Ce s‑a întâmplat? Spre deosebire de felul cum se petreceau lucrurile în urmă cu patru decenii, în ultimii ani științele medicale și‑au extins considerabil abordările. Nu mai avem de‑a face cu preocupări orientate exclusiv spre înțelegerea etiologiei și a mecanismului bolilor, având ca țintă ameliorarea sau vindecarea lor. Tot mai mulți specialiști au ales să cerceteze condițiile care asigură prezervarea sănătății și elementele care asigură o creștere a calității vieții. În felul acesta, în aria științelor medicale au apărut teritorii noi. Numeroase rezultate arată că sănătatea și calitatea vieții depind, între altele, de maniera în care obișnuim să gândim, de emoțiile intense pe care le trăim frecvent, de felul în care ne organizăm experiența plăcerii, de alegerile exprimate în raport cu ofertele generoase ale industriei divertismentului. Mai concret, ceea ce îmi place să ascult, ceea ce privesc în mod frecvent, configurația dorințelor mele și modul cum m‑am obișnuit să gândesc, idealurile în raport cu care îmi organizez eforturile, toate acestea exercită, în timp, o influență considerabilă asupra stărilor mele, afectând în primă instanţă calitatea vieții și, în cele din urmă, sănătatea și viața însăși.

Constatările cercetărilor medicale scot la iveală faptul că aspecte de acest fel, care sunt cumva exterioare ființei mele, exercită influențe extraordinare, adânci și de durată, asupra a ceea ce sunt și asupra a ceea ce voi deveni. Obișnuințele, decorul cultural în care îmi așez viața, experiențele pe care le aleg, volumele pe care le citesc, filmele pe care le vizionez îmi croiesc pe nesimțite ființa, la adâncimi de nebănuit.

Inițial, unele rezultate din psihologie remarcau faptul că diversele situații de viață pe care le traversăm ne schimbă dis-pozițiile. Nimic spectaculos, am putea spune. Totuși, s‑a putut constata că și experiențele de scurtă durată, chiar dacă nu sunt conștientizate, pot modifica pentru o vreme dispoziția (este vorba despre ceea ce, generic, e numit experiențe de priming sau condiționare subliminală).

Ulterior, un număr impresionant de cercetări medicale au dezvăluit că urmele acestor influențe se fac simțite în straturi chiar mai profunde ale biologiei noastre. Un exemplu este neuroplasticitatea. Aceasta indică faptul că acțiunile sau experiențele, gândurile sau stările emoționale repetate suficient de mult modifică arhitectura și funcționalitatea cerebrală! Avem de‑a face cu o maleabilitate remarcabilă a țesutului cerebral care amenajează rețele tot mai bine adaptate experiențelor trăite și acțiunilor desfășurate. Suntem, de fapt, ființe echipate pentru o schimbare continuă, pe toată durata vieții, iar modul în care ne schimbăm e decis în bună măsură de ceea ce facem și de modul cum facem ceea ce facem. Executând des, și cu o atenție sporită, o anumită activitate, păstrând un gând mai multă vreme în minte, trăind intens emoții înrudite, ajungem să imprimăm în noi aceste conținuturi.

Desigur, experiențele culturale, psiho‑emoționale sau kinestezice de care avem parte induc aceste schimbări. Așadar, neuroplasticitatea asigură capitalizarea eforturilor și experiențelor, pe cele utile și folositoare, dar și pe cele dăunătoare, cu aceeași eficiență. Așa se explică de ce efortul îndelungat duce la performanță, iar plăcerea repetată naște adicție.

Recent, însă, cercetările au mers chiar mai departe. Există deja multe rezultate care arată că o varietate impresionantă de factori din mediul înconjurător pot exercita influențe chiar mai ample asupra ființei noastre! Este vorba de rezultatele din aria numită epigenetică. În diverse cercetări s‑a evidențiat cum o sumedenie de factori care aparțin unui spectru foarte larg, de la alimentație și somn până la practicile vieții spirituale, modifică exprimarea unor secvențe din ADN‑ul uman. În particular, multe din acțiunile și experiențele culturale, emoțiile pe care le trăim și, la limită, modul în care gândim pot afecta expresia unor gene (printr‑un proces de metilare), modificând funcțiile sau comenzile pe care acestea le codifică.

Așadar, comportamentele și experiențele pe care alegem să le trăim au chiar mai multă greutate. Nu este vorba doar de o schimbare a dispozițiilor. Ele nu produc doar schimbări durabile în configurația și activitatea ariilor (sub)corticale corelative acelor acțiuni sau experiențe. Ceea ce trăim și facem nu ne schimbă doar creierul și modul de a percepe lumea. Experiențele pot induce modificări în comenzile genelor.

Chestiuni de acest fel readuc în atenție teme vechi, prezente în cugetările unor filozofi greci din Antichitate, dar și în numeroase texte din spiritualitatea creștină. Paza simțurilor, supravegherea gândurilor, cultivarea virtuților ar putea fi revăzute în lumina acestor constatări recente ale științelor medicale. Preocupările privitoare la efectele culturii asupra creierului oferă deja unele observații și evaluări de ordin psiho‑emoțional, cognitiv și comportamental: repetata experiență a distracției distrage atenția, slăbind considerabil putința meditației, confortul diminuează dispoziția pentru efort, împiedicând exersarea auto‑controlului, consumerismul descurajează conduita contemplativă, multiplicarea dorințelor slăbește voința, repetatele experiențe senzoriale amână inevitabil reflecția, multitaskingul fragmentează atenția și mișcarea gândurilor, supraîncărcarea cognitivă pune în dificultate concentrarea pe esențialul care contează.

Ce e de făcut?