Construirea și consolidarea acestei episcopii a început de la zero, cu sacrificii și tenacitate având bucuria ca la zece ani de activitate episcopală în Italia a Preasfinției sale să vedem rezultatele: roade duhovnicești, pastorale, misionare și culturale care se pot observa aproape în fiecare parohie.

Pentru a vedea evoluția și dinamica Episcopiei Italiei în cei zece ani de existență, trebuie să amintim că în 2004, când Preasfinția sa își începea activitatea misionară, existau 34 parohii, pe când astăzi sunt peste 250 de parohii organizate în 20 protopopiate, 4 mănăstiri, două schituri, 5 paraclise episcopale și două centre pastoral‑misionare, cu un număr de 263 preoți și 15 diaconi.

Ca urmare a creșterii numărului de credincioși și de parohii în Peninsula Italiei, la solicitarea Preasfințitului Siluan, anul acesta Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l‑a ales pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit ca Arhiereu‑vicar al Italiei, care va purta titulatura de Bogdania.

Ținând cont de nevoile sacramental‑pastorale și pentru a intensifica activitatea misionară, au fost create sectoare de referință, precum: Sectorul Administrativ‑Bisericesc, Pastoral, Liturgic, Catehetic, pentru Misiune, Cultural, pentru Tineret, Economic etc. O realizare importantă fost recunoașterea juridică a Episcopiei de către Președintele și Parlamentul Italiei.

Așa cum ne spune părintele Dumitru Stăniloae, Ortodoxia ne‑a menţinut ca neam unitar, având un rol important între popoarele din Orient şi Occident. Ea ne‑a dat puterea să ne apărăm identitatea, fiind poarta Occidentului în fața tuturor vicisitudinilor. Nu putem vorbi despre Ortodoxia Română în Italia fără să amintim câteva elemente privind organizarea ei în structurile specifice. A cuprinde în câteva rânduri cadrul ei administrativ nu este cu putință, acest lucru necesitând o expunere mult mai amplă, însă vom aminti unele realizări.

Evenimentele istorice ale poporului român, dezbinat de‑a lungul existenței sale de evenimentele istorice în mai multe formaţiuni de stat, a făcut ca neamul nostru să treacă prin situaţii critice, care l‑au costat nespus de mult şi l‑au împiedicat timp de mai multe secole în dezvoltarea sa religioasă, naţională, politică și economică. În contextul masivei emigrații a fraților români de peste Prut și din Bucovina de Nord, pentru basarabenii și bucovinenii din Ucraina, Preasfinția Sa a înființat „Misiunea Sfântul Ierarh Nicolae”,care are ca scop pastorația creștinilor ortodocși vorbitori de limbă română. Au fost și sunt organizate câteva zeci de parohii sub jurisdicția canonică a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei. Existența parohiilor pentru românii de dincolo de Prut arată că nu există două istorii și două limbi diferite, ci una singură.

În contextul existenței a peste un milion de români pe teritoriul Italiei, s‑a simţit nevoia întemeierii de mănăstiri ortodoxe româneşti, având în vedere dragostea creştinilor ortodocşi români pentru aceste sfinte lăcașuri. În Biserica Ortodoxă Română există această dragoste a credincioșilor noștri de a vizita locurile sfinte şi a se închina sfintelor moaște, fiindcă așa cum pomii roditori dau roade potrivite locului în care au fost sădiți, tot aşa există şi sfinţi care născându‑se pe meleagurile lor au dăruit neamului întru care și‑au avut obârșia desfătarea roadelor credinţei și a nevoințelor lor. Astfel, au fost înființate, la inițiativa și prin efortul Preasfinției Sale, patru mănăstiri și două schituri monahale.

Una din înfăptuirile importante este și Centrul de Pelerinaje „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, un sector care organizează pelerinaje interne și externe, la care participă anual în jur de 2.000 de pelerini. Este un sector dinamic, care îndeamnă la o detașare de cele ale vieții de zi cu zi, de aspectele profane ale acesteia, înlesnind totodată ieșirea din sine, ajutându‑te să privești cu alți ochi oamenii cu care intri în contact şi însuflându‑te să conferi o altă valoare locurilor pe care le vizitezi.

În privința activității pastoral‑misionare și catehetice este important de semnalat că neamul nostru, fiind legat de popoarele din Răsărit, a păstrat credinţa creştină aşa cum a primit‑o la început, deci în forma ei precizată în scrierile Părinţilor din Răsărit. Mediul în care se află actualii creștini din Italia este total diferit de cel în care s‑a fomat neamul nostru românesc, de aceea este nevoie de o adaptare și o redimensionare în noul context social în care trăiesc copiii și tinerii noștri, precum și o dinamizare a misiunii catehetice și misionare. Pentru educarea copiilor și tinerilor au fost organizate școli duminicale, unde li se predau cunoștințe de credință ortodoxă, se fac cursuri de limbă română, de istorie, cultură sau de geografie. Există un număr de aproximativ 226 școli duminicale, la care sunt înscriși un număr de aproximativ 1.500 de preșcolari, 2.700 de școlari și 1.300 de adolescenți. Nu au fost uitați nici adulții, pentru care se organizează, la nivel de parohie, ore de Studiu Biblic și Cateheză.

Ceea ce transpare în persoana Preasfinției Sale este chipul omului vizionar, destins, de cele mai multe ori zâmbind, încântat de copii și implicat și preocupat de viața duhovnicească a tinerilor, aflându‑se deseori în mijlocul lor. Fie că vorbim de congresele mitropoliei, ale episcopiei, de întâlnirile protopopiatelor sau ale parohiilor, ierarhul nostru este cu fiecare prilej alături de cei tineri. A intuit în mod admirabil că viitorul unei națiuni și implicit al unei Biserici sunt copiii și tinerii în care trebuie să investim, timp, efort, dar și să le creăm spații adecvate pentru a se manifesta. De aceea, din grija față de tinerii Episcopiei noastre, în 6 decembrie 2008, a înființat Departamentul pentru Tineret și „Frăția Tinerilor Nepsis”– filiala Italia – care îl are ca ocrotitor pe Sfântul Voievod Neagoe Basarab. Frăția Nepsis le oferă tinerilor posibilitatea de a se întâlni măcar o dată pe an în cadrul unui congres la nivelul mitropoliei și episcopiei, iar la nivelul fiecărui protopopiat, la „Festivalul Bucuriei”. De asemenea, au fost organizate numeroase pelerinaje cu tinerii, excursii, iar în perioada vacanţei de vară, copiii se întâlnesc în tabere. În ultimii ani au fost organizate în Italia zeci de tabere de vară și de iarnă, la care au participat mii de copii.

Trebuie să amintim de asemenea ajutorul acordat celor bolnavi, celor din spitale, săracilor, pribegilor și celor aflați în închisori. Anual se desfășoară proiectul „Brațele Părintești”, prin care sunt adoptați la distanță un număr mare de copii (585 în anul școlar 2016‑2017) cu posibilități materiale reduse, din România și Republica Moldova. Parohiile din cuprinsul eparhiei noastre participă și la proiectul de strângere de alimente neperisabile pentru a le distribui celor lipsiți și celor lipsiți de adăpost.

În cei zece ani au fost finalizate construcții pentru unele biserici parohiale, s‑au cumpărat biserici sau au fost donate, târnosite altare, binecuvântate numeroase iconostase și renovate zeci de parohii. S‑au tipărit cărți, Revista Apostolia, broșuri, materiale catehetice etc.

Dacă nu vom ști sau dacă nu vom reuși să redescoperim valorile religioase şi etno‑culturale care ne sunt specifice există riscul să ne pierdem trecutul, nu vom înțelege prezentul şi nu vom crede în viitor. Astfel, pentru păstrarea valorilor etnografice și culturale, din anul 2009, a fost iniţiat proiectul „Zilele Portului Popular Românesc”, eveniment ce este organizat în fiecare parohie din Italia, iar din anul 2013 are loc în fiecare protopopiat sau parohie „Festivalul de Colinde și Tradiții Creștine de iarnă”. Prin participarea la sfintele slujbe, cateheze, la școala duminicală, tabere pentru copii, acțiuni filantropice, observăm că putem să redescoperim şi să cultivăm gustul pentru valorile culturale, spirituale și religioase care ne sunt specifice. Evenimentele religioase, pelerinajele, școlile duminicale, sărbătorile populare despre care am amintit în rândurile anterioare sunt tot atâtea momente pentru a ne întâlni, a ne apropia, a ne cunoaşte, și a afla mai multe unii despre alţii, a încerca să trecem peste prejudecăți şi pentru a‑l vedea pe aproapele nostru așa cum este, pentru a‑l primi în inima noastră pe celălalt așa cum este.

Cu siguranță au fost și sunt și momente anevoioase în viața Preasfinției Sale, așa cum le avem fiecare dintre noi, însă ceea ce am observat în persoana sa este tenacitatea de a centra viața sa și a noastră în Hristos, prin Sfânta Împărtășanie, pentru familia preotului, dar în aceeași măsură și pentru credincioși. Începutul misiunii sale în Italia a fost și este îndemnul permanent, aproape obsesiv pentru unii, de a‑l avea pe Hristos în noi, prin Sfânta Euharistie, care de fapt este singura soluție în fața unei lumi secularizate.

Pentru fiecare din noi, Preasfinția Sa a devenit un model de slujire, de rugăciune, arătându‑ne că libertatea luării Crucii aparține fiecăruia dintre noi, bineînțeles, dacă ne‑o asumăm, fiindcă această poruncă nu se impune cu forța. Cred că dinamica acestei episcopii constă în apropierea Preasfinției Sale față de preoți, preotese și familiile lor, față de copiii și tinerii din episcopie, înțelegerea credincioșilor și a tuturor oamenilor așa cum sunt, libertatea pe care a lăsat‑o slujitorilor săi de a comunica, de a dialoga, bineînțeles, în limitele bunului simț, dar și posibilitatea ce a oferit‑o fiecăruia dintre noi de a veni cu idei noi și de a le pune în practică.

Pentru toți cei ce au descoperit Biserica Ortodoxă Română în Italia, să‑l rugăm pe Mântuitorul Hristos, prin sfinţii Săi, să‑i întărească pe calea adevărului credinței, iar pe cei ce sunt în afara Bisericii să le lumineze căile cele întunecate ale acestei vieţi şi să ne ajute tuturor să fim moştenitori ai bunătăţilor celor veşnice.