Interviu cu ieromonahul Petru Pruteanu

Ce spune Sfânta Scriptură despre post? Este obligatoriu?

Ideea de post se regăsește de multe ori în Scriptură. Chiar și primii oameni au primit în rai porunca postirii, iar încălcarea acesteia a avut urmări deosebit de grave pentru întreaga omenire. În Vechiul Tes­tament, îi vedem postind pe Moise, pe Ilie, pe David și pe alți proroci, iar în Noul Testament, Însuși Domnul Iisus Hristos ne dă exemplul postirii, pe care ucenicii Săi l-au urmat. În capitolul al șaselea al Evangheliei după Matei, Iisus ne spune și cum să postim: cu bucurie și fără mân­drie. Nimeni din cei care postesc nu are dreptul să-i osândească pe cei care nu pos­tesc, mai ales că nu știm exact cauzele ne- postirii fratelui nostru. Dar, în același timp, este deosebit de important ca, pe lângă posturile facultative și personale pe care fiecare și le poate rândui în viață (cu bine­cuvântarea duhovnicului său), toți cei care sunt membri ai Bisericii lui Hristos (prin botez) să încerce din răsputeri să se soli­darizeze în această comună lucrare duhovnicească și să țină, în special, pos­turile rânduite de Biserică: Postul Mare, Postul Nașterii Domnului, Postul Ador­mirii Maicii Domnului și Postul Sfinților Apostoli plus zilele de miercuri și vineri de peste an.

Prin ce se deosebește Postul Crăciu­nului de celelalte?

Postul Nașterii Domnului sau „al Crăciunului” se ține timp de 40 de zile înainte de marele praznic al Nașterii Domnului. El ne aduce aminte de postul ținut de drepții și prorocii Vechiului Testament, care așteptau venirea lui Mesia, dar ne pregătește și pe noi pentru o trăire spirituală mai intensă a acestui eveniment. Å¢inând cont și de perioada rece a anului, și de faptul că suntem în așteptarea unui moment de bucurie, Tipicul bisericesc a rânduit ca acest post să fie mai puțin as­pru, în special, pentru oamenii din lume (căci în mănăstiri este, totuși, mai aspru). Nu este interzisă mâncarea cu ulei, decât miercurea și vinerea (la dorință), iar dezlegări la pește avem în toate sâmbete­le și duminicile din post, dar și în zilele de sărbătoare (cum ar fi: Intrarea Maicii Domnului în Templu, pomenirea Sf. Andrei, a Sf. Nicolae, a Sf. Spiridon ș.a.). Deci este un post mai ușor din punct de vedere alimentar, dar care își atinge sco­pul dacă este completat cu o lucrare duhovnicească adecvată.

Ce le-ați spune celor care se tem că se pot îmbolnăvi din cauza unui regim ali­mentar restrictiv?

Le spun să nu se teamă și să încerce să postească. Nu trebuie să ne speriem de primele amețeli care vin la începutul pos­tului, căci acestea sunt o ispită de la cel rău, care se teme de post, dar și o lipsă de obișnuință a organismului. În același timp, trebuie să avem o abordare echilibrată a postului alimentar. Copiii, femeile însărcinate și cele care alăptează, oamenii care suferă de anumite maladii sau care lucrează în condiții deosebit de grele pot fi scutiți, parțial sau total, de post, încer­când să se abțină, cel puțin, de la consu­mul de carne. Dar ar fi bine ca acest lucru să-l hotărască împreună cu preotul, nu după propria pricepere. Să ținem minte: Dumnezeu și Biserica nu vor să ucidă tru­pul omului, ci patimile lui! Dacă, de exem­plu, suntem împătimiți după carne și încercăm în post s-o înlocuim cu salamul de soia, înseamnă că nu am biruit patima, ci ne-am făcut doar fățarnici. Ești bolnav și nu poți posti după toată regula? Renunță măcar la ceea ce-ți place cel mai mult!

Cum să mâncăm în ospeție, la zile de naștere sau la evenimente mondene ca să nu fim luați în râs de necredincioși?

În primul rând, în post trebuie evitate petrecerile. Societatea occidentală ne-a îmbolnăvit cu virusul zilelor de naștere sau petrecerilor cu treabă și fără treabă, dar un creștin care la botez „s-a lepădat de satana și s-a unit cu Hristos” ar trebui să fie mai atent la situațiile care-i apar în viață și cum ar trebui să se comporte în fiecare dintre ele. Dacă eu țin un post particular și merg la cineva în ospeție care nu știe și nici nu trebuie să știe despre postul meu, atunci eu mănânc tot ce mi se pune înainte. Dar dacă cel care mă invită este creștin ortodox și știe că este post, dar conștient îl încalcă, atunci eu nu trebuie să mă fac părtaș la încălcarea lui, ci ori mă abțin, ori nici nu merg la ase­menea petreceri. Iar dacă suntem luați în râs, trebuie să ne bucurăm. Înseamnă că sun­tem pe calea cea dreaptă, căci Hristos ne-a promis că vom fi luați în râs și batjocoriți pentru numele Lui. Problema e că cei mai mulți ortodocși de-ai noștri sunt mai preocupați de ce va zice lumea decât de ce va zice Dumnezeu...