Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 1 Decembrie 2017 Ora: 15:14

Cuvânt pastoral la Naşterea Domnului

Astăzi, Lumina cunoştinţei ră­sare peste întreaga făptură, luminând pe tot omul care vine în lume (cf. In. 1, 9). Pentru noi, cei credincioşi, ea este Lumi­na cea adevărată (idem), lumina cunoaşterii adevăratului Dumnezeu, ea este lumina lină a Sfintei Slave pe care o cântăm sea­ră de seară, lumină care, dacă intră în ini­ma omului, luminează în întunericul (cf. In. 1, 5) din ea, şi pe care, dacă o urmăm, nu vom umbla în întuneric, ci vom afla Lumina Vieţii (cf. In. 8, 12). Iar această Lumină din Lumină Care este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, este Însuşi Hristos Domnul, Cel Care, pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântui­re, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om, după cum mărturisim în Crez.

Lumea de azi, ca şi cea în care Hristos Domnul Se năştea odinioară, nu mai ştie să primească şi să caute Lumina, pentru că iubeşte întunericul mai mult decât Lumina, căci faptele ei sunt viclene. Că oricine face cele rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele Lui să nu se vădească (cf. In. 3. 19-20). Cu toate acestea, şi în lumea ce astăzi se află în întu­nericul necunoaşterii Dumnezeului Celui Adevărat, străluceşte aceeaşi lumină ca aceea care a strălucit păstorilor, noaptea, în Bethleem, şi ca aceea care i-a călăuzit pe magii din Răsărit şi i-a adus, de la închi­narea la stele, să se închine Domnului ca Soarelui dreptăţii, şi să-L (re)cunoască pe El ca fiind Răsăritul Cel de sus, cum cân­tăm în troparul Praznicului.

Unul dintre motivele pentru care lu­mea în care trăim nu-L mai cunoaşte şi recunoaşte pe Iisus cel născut în ieslea din Bethleem ca fiind Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul ei şi nu mai crede Lui, este acela că noi cei care ne numim "creştini” – adică ai lui Hristos – nu mai ştim cu ade­vărat ce aduce cu sine în-omenirea lui Dumnezeu, nemaitrăgând folosul deplin din ceea ce Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, ne împărtăşeşte prin venirea Sa în lume. Şi, pentru că nu trăim plinătatea harului (cf. In. 1, 16) pe care l-a adus Hristos Domnul, El nu mai ia chip în noi (cf. Gal. 4, 19) atât de vădit încât cei din jur să-L vadă şi să-L recunoască în noi, iar simţurile noastre nu mai sunt dispuse să guste şi să dea mărturie despre bunătăţile cele dumnezeieşti, fiind atrase mai mult de frumuseţile cele pieritoare, pământeşti. Aşa se face că ceea ce Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi numesc Sfânta Tradiţie (sau Predanie) a ajuns să se reducă azi doar la „tradiţii şi obiceiuri”, ce privesc mai mult mâncarea şi băutura decât bunătăţile Împărăţiei lui Dumnezeu (cf. 1 Pt. 2, 9), iar Legea lui Dumnezeu s-a înlocuit cu „obiceiurile” noastre, ce uneori nu mai au nimic de-a face cu Taina întrupării Fiului lui Dumnezeu.

În acest context, Praznicul Naşterii Domnului constituie, cu atât mai mult, un prilej de a face un popas în alergarea cea de toată vremea şi a ne linişti puţin, pentru a pătrunde mai adânc Taina mân­tuirii şi a ne reaminti care e de fapt conţinutul adevăratei Tradiţii, adică ce aduce omului şi lumii, în general, întru­parea lui Dumnezeu-Cuvântul, în-omenirea lui Dumnezeu, dat fiind că avem res­ponsabilitatea de a ne însuşi datul Predaniei ce ne vine de la Apostoli, pentru a-l trăi şi a-l preda, la rândul nostru, copiilor noştri şi pentru a da mărturie lumii despre Mântuitorul ei şi a vesti celor din jur Împărăţia lui Dumnezeu.

Fie ca bucuria şi pacea luminatului praznic al Naşterii Domnului să vă umple sufletele şi viaţa şi să se reverse peste fa­miliile voastre, peste cei de lângă voi şi peste cei de departe, peste cei mici şi pes­te cei mari, peste prunci şi peste copilan­dri, peste tineri şi vârstnici, peste părinţi şi bunici, peste cele care poartă în pânte­ce şi peste cele ce se roagă pentru a primi darul naşterii de prunci, peste văduve şi orfani, peste cei pribegi şi cei lipsiţi, pes­te cei aflaţi în încercări şi peste toţi fraţii noştri care au avut de suferit de pe seama cutremurului sau au rămas fără lăcaş de închinare, peste cei singuri şi întristaţi, peste cei bolnavi şi suferinzi şi peste cei care-i veghează şi îi îngrijesc, peste cei prigoniţi, peste cei din închisori, peste cei ce sunt şi peste cei ce nu mai sunt printre noi şi peste toţi cei îndoliaţi, peste tot Omul şi peste întreaga lume atât de tul­burată şi de învrăjbită în zilele pe care le trăim! Tuturor să le vestim că Hristos S-a născut pentru tot Omul care este în lume, pentru întreg Adamul, atât pentru cei con­temporani cu noi, cât şi pentru cei ce s-au mutat de la noi în veşnicie, pentru cei de azi şi pentru cei de ieri, şi pentru toţi cei din veac adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri, maici şi surori, care odihnesc aici şi pretutindenea.

Şi să ştie tot sufletul creştinesc, la acest Praznic Luminos, că lumea întreagă are, mai mult ca oricând, nevoie de rugăciunea fiecăruia dintre noi, de la mic la mare, şi are nevoie ca noi să ne sfinţim viaţa, pentru mântuirea tuturor! Căci puţin aluat dospeşte toată frământătura (cf. Gal. 5, 9).

Doamne, Cela ce ai venit, întru smerenie, şi Te-ai născut în peştera Bethleemului, revarsă pacea şi mila şi binecuvântarea Ta peste lumea pe care ai zidit-o, peste popo­rul Tău şi peste toţi „fiii omului” de pretutindeni, atingând inimile tuturor cu Harul Tău cel împăciuitor şi iertător, curăţitor şi de-viaţă-înnoitor, chemându-i pe toţi la cunoaşterea Ta, întru a noastră a tuturor mântuire, acum şi în veci. Amin.

Cu urări de Praznice pline de bucurie şi de pace, tuturor, şi cu părintească binecuvântare,

† Episcopul Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni