publicat in Interviu - Pe cărările credinței pe 8 Decembrie 2017, 07:21
Părinte Petru, creștinii ortodocși intră în Postul Nașterii Domnului, care va dura 40 de zile, până pe 25 decembrie. Părinte, explicați-ne de ce este important să ținem post și cum ar trebui să-l respecte corect un bun creștin.
Postul înseamnă o redeplasare a accentelor și stabilirea unei noi ordini a priorităților în viața noastră, cel puțin pentru perioade scurte de timp. Omul modern are tendința permanentă de a se preocupa de trup și a uita de suflet, iar postul înseamnă diminuarea preocupărilor față de trup și o mai intensă preocupare pentru cele ale sufletului. Unii percep postul doar ca pe un regim alimentar mai special, iar alții îl consideră un fel de dietă. Biblia și Biserica nu aprobă această abordare. Regimul alimentar este foarte important și are inclusiv beneficii medicale și curative, dar acesta nu este un scop în sine. A posti înseamnă a te înfrâna nu doar de la bucate, ci și de la fapte urâte, de la vorbă multă, de la orice tip de distracție și plăcere, dând o mai mare importanță rugăciunii, citirii Sfintei Scripturi, milosteniei și altor fapte bune. Fără acestea din urmă, postul este lipsit de valoare și eficiență.
Ce spune Sfânta Scriptură despre post? Este obligatoriu?
Ideea de post se regăsește de multe ori în Scriptură. Chiar și primii oameni au primit în rai porunca postirii, iar încălcarea acesteia a avut urmări deosebit de grave pentru întreaga omenire. În Vechiul Testament, îi vedem postind pe Moise, pe Ilie, pe David și pe alți proroci, iar în Noul Testament, Însuși Domnul Iisus Hristos ne dă exemplul postirii, pe care ucenicii Săi l-au urmat. În capitolul al șaselea al Evangheliei după Matei, Iisus ne spune și cum să postim: cu bucurie și fără mândrie. Nimeni din cei care postesc nu are dreptul să-i osândească pe cei care nu postesc, mai ales că nu știm exact cauzele ne- postirii fratelui nostru. Dar, în același timp, este deosebit de important ca, pe lângă posturile facultative și personale pe care fiecare și le poate rândui în viață (cu binecuvântarea duhovnicului său), toți cei care sunt membri ai Bisericii lui Hristos (prin botez) să încerce din răsputeri să se solidarizeze în această comună lucrare duhovnicească și să țină, în special, posturile rânduite de Biserică: Postul Mare, Postul Nașterii Domnului, Postul Adormirii Maicii Domnului și Postul Sfinților Apostoli plus zilele de miercuri și vineri de peste an.
Prin ce se deosebește Postul Crăciunului de celelalte?
Postul Nașterii Domnului sau „al Crăciunului” se ține timp de 40 de zile înainte de marele praznic al Nașterii Domnului. El ne aduce aminte de postul ținut de drepții și prorocii Vechiului Testament, care așteptau venirea lui Mesia, dar ne pregătește și pe noi pentru o trăire spirituală mai intensă a acestui eveniment. Å¢inând cont și de perioada rece a anului, și de faptul că suntem în așteptarea unui moment de bucurie, Tipicul bisericesc a rânduit ca acest post să fie mai puțin aspru, în special, pentru oamenii din lume (căci în mănăstiri este, totuși, mai aspru). Nu este interzisă mâncarea cu ulei, decât miercurea și vinerea (la dorință), iar dezlegări la pește avem în toate sâmbetele și duminicile din post, dar și în zilele de sărbătoare (cum ar fi: Intrarea Maicii Domnului în Templu, pomenirea Sf. Andrei, a Sf. Nicolae, a Sf. Spiridon ș.a.). Deci este un post mai ușor din punct de vedere alimentar, dar care își atinge scopul dacă este completat cu o lucrare duhovnicească adecvată.
Ce le-ați spune celor care se tem că se pot îmbolnăvi din cauza unui regim alimentar restrictiv?
Le spun să nu se teamă și să încerce să postească. Nu trebuie să ne speriem de primele amețeli care vin la începutul postului, căci acestea sunt o ispită de la cel rău, care se teme de post, dar și o lipsă de obișnuință a organismului. În același timp, trebuie să avem o abordare echilibrată a postului alimentar. Copiii, femeile însărcinate și cele care alăptează, oamenii care suferă de anumite maladii sau care lucrează în condiții deosebit de grele pot fi scutiți, parțial sau total, de post, încercând să se abțină, cel puțin, de la consumul de carne. Dar ar fi bine ca acest lucru să-l hotărască împreună cu preotul, nu după propria pricepere. Să ținem minte: Dumnezeu și Biserica nu vor să ucidă trupul omului, ci patimile lui! Dacă, de exemplu, suntem împătimiți după carne și încercăm în post s-o înlocuim cu salamul de soia, înseamnă că nu am biruit patima, ci ne-am făcut doar fățarnici. Ești bolnav și nu poți posti după toată regula? Renunță măcar la ceea ce-ți place cel mai mult!
Cum să mâncăm în ospeție, la zile de naștere sau la evenimente mondene ca să nu fim luați în râs de necredincioși?
În primul rând, în post trebuie evitate petrecerile. Societatea occidentală ne-a îmbolnăvit cu virusul zilelor de naștere sau petrecerilor cu treabă și fără treabă, dar un creștin care la botez „s-a lepădat de satana și s-a unit cu Hristos” ar trebui să fie mai atent la situațiile care-i apar în viață și cum ar trebui să se comporte în fiecare dintre ele. Dacă eu țin un post particular și merg la cineva în ospeție care nu știe și nici nu trebuie să știe despre postul meu, atunci eu mănânc tot ce mi se pune înainte. Dar dacă cel care mă invită este creștin ortodox și știe că este post, dar conștient îl încalcă, atunci eu nu trebuie să mă fac părtaș la încălcarea lui, ci ori mă abțin, ori nici nu merg la asemenea petreceri. Iar dacă suntem luați în râs, trebuie să ne bucurăm. Înseamnă că suntem pe calea cea dreaptă, căci Hristos ne-a promis că vom fi luați în râs și batjocoriți pentru numele Lui. Problema e că cei mai mulți ortodocși de-ai noștri sunt mai preocupați de ce va zice lumea decât de ce va zice Dumnezeu...
Ce facem dacă partenerul de viață nu manifestă înțelegere față de abstinența în post? Sunt relațiile sexuale în această perioadă un păcat mai mare decât, de exemplu, să mâncăm de dulce sau să hulim pe cineva?
În primul rând, trebuie să ne lămurim cu termenii. Noțiunea de „partener” nu este una creștină și de multe ori înseamnă nu neapărat un soț legitim, ci, mai degrabă, un concubin. Deci orice relație în afara căsătoriei este interzisă de Dumnezeu, fie că are loc în post, fie că este în afara postului și cei doi nu se pot împărtăși în această stare. Dar când vine vorba despre relațiile dintre soți, trebuie să procedăm cu multă înțelepciune, căci postul conjugal, care trebuie să însoțească postul alimentar, este mai special prin faptul că implică două persoane, nu una. Sfântul Apostol Pavel spune că postul conjugal trebuie să fie ținut „cu buna înțelegere a amândurora” și „pentru o vreme”, iar dacă unul dintre soți nu este de acord, celălalt trebuie să se smerească și să completeze acest gol cu alte forme de postire. Ideal ar fi, însă, ca ambii soți să încerce să postească și din acest punct de vedere, iar dacă se mai poticnesc, nu înseamnă că aceasta este un păcat, ci mai degrabă o slăbiciune asupra căreia trebuie încă să lucreze duhovnicește...
Mulți creștini de la noi obișnuiesc să postească doar o săptămână înainte de împărtășanie. Cât de corectă este această practică și cât de des ar trebui să ne împărtășim în post?
În general, împărtășirea nu este legată de post. Un bun creștin trebuie să se împărtășească în fiecare săptămână sau, cel puțin, o dată pe lună. Åži pentru a te împărtăși în afara celor patru posturi de durată este suficient să postești miercurea și vinerea, care și așa sunt zile de post. Recomandarea Bisericii de a ne împărtăși în posturi este, de fapt, un minimum, care, în mod greșit, a fost perceput ca o regulă. Åži dacă cineva încă nu a înțeles asta sau nu este pregătit să se împărtășească și în afara posturilor, atunci măcar în posturi ar trebui să facă acest lucru cât mai des: în fiecare duminică sau măcar la început, la mijloc și la sfârșit. Din păcate, nu orice parohie și preot oferă învățătura și timpul necesar pentru pregătirea oamenilor către primirea Trupului și Sângelui Domnului. Dar trăim vremuri în care trebuie să luptăm și să căutăm acea biserică și acel preot care ar putea să ne spovedească corect și să ne povățuiască spre o viață în care Hristos să fie prezent în permanență, dar nu să apară și să dispară de trei-patru ori pe an. Așa cum nu mâncăm de patru ori pe an, tot așa nu este suficient să ne împărtășim doar de patru ori pe an. Deci postul trebuie ținut integral, iar împărtășirea trebuie făcută cât mai des, atât în posturi, cât și în afara lor. Vă doresc tuturor un post binecuvântat, cu multe roade duhovnicești!