Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Preacuviosul și mult iubitul nostru părinte Placide, cel cu nume bun, s‑a născut la ceruri, chemat de Domnul într‑o duminică în care anul acesta se sărbătorea Soborul Sfântului Înaintemergător Ioan, după 75 de ani de viață monahală. A fost cu adevărat un înaintemergător. Soborul Înaintemergătorului e străbătut de lumina Bobotezei, această sărbătoare pe care o iubea în mod deosebit, după cum spune într‑una dintre minunatele sale predici care au fost editate de mănăstire cu câteva săptămâni înainte de adormirea sa: „Sărbătoarea Teofaniei”, spune el, „este o sărbătoare minunată. Desigur, ar fi o nesăbuință să vrem să stabilim o ordine de mărime între sărbătorile liturgice, pentru că toate, sub un aspect sau altul, ne aduc în prezența tainei mântuirii noastre. Însă, după sărbătoarea Paștilor, cred că sărbătoarea Teofaniei e dăruită cu o plinătate neasemuită, este cea care dă seamă cel mai bine de întreaga taină a mântuirii noastre, de toată taina îndumnezeirii noastre întru Hristos”(„Cea de‑a 6‑a predică pentru sărbătoarea Teofaniei”, în La Couronne bénie de l’année [Cununa binecuvântată a anului], T. I, p. 311). Cât timp a putut, Părintele Placide a ținut să spună el însuși minunata rugăciune a Sfântului Sofronie al Ierusalimului care se spune la slujba sfințirii aghiasmei mari. Deosebit de sensibil la frumusețea naturii și la sfințirea cosmosului, în câteva rânduri a coborât până la Cholet, pârâul de munte care coboară povârnișurile din Vercors, pentru a binecuvânta în mod solemn apele acestuia, la 6 ianuarie.
Cea mai grăitoare trăsătură caracteristică a chipului strălucitor al părintelui nostru era ascultarea sa absolută, extrema lui smerenie lipsită de orice voie proprie. Această ascultare s‑a manifestat mai ales când, la puțin timp după intrarea sa în Sfânta Biserică Ortodoxă, a ținut să meargă la marii ei părinți duhovnici pentru a lua binecuvântarea lor – cei din Sfântul Munte, Sfântul Paisie, părintele Efrem Katunakiotul, dar și Sfântul Iustin Popovici, care i‑a pus atunci „scufia” sa pe cap în semn de înfiere. Mult timp a spovedit cu patrafirul acestui sfânt, spunând cu o bucurie sobră în momentul dezlegării: „Este patrafirul Sfântului Iustin Popovici”. Această ascultare către Tradiție consta pentru el în „a veghea cu cea mai mare grijă pentru a păstra adevărul a ceea ce a fost crezut peste tot, mereu și de către toți” – acest criteriu de credință al Sfântului Vincent de Lérins „îl încânta”, după cum spunea el însuși; a făcut din el criteriul vieții și învățăturii sale, astfel că tot ceea ce se degaja din faptele sale părea că vine chiar din vremea Părinților. Era cu adevărat, în acest început de secol XXI, glasul Părinților! Traducerile sale din Părinți dau mărturie, mai ales, despre integrarea sa în sfânta Tradiție, mai ales cele pe care le‑a făcut din latină, în colecția „Sources Chrétiennes”, ale autorilor monastici medievali, Guerric d’Igny sau Adam de Perseigne (la care a fost nevoit să lucreze, cu voia Domnului, până în 2015!), dar și cele ale Părinților cei mai iubiți ai Bisericii noastre, traduși din greacă, Sfântul Ioan Scărarul, Sfântul Macarie Egipteanul, Sfântul Isaac Sirul. Orice traducere cere ascultare și fidelitate – cele ale părintelui Placide redau, în franceza cea mai pură, toate inflexiunile și nuanțele gândirii Părinților, cu o mare simplitate. Se regăsește aceeași fidelitate și ascultare față de Tradiție în construcția bisericii sfintei mănăstiri Sfântul Antonie cel Mare pe care se pare că a supravegheat‑o și care pare a fi acolo de secole, într‑atât concepția sa arhitecturală, programul său iconografic, echilibrul său plenar sunt conforme cu bisericile cele mai tradiționale.
Această iubire față de Tradiție care îl caracterizează pe părintele Placide se regăsește în iubirea sa pentru slujba dumnezeiască, el care, până în zilele sale cele de pe urmă, a ținut să urmărească slujbele care erau transmise în chilia sa pentru că nu se mai putea duce la Biserică. Urmărea toate slujbele și mai ales cele care se prelungeau până târziu în noapte, la „agrypniile” cântate la marile sărbători. Iar a doua zi, cu ochii strălucitori de bucurie, spunea: „A fost frumos azi‑noapte, te‑ai fi crezut la Muntele Athos”. Această iubire o mărturisesc iarăși traducerile sale, în primul rând cea a Psaltirii, în mod constant șlefuită de‑a lungul întregii sale vieți, traducere plină de căldură și făcută pornind de la Septuaginta, text care deține primul loc în slujbele noastre, și cea a Dumnezeieștilor Liturghii și a întregului Ceaslov, a numeroase acatiste (până și acatistul „Rugului Aprins”, tradus din română – vârf al tradiției isihaste) și a Paraclisului Preasfintei noastre Maici, la care se ruga mai presus de toate. Aceste traduceri, iarăși, aduc cu desăvârșire în franceză teologia Părinților pe care o conțin aceste texte. Textele publicate la Editura Syrtes (2017) sub titlul De l’Orient à l’Occident, Orthodoxie et Catholicisme [De la Orient la Occident, Ortodoxie și Catolicism] stau și ele mărturie de teologia sa pe deplin patristică. În acestea confruntă cu măsură, cu dragoste și cu o limpezime extraordinară – care îl caracteriza înainte de toate! – tot ceea ce este comun tradițiilor Bisericii Ortodoxe și catolicismului fără a micșora niciodată diferențele. Fidel duhului Sfântului Munte, sublinia legătura esențială între iubire și adevăr. Păstra întotdeauna o bunăvoință nesfârșită față de oricine venea să‑i ceară sfat, din orice confesiune creștină ar fi fost. Pentru el, a aparține Sfintei Biserici Ortodoxe însemna întoarcerea la Biserica una, a unei Europe care nu cunoscuse încă tragicele sfâșieri, care a păstrat pur și simplu neatins și în întregime ceea ce el numea „Marea Tradiție”.
După cum el însuşi a spus despre părintele său duhovnic, părintele Emilianos de la Simonos Petra, prezentându‑l la un sobor la Montgeron (în anii optzeci), avea „nu numai cunoașterea unui teolog, ci și îmbrățișarea unui părinte”. Își răspândea învățătura către fiii săi duhovnicești în scrierile sale, în predicile sale care erau pur și simplu arzătoare – să le recitim pe cele recent publicate, în care se poate auzi glasul său plin de bunătate și de blândețe, dar și de fermitate, și pe care le introduce spunând că nu le rostea decât după ce se ruga Sfântului Nectarie din Eghina să‑l inspire. (Sfântul Nectarie este, într‑adevăr, unul dintre sfinții care au jucat un rol foarte important în așezarea mănăstirii sale). Și, desigur, învățătura sa trecea și prin mulțimea de conferințe pe care le‑a rostit, prin sfaturile date personal și mai presus de toate prin spovedanie. Siguranța călăuzirii sale duhovnicești, gentilețea sa extraordinară – în sens clasic: noblețea sa – bucuria de viață, umorul de care nu era lipsit niciodată făceau din el cel mai bun și cel mai iubitor dintre părinți. Insista mereu asupra a ceea ce, după el, erau cei doi poli ai vieții duhovnicești: pocăința smerită și faptul de a da slavă lui Dumnezeu, „Doamne miluiește” și „Slavă Domnului!”. Se ruga zi și noapte pentru fiii săi, cu brațele ridicate către Dumnezeu. Puterea rugăciunii sale era tangibilă și nenumărate sunt situațiile pe care le‑a dezlegat – senin, luminos. Se mulțumea să spună, simplu, după ce i se expunea o problemă, cu glas încet: „…da, o să ne rugăm pentru asta” și, ca prin minune, problema se dezlega în săptămânile care urmau.
La înmormântarea sa, care s‑a petrecut într‑o pace extraordinară, aproape cu bucurie, după cum pot mărturisi toți cei prezenți, tristețea omenească de a se fi despărțit de el era o tristețe luminoasă. Se amesteca în ea bucuria de a ști, cu toată siguranța, că la capătul celor patruzeci de zile ortodocșii vor găsi în el un mijlocitor atent, mereu la fel de devotat și plin de iubire părintească și de nesfârșită blândețe, dinaintea Tronului Domnului.
Patrick Marçais
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team