publicat in Sinaxar pe 11 Septembrie 2018, 06:25
Sfânta Ketevan1 a trăit într-o Georgie sfâşiată de înfruntarea puternicilor săi vecini: Imperiul Otoman şi Persia Şahului Abbas cel Mare (1587–1629). Familia regală însăşi era împărţită în privinţa politicii de adoptat. Unii dintre prinţi fuseseră educaţi în Persia, alţii în Turcia, ceea ce îi determina să facă alegeri diferite unii faţă de alţii, adesea dăunătoare pentru propria lor ţară. dating times 2019 | https://apostolia.eu/index.php/how-does-it-go-from-dating-to-a-relationship/ | dating tips for middle schoolers | speed dating cebu 2019 | free online dating sites cyprus
Prinţesa Ketevan, care descindea din familia Bangration, familie regală din Kartli, se căsătorise cu David, fiul cel mare al Regelui Alexandru al II-lea din Kakheti (la sud-est de Caucaz). David a murit după o domnie foarte scurtă (1601), lăsând în urma sa un fiu făgăduit unui destin strălucit, Teimuraz, care a fost trimis la curtea persană pentru a-şi întregi educaţia. Însă Constantin, fratele răposatului Rege David, era un om lipsit de scrupule şi ambiţios peste măsură, care trecuse la Islamul şiit când vieţuise în Persia. La propunerea Şahului Abbas, acesta şi-a ucis propriul tată, pe Alexandru, şi pe fratele său mai mic, Gheorghe, pentru a împărăţi singur în Kakheti. În urma acestor ticăloşii, i-a propus lui Ketevan să împărăţească împreună. Refuzând acest târg infam, regina cea evlavioasă a adunat o armată împotriva trădătorului, care a fost ucis în bătălie. La întoarcerea sa din Persia, în anul 1606, tânărul Teimuraz a fost încoronat. Era în relaţii foarte bune cu vecinul său, Luarsab al II-lea, regele ţinutului Kartli, căci îi unea aceeaşi credinţă puternică.
În anul 1614, în urma a numeroase comploturi urzite împotriva celor doi regi creştini ai Georgiei de către Şahul Abbas, acesta din urmă a invadat regatele acestora, surghiunindu-i şi nimicindu-i pe locuitori, profanând bisericile şi distrugând chiar el crucile şi icoanele. Luarsab şi Teimuraz au găsit adăpost în regatul lui Gheorghe al II-lea din Imeretia (Georgia occidentală), care a refuzat să-i predea perşilor. Cu toate acestea, printr-un şiretlic perfid, şahul a pus mâna pe Luarsab şi l-a întemniţat într-o fortăreaţă la Şiraz, unde a murit sugrumat în anul 1622, în urma unor chinuri îndelungate2.
Pentru a-l distruge pe Teimuraz, Şahul Abbas cotropise în anul 1615 ţinutul Gandja. Regina Ketevan, mama nefericitului suveran, a mers atunci la curtea Persiei însoţită de tinerii săi nepoţi, Levan şi Alexandru, pentru a-l convinge pe şah să cruţe Georgia. Abbas a acceptat, cu condiţia să-i păstreze ca ostatici pe cei doi tineri prinţi, însă mai apoi a poruncit ca aceştia să fie castraţi. Cel mare a murit (1620), iar cel mic şi-a pierdut minţile.
Cât despre nefericita Ketevan, întrucât refuzase cererile în căsătorie ale şahului, a îndurat zece ani de robie, timp în care s-a pregătit prin nevoinţă să primească mucenicia. Cum n-a primit să treacă la Islam, a fost supusă unor chinuri îngrozitoare, iar trupul ei a fost sfâşiat cu cleşti şi suliţe înroşite în foc. Înainte de fiecare caznă, sfânta îşi făcea semnul Sfintei Cruci, zicând: „În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” În cele din urmă, i s-a pus pe cap un cazan plin cu cărbuni aprinşi, care i-a provocat dureri cumplite, iar mai apoi călăii au omorât-o prin sugrumare cu o coardă de arc. Se spune că în urma acestui eroic martiriu, care a avut loc la Şiraz pe 22 septembrie 1624, au coborât din cer trei stâlpi de lumină care au rămas deasupra trupului sfintei. Acesta a fost aruncat în canalizarea din oraş, însă creştinii au venit noaptea şi l-au scos pentru a-l înmormânta după cuviinţă. Un an mai târziu, unii monahi latini au descoperit mormântul şi i-au dat capul Sfintei Ketevan fiului ei Teimuraz, care fusese reîntronat. Sfintele moaşte au fost aşezate în biserica Sfântului Gheorghe de la Alaverdi, unde se cinstesc până în zilele noastre.
Sinaxarul Părintelui Macarie Simonopetritul, Luna Septembrie
Note: