Cuvânt pastoral la NaÅŸterea Domnului

Domnul, milostiv ÅŸi iubitor de oameni fiind, S-a făcut om, S-a sălăÅŸluit între noi ca să vestească ziua Domnului, să ni Se des­copere pentru ca noi să putem să-L redes­coperim pe El ÅŸi să restaureze ceea ce noi am stricat prin păcat. Dumnezeu ne-a cre­at după chipul Său ÅŸi pe toate le-a făcut bune foarte, pentru ca noi, oamenii, prin păzirea poruncii, să ajungem la asemăna­rea cu El, iar prin păstrarea comuniunii cu El, să ajungem la nemurire.

Familia este prima ÅŸcoală în care tre­buie educaÅ£i pruncii, iar primii dascăli tre­buie să fie părinÅ£ii. Sfaturile bune pe care părinÅ£ii le sădesc în inimile copiilor îi vor călăuzi pe aceÅŸtia pe tot parcursul vieÅ£ii. AscultaÅ£i ce sfat dă celui tânăr ÎnÅ£eleptul Solomon: „PăzeÅŸte, fiule, povaÅ£a tatălui tău ÅŸi nu lepăda îndemnul maicii tale. Leagă-le la inima ta, pururea atârnă-le de gâtul tău. Ele te vor conduce când vei vrea să mergi; în vremea somnului te vor păzi, iar când te vei deÅŸtepta vor grăi cu tine. Că povaÅ£a este un sfeÅŸnic bun ÅŸi legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăÅ£ă­tură sunt calea vieÅ£ii”¹.

Nu trebuie să aÅŸteptăm naÅŸterea prun­cului pentru a începe educarea lui. Sfântul Paisie Aghioritul spune că: „dacă mama care poartă în pântece se supără ÅŸi se mâh­neÅŸte, atunci ÅŸi fătul se tulbură în ea. Iar dacă mama se roagă ÅŸi trăieÅŸte duhovniceÅŸte, copilaÅŸul se sfinÅ£eÅŸte”².

Educarea copiilor trebuie să înceapă încă din pântecele maicii lor ÅŸi se face printr-o vieÅ£uire cât mai duhovnicească a ma­mei ÅŸi a tatălui, precum ÅŸi a celor care tră­iesc în aceeaÅŸi casă cu ei. „Femeia când este însărcinată trebuie să rostească rugăciunea lui Iisus, să citească puÅ£in din Evanghelie, să psalmodieze, să nu-ÅŸi pricinuiască neli­niÅŸti, dar ÅŸi cei din jur să caute să nu o mâh­nească. Făcând astfel, copilul care se va naÅŸ­te va fi sfinÅ£it, iar părinÅ£ii nu vor avea probleme cu el, nici când este mic, nici când va creÅŸte mare”³, spune tot Sfântul Paisie Aghioritul.

PărinÅ£ii participă la creaÅ£ia lui Dumne­zeu prin ducerea la îndeplinire a binecu­vântării dată de Domnul lui Adam ÅŸi Evei, de a creÅŸte, de a se înmulÅ£i ÅŸi de a stăpâni pământul. PărinÅ£ii trupeÅŸti sunt împreună lucrători cu Dumnezeu după cuvântul Sfân­tului Apostol Pavel: „Căci noi împreună lu­crători suntem cu Dumnezeu.”⁴, chiar dacă unul sădeÅŸte ÅŸi altul udă, „nici cel ce sădeÅŸte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească”⁵. Dumne­zeu, Cel care face să crească ÅŸi Cel ce este Dătătorul de viaÅ£ă, nu a încetat niciodată să creeze. Fiecare copil care se naÅŸte este o nouă creatură a lui Dumnezeu, iar părinÅ£ii nu fac altceva decât să participe la creaÅ£ie devenind împreună creatori cu Dumnezeu. Noi nu ne aparÅ£inem nouă înÅŸine. ToÅ£i suntem ai lui Dumnezeu. Datorită acestui lucru, părinÅ£ii au datoria sfântă de a pune temelie bună ÅŸi durabilă copiilor pe care îi primesc în dar de la Dumnezeu, iar dascălii trebuie să zidească la rândul lor, cu mare grijă ÅŸi res­ponsabilitate, învăÅ£ătura cea bună ÅŸi folosi­toare pe temelia pusă de părinÅ£i. Sfântul Apostol Pavel atrage atenÅ£ia: „Fiecare să ia seama cum zideÅŸte; căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos⁶”.

Având această credinÅ£ă ÅŸi bazându-ne pe cuvintele Sfântului Pavel amintite mai sus, trebuie să le cerem dascălilor să nu nă­ruie sau să zdruncine temelia creÅŸtină pusă cu multă trudă în sufletele pruncilor noÅŸtri ÅŸi să nu le întunece mintea cu învăÅ£ături străine de credinÅ£a, cultura ÅŸi tradiÅ£ia noas­tră creÅŸtin ortodoxă. Vă spun acest lucru deoarece, în anumite ÅŸcoli ale Uniunii Europene, copiilor, încă de la vârste frage­de, se încearcă să li se impună ideologia de gen sub pretextul nediscriminării. Trebuie să o spunem răspicat ÅŸi cu fermitate. Nu avem nevoie de astfel de ideologii ÅŸi învăÅ£ături care îi fac pe copii să-ÅŸi piardă identitatea. Noi, creÅŸtinii, suntem toleranÅ£i cu toÅ£i oamenii. Mai mult decât atât, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă să ne iubim până ÅŸi vrăjmaÅŸii. AscultaÅ£i ce zice El: „IubiÅ£i pe vrăjmaÅŸii voÅŸtri, binecuvântaÅ£i pe cei ce vă blestemă, faceÅ£i bine celor ce vă urăsc ÅŸi rugaÅ£i-vă pentru cei ce vă vatămă ÅŸi vă prigonesc, ca să fiÅ£i fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele ÅŸi peste cei răi ÅŸi peste cei buni ÅŸi trimite ploaie peste cei drepÅ£i ÅŸi peste cei nedrepÅ£i”⁷. Dumnezeu îl iubeÅŸte ÅŸi pe cel drept ÅŸi pe cel păcătos ÅŸi nu doreÅŸte ca păcătosul să moa­ră în păcatele lui.

Dimpotrivă, Dumnezeu vrea ca omul să se întoarcă ÅŸi să fie viu. El doreÅŸte înnoirea omului. CreÅŸtini fiind ÅŸi următori ai lui Hristos, nu vom condamna ÅŸi nu vom judeca omul care greÅŸeÅŸte sau pe acel care cade într-o neputinÅ£ă oarecare. Însă trebuie să con­damnăm păcatul, să luptăm împotriva lui ÅŸi să nu acceptăm neorânduiala ca fiind rân- duială ÅŸi păcatul ca fiind virtute.

Suntem datori, mai ales acum, în timpurile noastre, să ne cunoaÅŸtem bine credinÅ£a noastră ÅŸi să o trăim.

Vă doresc tuturor Sărbători cu pace ÅŸi un An Nou binecuvântat! La mulÅ£i ani!
Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

† Episcopul Timotei