publicat in Sinaxar pe 5 Iulie 2017, 05:02
După aducerea trupului Sfântului Apostol Iacov cel Mare în Galicia, Spania, de către ucenicii săi și înmormântarea lui, conform tradiției, mormântul său a fost uitat aproape 800 de ani, până în anul 814, când a fost descoperit în chip miraculos.
Din punct de vedere documentar, informațiile despre descoperirea mormântului Sfântului Iacov cel Mare în Galicia sunt laconice și nici una nu pomenește de Spania. În Faptele Apostoliloreste relatată pe scurt tăierea capului Apostolului de către Irod Agripa, dar nu se spune nimic despre locul îngropării sale. Primele informații despre punerea sa în mormânt le aflăm în Cataloagele bizantine din secolul VII. Traducerea latină a acestui document, Breviarium apostolorum, document din jurul anului 600, spune că Iacov a predicat în Spania și în regiunile din Occident și, după ce a murit tăindu-i-se capul cu sabia în timpul lui Irod, a fost înmormântat în „Achaia Marmarica în 25 iulie”.
Mărturia cea mai veche este codicele 4644 de la Biblioteca Națională din Madrid. Autorul, Pseudo-Dorotei, afirmă că Sfântul Apostol Iacov cel Mare a fost înmormântat în orașul Marmarica,înțeles aici ca regiune,și nu cu sensul obișnuit de oraș1. Într-un alt manuscris grec de la mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos, în loc de în orașul Marmaricaapare în vârful Marmaricei. Această expresie nu are sens, decât poate în cazul în care vrea să arate că Apostolul a fost înmormântat în locul cel mai înalt din Marmarica.Cercetătorii spanioli propun o altă explicație, bazată pe lectura in Archis Marmarica, Azimarmarica, in Arcis Marmaricis, care în documentele spaniole de la sfârșitul secolului IX a fost transformată în expresia in locum sub Arcis Marmoricis2. În felul acesta, ar rezulta că osemintele Sfântului Apostol Iacov cel Mare au fost puse într-un mormânt de marmură în locul numit Arca Marmorica.
Altă sursă, mai directă și mai explicită, cu privire la mutarea osemintelor Sfântului Apostol Iacov în Spania o reprezintă Martirologiilelui Floro și Adon, compuse la Lyon, primul între 808 și 883, iar al doilea în 850-860. Amândouă vorbesc explicit despre aducerea osemintelor Apostolului în Spania și păstrarea lor „la capătul granițelor lor, adică, în fața mării Britanice”unde „sunt venerate cu mult cunoscuta evlavie a acelor oameni”Cum însă această informație nu apare în prima variantă a martiro- logiului, cea compusă înainte de anul descoperirii mormântului în Spania, 814, se consideră că în celelalte variante această informație a fost adăugată3.
Mărturia spaniolă cea mai apropiată de anul 814 este o diplomă a regelui Alfonso al Il-lea cel Cast (791-842) al Asturiei din anul 829, document a cărui falsitate a fost însă dovedită. Primele acte autentice în care se vorbește deschis despre mormântul Sfântului Apostol Iacov cel Mare în Spania provin din perioada 867-899, de la curtea regelui Alfonso al IlI-lea (866-910). Se poate deci afirma că la aproximativ cincizeci de ani de la miraculoasa descoperire, faptul era universal acceptat în regatul Asturiei, primul regat al Spaniei eliberat de ocupația musulmană.
Dacă documentele mai sus pomenite dau mărturie despre existența mormântului, ele păstrează în schimb o tăcere absolută în legătură cu felul în care a fost acesta descoperit. Prima informație în această direcție apare într-un document din anul 10774. Aici se relatează că în timpul regelui Alfonso al II-lea cel Cast, în anul 814, pustnicul pe nume Pelayo a primit înștiințare de la îngeri că aproape de locul unde se nevoia era îngropat Sfântul Apostol Iacov cel Mare. Mai apoi, credincioșii de la o biserică învecinată au văzut multe lumini peste locul indicat de îngeri monahului. Înștiințat de cele întâmplate, Teodomiro, episcopul de Iria, descoperă în „câmpul de stele”5, după un post de trei zile, mormântul Sfântului Apostol acoperit de o lespede de marmură. Episcopul îi comunică cele întâmplate regelui, care ridică o biserică în acel loc. Locașul a fost întărit mai târziu de regele Alfonso al III-lea. În anul 997 este distrus de pretinsul calif Al-Mansur (976-1002) al Califatului de Cordoba, care cruță însă mormântul Apostolului. Restaurată de către regele Bermudo al II-lea (984-999), biserica a dispărut mai târziu pentru a face loc actualei catedrale din orașul Santiago de Compostela, începută în anul 1077 și terminată în primii ani ai secolului XII.
Un eveniment atât de semnificativ pentru viața creștină din Peninsulă a trecut granițele, iar pentru a primi recunoașterea Romei, regele Alfonso al III-lea trimite la papa Ioan VIII (872-882) doi mesageri cu rugămintea de a primi acordul pontifical pentru sfințirea bisericii ridicate de Alfonso al II-lea și pe care el o renovase. Roma răspunde afirmativ dorinței regelui, iar în 889 biserica este sfințită și tot acum sediul Episcopiei de Iria se mută la Compostela, astăzi Santiago de Compostela.
Descoperirea mormântului Sfântului Apostol Iacov cel Mare a constituit un extraordinar impuls de întărire a vieții creștine, extins ulterior în toată Spania. Creștinii spanioli au pus această descoperire pe seama Providenței Divine, care le-a trimis astfel un puternic sprijin pentru întărirea în credință și lupta împotriva necredincioșilor musulmani din sud. Această descoperire apare într-un moment crucial din istoria Spaniei. Mare parte din teritoriul țării era ocupat de musulmanii arabi, iar creștinismul era în pericol de a se pierde în aceste regiuni. Începând cu regele Alfonso al II-lea al Asturiei și până în anul 1492, motivați de această miraculoasă descoperire, regii Spaniei duc Războiul de Recucerire a teritoriilor din mâna arabilor, avându-l ca ocrotitor pe Sfântul Apostol Iacov cel Mare6. Este cunoscută legenda apariției lui Santiagoîn toiul unei lupte dintre creștinii spanioli și musulmani. Conform acesteia, regele Ramiro I (842-850), fiind pe punctul de a pierde o luptă cu arabii la Clavijo în anul 844, primește în vis vizita lui Santiago,care îi promite că îi va ajuta pe creștini. A doua zi, în toiul luptei, creștinii și musulmanii văd un călăreț în haine albe și călărind un cal alb care i-a ajutat pe creștini și datorită căruia musulmanii au fost învinși. De la această bătălie a început a fi considerat Santiagopatronul luptei împotriva musulmanilor din Spania, primind si numele de Matamoros,adică ucigătorul de mauri.
Cinstirea Sfântului Apostol Iacov a determinat formarea identității culturale și naționale a Spaniei. Santiago el Mayor i-a însuflețit pe creștinii spanioli timp de șapte secole, cât au purtat războiul de recucerire a Spaniei de la musulmani. Data de 12 octombrie, când se sărbătorește Virgen del Pilar (Maica Domnului din stâlp), adică arătarea Maicii Domnului Sfântului
Apostol Iacov în coloana din Zaragoza, este și ziua națională a Regatului Spaniei. La mormântul Apostolului din orașul Santiago de Compostela au ajuns de-a lungul secolelor și ajung și astăzi mii de pelerini din Spania și din afara Spaniei, pe cunoscutele rute numite El camino de Santiago (Drumul Sfântului Iacov). În Evul Mediu, acest pelerinaj a fost unul dintre cele mai importante din Europa Occidentală, după pelerinajul la Roma.
Å¢inând cont de cele expuse, nu este de mirare că spaniolii au apărat de-a lungul timpului cu multă însuflețire tradiția predicii Sfântului Apostol Iacov cel Mare în Spania.
Note: