑l cu toate cozile de sapă”, reiese din amintirile martorului de celulă. „Partea amuzantă, în ciuda ororilor de acolo, e că de atunci a rămas în folclorul Jilavei: «ciomagul, argument ştiinţific, iar dialectica, ştiinţa omenirii»”, mai scrie fostul deţinut politic, ilustrând  hazul de necaz pe care oamenii îl făceau în spatele gratiilor din temniţele comuniste.

Iosif Jumanca a murit la mai puţin de un an de la arestarea sa. A fost transferat la închisoarea‑spital Văcăreşti, grav bolnav. Prea târziu însă, pentru că a doua zi, pe 26 iunie 1950, se va stinge din viață.

Bibliografie

  • Buchet, Constantin, Social‑democraţia încarcerată. Evoluţii politice interne şi reacţii internaţionale (1946‑1969).
  • Neagoe, Stelian, „Un senator (...) în Parlamentul României”, în Revista de științe politice și relații internaționale, nr. 4, 2006, pp. 109‑118.

Nota:

1. cf. „Social‑democraţia încarcerată. Evoluţii politice interne şi reacţii internaţionale (1946-1969)” – Buchet, Constantin.

 

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni