La 5 martie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l‑a ales ca cel dintâi Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei (București), iar la 8 mai 2008 Preasfințitul Siluan a fost înscăunat ca primul Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei de către un sobor de ierarhi, în frunte cu ÎPS Mitropolit Iosif al Europei Occidentale și Meridionale, la Lucca (Italia), participând la acest eveniment întreaga suflare ortodoxă românească din Peninsulă.

Dar cine este Episcopul Siluan? Amintim aici câteva date biografice pentru cei care, până acum, nu au reușit să‑l cunoască.

S‑a născut la 5 martie 1970, la Gura Râului, județul Sibiu (Transilvania, România), fiind al patrulea din cei șase copii ai preotului Gheorghe Åžpan și ai preotesei Emilia Åžpan. La Botez a primit numele: Ciprian Nicolae.

A absolvit Liceul de Matematică‑Fizică „Gheorghe Lazăr” din Sibiu (promoția 1984‑1988), pentru ca din anul 1989 să‑l aflăm în rândurile studenților Institutului Teologic de Grad Universitar (mai apoi, Facultatea de Teologie „Andrei Åžaguna”) din Sibiu (1989‑1993).

Pe perioada cursurilor universitare, tânărul student Ciprian Nicolae Åžpan a dat dovadă de spirit de echipă, dar și de bun organizator și leader, formând și conducând cu multă măiestrie Grupul coral „Simfonia” (studenți ai Facultății de Teologie din anii I și II), cor ale cărui armonii, duminica și în sărbători, răsunau în diverse biserici atât în Sibiu, cât și în țară, susținând în același timp concerte în diverse localități, reprezentând nu numai Facultatea de Teologie din Sibiu, cât mai ales Bisericadreptslăvitoare a lui Hristos!

La 21 ianuarie 1994 tânărul absolvent Ciprian Nicolae Åžpan a fost hirotonit diacon și apoi preot celib (6 martie 1994), pe seama capelei Facultății de Teologie din Sibiu, de către Mitropolitul Serafim Joantă, la vremea respectivă Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.

La îndemnul viitorului Mitropolit Serafim, tânărul preot celib Ciprian Nicolae va pleca în Franța, pentru a urma un program de doctorat la Institutul de Teologie Ortodoxă „Saint‑Serge” din Paris (1994‑1998), în același timp (1994‑2001) slujind ca preot și duhovnic la Mănăstirea de maici „Acoperământul Maicii Domnului” de la Bussy‑en‑Othe, Yonne, Franța, aflată sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice (Arhiepiscopul Serghie Konovaloff).

În decembrie 1999 este numit preot paroh al Parohiei „Sfânta Parascheva și Sfânta Genoveva” din Paris, primind în prealabil transferul canonic din Arhiepiscopia Sibiului în Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale de la Paris (15 decembrie 1999), ca mai apoi (martie, 2001) să fie numit consilier eparhial pentru problemele liturgice și de misiune de către Înaltpreasfințitul Arhiepiscop și Mitropolit Iosif.

În luna iulie a anului 2000, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Iosif al Arhiepiscopiei Europei Occidentale și Meridionale, a intrat în obștea viețuitorilor Mănăstirii Lăzești din Arhiepiscopia Alba‑Iuliei, fiind tuns întru rasofor cu numele de Codrat.

La 21 iunie 2001, cu binecuvântarea aceluiași Arhiepiscop și Mitropolit, este tuns în monahism, primind numele de Siluan (de la Sf. Siluan Athonitul ‑ 24 septembrie), pe seama Schitului Sfântul Siluan Athonitul din Lăzești, jud. Alba.

Pe durata șederii în Franța, a desfășurat o bogată activitate misionar‑catehetică, mărturie stând numeroasele conferințe pe diferite teme, ținute în orașe ca: Paris, Poitiers, Bordeaux, Aix‑en‑Provence, Asten, Dublin etc., care au subliniat latura misionară a preoției, cu deosebire în Occidentul secularizat. Toată această perioadă nu a însemnat nimic altceva decât o intensă pregătire pentru misiunea pe care avea să i‑o încredințeze Dumnezeu și Biserica: ascultarea de EPISCOP!

În ședința din 4‑5 iulie 2001, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i‑a acordat rangul de Arhimandrit și l‑a ales în funcția de Episcop Vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, cu titulatura de „Marsilianul”. Hirotonia întru episcop a avut loc duminică, 21 octombrie 2001, în biserica „Sfântul Iosif” a parohiei omonime de la Bordeaux, fiind săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif al Europei Occidentale și Meridionale, împreună cu Înaltpreasfințitul Mitropolit Teofan al Olteniei (la acea vreme), reprezentantul Preafericitului Patriarh Teoctist, Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, Preasfințitul Ambrozie, Episcop Vicar Patriarhal, Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Romanului, și Preasfințitul Petroniu Sălăjeanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Oradiei.

Prima reședință a noului episcop vicar va fi la Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” de la Malvialle (Puy de Dôme – Franța), Preasfințitul Siluan Marsilianul fiind și primul stareț al mănăstirii în perioada 1 septembrie 2001‑1 iulie 2004. Nu aș dori (și nici nu este de dorit!) să vorbim despre „condițiile” primei reședințe episcopale! Åži, bănuiesc, nici ierarhul nostru nu ar dori lucrul acesta! Bunul Dumnezeu l‑a chemat la această lucrare, iar episcopul a răspuns, ca întotdeauna, PREZENT!

În sarcina pastorală a noului episcop vicar s‑au aflat parohiile și comunitățile Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale din Spania, Portugalia și din sudul Franței, precum și buna desfășurare a vieții monahale în Mitropolie, principalele obiective fiind: dialogul cu autoritățile religioase și civile în vederea organizării și bunei desfășurări a vieții religioase în zonă, prin întărirea parohiilor existente, deschiderea de noi parohii (a contribuit la înființarea a peste 20 de parohii și filii), hirotonirea candidaților la preoție etc. A fost o muncă extenuantă, date fiind, în primul rând, distanțele, mulțimea problemelor ce trebuiau rezolvate, dorința Vlădicăi de a nu neglija pe nici unul „dintre cei prea mici” etc., dar, cu toate acestea, Preasfințitul Episcop vicar Siluan a împlinit cu toată seriozitatea lucrarea la care a fost chemat! Astfel, în urma demersurilor Preasfinției Sale, s‑a obținut din partea autorităților spaniole, în anul 2004, recunoașterea oficială a Vicariatului Ortodox Român al Spaniei.

La propunerea Mitropolitului Iosif, Preasfințitul Siluan a fost transferat, prin gramata mitropolitană nr. 264/16 august 2004, pe seama Vicariatului Ortodox Român al Italiei (datorită creșterii numărului parohiilor în Italia și a necesității unui interlocutor în această țară). Începând cu data de 1 iulie 2004, Preasfințitul Siluan a primit sarcina pastorală, misionară, administrativă și de reprezentare a Bisericii noastre în Italia (Vicariatul Italiei), în atribuțiile Preasfinției Sale intrând, în primul rând, dialogul cu Biserica Romano‑Catolică, dar și cu autoritățile de stat din Peninsulă, precum și organizarea și buna desfășurare a vieții religioase.

Noua reședință a Episcopului vicar pentru Italia a fost stabilită la Casa Canonica, Via Gavedo nr. 6, 54020, din localitatea Groppoli/Mulazzo (MS), Italia (decembrie 2004), unde „condițiile” au fost „superioare” celor din Franța!

De acum evenimentele se succed cu rapiditate, date fiind necesitățile Vicariatului, mereu în creștere:

• 8 mai 2007 – Preasfințitul Episcop Vicar Siluan participă, alături de Înaltpreasfințitul Mitropolit Iosif la Adunarea extraordinară a clerului din Vicariatul Italiei, care aprobă înființarea Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei;
• 1 iunie 2007 – participă la Adunarea Mitropolitană (Limours, Franta) care aprobă propunerea înființării Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei;
• 21 iunie 2007 – participă la sesiunea Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (București, România) care a aprobat înființarea Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei; 
• 19 februarie 2008 – este ales drept unic candidat de către Colegiul electoral al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei (Paris);
• 5 martie 2008 – Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l‑a ales ca cel dintâi Episcop al Italiei (București);
• 8 mai 2008 – Preasfințitul Episcop Siluan a fost înscăunat ca primul Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei de către un sobor de ierarhi, în frunte cu Înaltpreasfințitul Mitropolit Iosif al Europei Occidentale si Meridionale, la Lucca (Italia).
• Din 2004 până astăzi, în calitatea de Episcop vicar și, mai apoi, eparhiot, a contribuit la:
• înființarea a peste 228 de parohii, 4 mănăstiri (în 2007 asistăm la înființarea primei mănăstiri ortodoxe românești pe teritoriul Italiei, în localitatea Mirabella Eclano), 3 schituri, iar în prezent numărul filiilor este de 131 în cadrul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.
• organizarea teritorială a eparhiei, înființându‑se 12 sectoare și departamente în cadrul administrației eparhiale și organizându‑se 20 protopopiate;
• amenajarea și organizarea administrativă a noului Centru Eparhial de la Roma (achiziționat cu ajutorul statului român)
• Preasfințitul Episcop Siluan a avut o contribuție importantă la lansarea în luna august 2008 a site‑ului Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei – https://episcopia-italiei.it, care în 5 ani a depășit cifra de 3,5 milioane de vizitatori; cu o cifră de câteva mii de vizite zilnic.
• în anul 2009 a înființat Centrul de Pelerinaje „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”;
• în anul 2011 a avut loc lansarea site‑lui oficial al Centrului de Pelerinaje: https://episcopia‑italiei.it/pelerinaje
• la 1 decembrie 2015 a fost înființat Centrul de Studii Teologice „Sfântul Dionisie Exiguul”, în vederea formării permanente a clerului.

12 SEPTEMBRIE 2011: DATÄ‚ DE MARE IMPORTANŢĂ PENTRU EPARHIA ORTODOXÄ‚ ROMÂNÄ‚ A ITALIEI!

Jertfa, seriozitatea și devotamentul celor care au pus bazele primelor comunități ortodoxe românești în Italia, dar și ale tuturor celor care au continuat și dezvoltat această lucrare au dus la recunoașterea juridică a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei din partea Statului Italian, la 12 septembrie 2011!

Dacă luăm în considerare faptul că Eparhia Ortodoxă Română a Italiei, San Marino și Maltei are o suprafață de peste 300.000 km², ne putem ușor imagina la ce eforturi este supus ierarhul care trebuie să organizeze un astfel de teritoriu și a cărui prezență este solicitată, mai ales în noile parohii, fie înainte, fie la deschiderea lor, fie după; sau la sfințirea altarelor și catapetesmelor, ori la hirotonirea candidaților la preoție, nemaipomenind despre întâlnirile cu omologii catolici!

Obținerea recunoașterii juridice a fost posibilă, în primul rând, datorită eforturilor diplomatice ale Preasfințitului Episcop Siluan, eforturi (coroborate cu cele ale preoților în teritoriu) la care s‑au adăugat nenumărate probleme ce trebuiesc rezolvate de un episcop eparhiot.

Un segment importantpe care s‑a lucrat intens în cadrul Episcopiei, unde Preasfințitul Episcop Siluan s‑a implicat într‑un mod foarte responsabil, au fost copiii și tinerii parohiilor noastre, organizându‑se în fiecare parohie Åžcoala parohială, fie sâmbăta sau duminica, fie și sâmbăta, și duminica, acolo unde condițiile o permit, în cadrul Åžcolilor parohiale organizându‑se diverse cursuri: de pictură, de muzică, de încondeiere a ouălor etc.

Astfel, la 6 decembrie 2008, la Praznicul Sfântului Ierarh Nicolae, Preasfințitul Episcop Siluan a binecuvântat constituirea Frăției Tinerilor din Episcopia Ortodoxă Română a Italiei: FRÄ‚ÈšIA NEPSIS ITALIA. În 2009 a contribuit la lansarea oficială a site‑ului Nepsis: https://www.episcopia-italiei.ro/nepsis/, iar în 2011 contribuie la lansarea oficială a site‑ului Nepsis Junior: http://tineriortodocsi.webs.com/.

O altă preocupare de suflet a Preasfin-țitului Episcop Siluan o constituie activitățile social‑caritative, unde, atât personal, cât și prin reprezentanți, se implică în rezolvarea cazurilor dificile. Astfel, în anul 2009 înființează Asociația Filantropică „San Lorenzo dei Romeni” (prin care sunt ajutați anual sute de copii, oameni aflați în dificultate, persoane bolnave etc.) 

În anul 2011 pune bazele a trei diaconii:

• DIACONIA „Sfântul Grigorie cel Mare al Romei” pentru săraci și pribegi,
• DIACONIA „Sfântul Mare Mucenic Panteleimon” pentru cei bolnavi,
• DIACONIA „Sfintele Mucenițe Praxidia și Petronela” pentru cei din închisori.

PREASFINÈšITUL EPISCOP SILUAN „AȘA CUM ESTE”!

Nu cred că‑i va fi foarte plăcută Preasfințitului nostru vorbirea laudativă la adresa sa. Dar să ne înțelegem de ce facem acest lucru. Episcopul cronicar Macarie al Romanului (1531‑1548, 1551-1558) spunea că „lucrurile întâmplate în vremile și domniile trecute să nu fie acoperite de mormântul uitării”. Altfel spus, cuvântul de față nu se dorește nicidecum un cuvânt laudativ, ci mai degrabă un cuvânt mărturisitor, care să‑l prezinte pe Episcopul Siluan „așa cum este”.

L‑am cunoscut pe Preasfințitul Siluan în anul 1990, fiind student la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu (Institutul Teologic de Grad Universitar, la acea vreme), unde încercam, sub îndrumarea părinților profesori, să prindem ceva din gustul cel prea plăcut al învățăturii teologice.

La începutul studiilor universitare, Dumnezeu ni l‑a trimis pe cel care, timp de patru ani, ne va fi conducător, sfătuitor, susținător, liant, dar și model! Era studentul Ciprian Nicolae Șpan, care căuta „voci” pentru a forma un grup coral. Întâlnire providențială! Cel puțin pentru subsemnatul.

Energie debordantă, Preasfințitul Siluan nu era niciodată „obosit” sau „plictisit”, „supărat” sau „fără preocupare”. Un tânăr student de la care am reușit să învățăm multe! Asemeni marilor Părinți, Preasfințitul Siluan cunoștea numai drumul Școlii și al Bisericii; „îndrăgostit” de cuvântul Părinților (Pateric și Filocalie), preocupat ca „trupa” să nu piardă vremea, ne provoca mereu la discuții pe marginea vreunui text sau vreunei idei, sau primea el însuși din partea noastră „provocarea”. Apoi, „vremea de odihnă” însemna „repetarea” vreunei noi piese corale, pe care Preasfințitul (absolvent de matematică‑fizică!) ne‑o aducea spre învățare. Fiecare voce fiind studiată și „scoasă” de dânsul, astfel încât munca noastră să fie „minimă”.

L‑am întrebat într‑una din zile cum a reușit ca „matematician” să deslușească tainele muzicii corale? „Cu Repertoriul Coral și cu diapazonul!” mi‑a răspuns. „Și cu multă tenacitate”, aș adăuga eu astăzi! „Perseverența” trebuie să fie răspunsul!

Dar era și foarte aspru Preasfințitul nostru, nepermițând nimănui absența de la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie sau „vorbirea fără rost” în timpul slujbelor.

Vremea studenției a trecut destul de repede, din păcate, Dumnezeu chemându‑ne la diferite ascultări pe fiecare dintre noi.

Așa cum am arătat mai sus, Preasfințitul a mers în Franța (pentru studii și slujire), dar nu și‑a uitat „copiii” nici acolo! Lunile decembrie a anilor 1994 și 1996 au însemnat o adevărată bucurie, deoarece am susținut concerte de colinde în întreaga Franță, lucru posibil numai la inițiativa și cu suportul Preasfințitului Siluan și al Mitropolitului Iosif (duhovnicii mănăstirii de maici de la Bussy, la acea vreme). În Franța am întâlnit același suflet mare din timpul facultății, același om dedicat lui Dumnezeu, același prieten devotat!

Ne‑am mai întâlnit, cu binecuvântarea Domnului, în câteva rânduri, ca în anul 2002 să‑l reîntâlnesc la Galați, ca membru al Comisiei ce a însoțit moaștele Sfântului Ioan Casian. La acea vreme era Siluan Marsilianul, Episcop Vicar al Mitropoliei Europei Occidentale și Meridionale. Era același! Parcă timpul și funcția nu‑l influențaseră deloc! Modest și cuminte, având o „așezare” de stareț bătrân, rezultat al îngenunchierilor zilnice (cunoscut fiind faptul că Preasfințitului nostru îi este dragă rugăciunea!), dădea dovadă de o înțelepciune pe care ți‑o dă numai Dumnezeu, ca dar (rezultat) al ascultării!

Despărțirea de Preasfințitul Siluan, în anul 2002, a fost o despărțire „cu nădejdea revederii”, necrezând atunci că numai peste patru ani îl voi reîntâlni ca vicar al Vicariatului Italiei, iar mai apoi ca Episcop Eparhiot al nou‑întemeiatei Episcopii Ortodoxe Române a Italiei (din care fac parte din 2006).

Bun cunoscător al cuvântului lui Dumnezeu, încercând să‑și rânduiască propria viață după cuvântul Evangheliei, deopotrivă, încearcă să‑i învețe și pe alții a‑și întemeia viața pornind de la aceleași învățături. Iubitor al lui Dumnezeu, dar și iubit de Dumnezeu, Preasfințitul Siluan este într‑o permanență „căutare a voii lui Dumnezeu”, încercând „să înțeleagă”, pe cât este posibil, care este voia Domnului și numai aceleia să‑i urmeze!

Împletind posturile aspre cu rugăciunea continuă, citirile din Scriptură cu cele din Sfinții Părinți sau părinții contemporani, „un doritor de Dumnezeu”, prin împărtășirea continuă cu Sfintele și îndumnezeitoarele lui Hristos Taine, Preasfințitul Siluan încearcă a fi vrednic urmaș al Sfântului al cărui nume l‑a primit ca dar la călugărie.

Zelul misionar și multa osteneală au adus rezultate frumoase peste tot pe unde a trecut! Slujirea „cu timp și fără timp” a Bisericii lui Hristos, cu întreaga paletă de activități: pastoral‑liturgice, social‑misionare, cultural‑educative etc., nu l‑a împiedicat pe Preasfințitul Siluan să rămână același „tânăr” plin de dragoste de Dumnezeu și de aproapele, același spirit jertfelnic, același rugător înaintea lui Dumnezeu pentru întreaga lume!

Rodnica activitate a Preasfințitului Episcop Siluan, ca preot, episcop‑vicar și, mai apoi, episcop eparhiot, nu poate fi cuprinsă doar în câteva pagini. Ceea ce am încredințat hârtiei reprezintă „ceva” din lucrarea de zi cu zi a celui dintâi episcop ortodox român al Italiei.