publicat in Aniversare pe 1 Mai 2018, 17:17
În luna mai 2018 se împlinesc 10 ani de când Preasfințitul Siluan al Italiei și Preasfințitul Timotei al Spaniei și Portugaliei au primit crucea păstoririi ca episcopi eparhioți pentru aceste nou înființate eparhii românești. Din 2007, odată cu investirea ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a Preafericitului Părinte Daniel, Biserica noastră a intrat într‑un amplu proces de înnoire a structurilor ei, precum și de dinamizare a vieții bisericești, susținută și de mijloacele mass media, nou create în acest scop. Înființarea de noi eparhii românești pentru Diaspora devenise o necesitate așteptată de sutele de mii de români stabiliți deja în aceste două țări. Până atunci, toată Europa Occidentală și Meridională era păstorită de Înaltpreasfințitul Iosif. Deși avea doar 32 de ani la hirotonia și instalarea sa ca Arhiepiscop pentru Europa Occidentală, Înaltpreasfințitul Iosif s‑a dovedit dintru început a fi un ierarh deosebit de dinamic și de misionar. Smerit și simplu, fără pretenții de nici un fel, Mitropolitul Iosif s‑a făcut imediat iubit de toți, în special de tineri, pentru care are o grijă aparte.
Din 2001, Înaltpreasfințitul Iosif și‑a ales ca episcop vicar pe Preasfințitul Siluan, apropiat ca vârstă și coleg de facultate la Sibiu, veniți amândoi pentru studii doctorale la Institutul Sfântul Serghie din Paris. Amândoi, de asemenea următori ai duhovniciei propovăduite de Arhimandritul Sofronie, întemeietorul Mânăstirii Sfântul Ioan Botezătorul de la Essex, Anglia. Această linie duhovnicească spune totul despre duhul care‑i animă, acela al unei Ortodoxii ascetice, smerite și misionare, înrădăcinată în slujirea liturgică. Părintele Sofronie, ucenic al Sfântului Siluan Atonitul, a dat Occidentului imaginea unei Ortodoxii autentice, care nu este nici folclor religios, nici tradiție împietrită în forme vechi, neînțelese de omul modern, ci duh înnoitor de viață prin spiritualitatea ei mistică, adresată minții și inimii împreună. Åži cum spiritualitatea ortodoxă se concentrează în Liturghie, Părintele Sofronie a reușit să redea adâncimea mistică a Liturghiei prin felul însuși de a o sluji, fără grabă și cu citirea de către preot a tuturor rugăciunilor în auzul credincioșilor pentru ca aceștia să poată interioriza conținutul lor, care hrănește mintea și încălzește inima. În acest sens, Preasfințul Siluan are o adevărată vocație de liturghisitor, fiind în același timp și un cunoscător profund al tipicului bisericesc și al sensurilor adânci ale fiecărui gest liturgic.
Preasfinția sa și‑a început misiunea arhierească în aceleași condiții simple ca și mitropolitul său, mulțumindu‑se să aibe unde să‑și plece capul. Åži‑a avut „sediul“ la mânăstirea Malvialle, la 40 de kilometri. de Clermont Ferrand, o șură pe care a amenajat‑o în biserică și chilii călugărești. De aici a cutreierat sudul Franței și toată Spania și Portugalia. În 2004, a primit sarcina să se ocupe de Italia, unde numărul românilor atingea milionul. În Italia, a locuit ani de‑a rândul în prezbiteriul catolic al unui sat de munte, până când, în 2008, a reușit să cumpere o clădire lângă Roma, unde și‑a instalat Centrul eparhial.
Ritmul misionar al Preasfințitului Siluan este de‑a dreptul uimitor: peste 200 de parohii și filii noi, mai multe mânăstiri și o activitate cu copiii și cu tinerii pe care și‑ar dori‑o orice episcop. Preasfințitul Siluan este un organizator desăvârșit care știe să unească iubirea cu fermitatea. Toți preoții îi simt iubirea și ocrotirea, dar și fermitatea pe care o arată pentru împlinirea deciziilor chiriarhale în folosul misiunii. Tocmai de aceea Eparhia Italiei este cea mai bine organizată dintre toate eparhiile românești din Diaspora.
În ceea ce‑l privește pe Preasfințitul Timotei al Spaniei și Portugaliei, după ce a susținut masteratul în teologie la Institutul Sfântul Serghie din Paris, în decembrie 2000, unde s‑a format în același duh al Ortodoxiei ca și Mitropolitul Iosif și Episcopul Siluan, a fost chemat, în 2004, să slujească la parohia din Toulouse și ca stareț al Mănăstirii Adormirii Maicii Domnului din Vilar (sud‑vestul Franței). Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopie și membru în Consiliul Mitropolitan, timp de 4 ani, Părintele Timotei a reușit să câștige o foarte bună experiență duhovnicescă și misionară specifică Diasporei, pentru a fi ales episcop pentru nou înființata Eparhie a Spaniei și Portugaliei.
Preasfinția sa și‑a început lucrarea pastorală și misionară în aceleași condiții ca și Mitropolitul Iosif și Episcopul Siluan, cu sediu itinerant, prin localități din zona metropolitană a Madridului, până când a reușit să achiziționeze o proprietate la Cenicientos, la 80 de kilometri de capitală, unde a înființat și o mânăstire de maici. La 10 ani de la hirotonia și instalarea sa, se pot constata roadele unei păstoriri deosebit de rodnică: peste 130 de parohii și filii noi, trei mânăstiri și mai multe biserici în construcție, între care Catedrala Episcopală din Madrid, cu sediu episcopal aferent, încă în lucru. În locașul emblematic pentru Ortodoxia românească de pe pământ iberic se slujește din toamna anului trecut.
Pe lângă spiritul misionar și de jertfă, ceea ce‑l caracterizează în mod deosebit pe Preasfințitul Timotei este blândețea și modestia. Nimeni nu l‑a văzut vreo dată nervos sau ieșit din fire, deși lucrul cu oamenii, mai ales în Diaspora, este deosebit de greu. Preasfinția sa a ajuns, ca puțini alții, să înțeleagă neputința omenească și să se poarte cu răbdare și cu blândețe în orice împrejurare. De aceea mulți preoți și credincioși se spovedesc la Preasfințitul Timotei, care‑și face timp să asculte neputințele și durerile credincioșilor pentru a‑i ierta și încuraja în numele lui Hristos. Preasfinția sa știe că numai prin dăruirea de sine îi câștigăm pe oameni pentru Hristos !
Forța misiunii și a oricărui lucru de realizat în viață vine din rugăciune și asceză, cu deosebire din slujirea Sfintei Liturghii și împărtășirea cu Sfintele Taine. De aceea ierarhii din Sinodul mitropolitan de la Paris insistă atât de mult pe slujirea Sfintei Liturghii, după rânduiala îndătinată în Occident de Părintele Sofronie, și pe împărtășirea credincioșilor cu Sfintele Taine. O parohie crește duhovnicește și devine tot mai vie și unită în măsura în care credincioșii se împărtășesc la fiecare Sfântă Liturghie. Ierarhii noștri încearcă să‑i convingă pe preoți și pe credincioși să țină seama de rânduiala din Biserica primară, conformă cu sensul însuși al Liturghiei, după care numai credincioșii cu păcate grave (lepădarea de Hristos, crima, desfrâul, exploatarea semenilor și ura) trebuie opriți de la împărtășire și supuși unui canon de pocăință.
Sunt foarte bucuros că în Sinodul Mitropolitan de la Paris domnește o desăvârșită armonie, că ierarhii sufragani se consultă în toate cu mitropolitul lor și că acesta, la rândul său, cere sfatul celorlalți. Principiul sinodalității este vital pentru Biserica lui Hristos.
† Mitropolitul Serafim