Descoperirea mormântului Sfântul Apostol Iacov cel Mare în Spania (II)

publicat in Sinaxar pe 5 Iulie 2017, 05:02

După aducerea trupului Sfântului Apostol Iacov cel Mare în Galicia, Spa­nia, de către ucenicii săi și înmormântarea lui, conform tradiției, mor­mântul său a fost uitat aproape 800 de ani, până în anul 814, când a fost descoperit în chip miraculos.

Din punct de vedere documentar, informațiile despre descoperirea mormântului Sfântului Iacov cel Mare în Galicia sunt laconice și nici una nu pomenește de Spania. În Faptele Apostoliloreste relatată pe scurt tăierea capului Apostolului de către Irod Agripa, dar nu se spune nimic despre locul îngropării sale. Primele informații despre punerea sa în mormânt le aflăm în Cataloagele bizantine din secolul VII. Traducerea latină a acestui document, Breviarium apostolorum, document din jurul anului 600, spune că Iacov a predicat în Spania și în regiunile din Occident și, după ce a murit tăindu-i-se capul cu sabia în timpul lui Irod, a fost înmormântat în „Achaia Marmarica în 25 iulie”.

Mărturia cea mai veche este codicele 4644 de la Biblioteca Națională din Madrid. Autorul, Pseudo-Dorotei, afirmă că Sfântul Apostol Iacov cel Mare a fost înmormân­tat în orașul Marmarica,înțeles aici ca regiune,și nu cu sensul obișnuit de oraș1. Într-un alt manuscris grec de la mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos, în loc de în orașul Marmaricaapare în vârful Marmaricei. Această expresie nu are sens, decât poa­te în cazul în care vrea să arate că Apostolul a fost înmormântat în locul cel mai înalt din Marmarica.Cercetătorii spanioli propun o altă explicație, bazată pe lectura in Archis Marmarica, Azimarmarica, in Arcis Marmaricis, care în documentele spaniole de la sfârșitul secolului IX a fost transformată în expresia in locum sub Arcis Marmoricis2. În felul acesta, ar rezulta că osemintele Sfântului Apostol Iacov cel Mare au fost puse într-un mormânt de marmură în lo­cul numit Arca Marmorica.

Altă sursă, mai directă și mai explicită, cu privire la mutarea osemintelor Sfântului Apostol Iacov în Spania o reprezintă Martirologiilelui Floro și Adon, compuse la Lyon, primul între 808 și 883, iar al doi­lea în 850-860. Amândouă vorbesc expli­cit despre aducerea osemintelor Apostolului în Spania și păstrarea lor „la capătul grani­țelor lor, adică, în fața mării Britanice”unde „sunt venerate cu mult cunoscuta evlavie a acelor oameni”Cum însă această informa­ție nu apare în prima variantă a martiro- logiului, cea compusă înainte de anul des­coperirii mormântului în Spania, 814, se consideră că în celelalte variante această informație a fost adăugată3.

Mărturia spaniolă cea mai apropiată de anul 814 este o diplomă a regelui Alfonso al Il-lea cel Cast (791-842) al Asturiei din anul 829, document a cărui falsitate a fost însă dovedită. Primele acte autentice în care se vorbește deschis des­pre mormântul Sfântului Apostol Iacov cel Mare în Spania provin din perioada 867-899, de la curtea regelui Alfonso al IlI-lea (866-910). Se poate deci afirma că la aproximativ cincizeci de ani de la miraculoasa descoperire, faptul era uni­versal acceptat în regatul Asturiei, primul regat al Spaniei eliberat de ocupația musulmană.

Dacă documentele mai sus pomenite dau mărturie despre existența mormân­tului, ele păstrează în schimb o tăcere ab­solută în legătură cu felul în care a fost acesta descoperit. Prima informație în această direcție apare într-un document din anul 10774. Aici se relatează că în tim­pul regelui Alfonso al II-lea cel Cast, în anul 814, pustnicul pe nume Pelayo a pri­mit înștiințare de la îngeri că aproape de locul unde se nevoia era îngropat Sfântul Apostol Iacov cel Mare. Mai apoi, credin­cioșii de la o biserică învecinată au văzut multe lumini peste locul indicat de îngeri monahului. Înștiințat de cele întâmplate, Teodomiro, episcopul de Iria, descoperă în „câmpul de stele”5, după un post de trei zile, mormântul Sfântului Apostol acope­rit de o lespede de marmură. Episcopul îi comunică cele întâmplate regelui, care ri­dică o biserică în acel loc. Locașul a fost întărit mai târziu de regele Alfonso al III-lea. În anul 997 este distrus de pretin­sul calif Al-Mansur (976-1002) al Califatului de Cordoba, care cruță însă mormântul Apostolului. Restaurată de că­tre regele Bermudo al II-lea (984-999), biserica a dispărut mai târziu pen­tru a face loc actualei catedrale din orașul Santiago de Compostela, în­cepută în anul 1077 și terminată în primii ani ai secolului XII.

Un eveniment atât de semnifica­tiv pentru viața creștină din Peninsulă a trecut granițele, iar pentru a primi recunoașterea Romei, regele Alfonso al III-lea trimite la papa Ioan VIII (872-882) doi mesageri cu rugămin­tea de a primi acordul pontifical pen­tru sfințirea bisericii ridicate de Alfonso al II-lea și pe care el o reno­vase. Roma răspunde afirmativ do­rinței regelui, iar în 889 biserica este sfințită și tot acum sediul Episcopiei de Iria se mută la Compostela, as­tăzi Santiago de Compostela.

Descoperirea mormântului Sfân­tului Apostol Iacov cel Mare a con­stituit un extraordinar impuls de întărire a vieții creștine, extins ulterior în toată Spania. Creștinii spanioli au pus această descoperire pe seama Providenței Divine, care le-a trimis astfel un puternic sprijin pentru întărirea în credință și lupta împo­triva necredincioșilor musulmani din sud. Această descoperire apare într-un moment crucial din istoria Spaniei. Mare parte din teritoriul țării era ocupat de musulmanii arabi, iar creștinismul era în pericol de a se pierde în aceste regiuni. Începând cu regele Alfonso al II-lea al Asturiei și până în anul 1492, motivați de această miracu­loasă descoperire, regii Spaniei duc Răz­boiul de Recucerire a teritoriilor din mâna arabilor, avându-l ca ocrotitor pe Sfântul Apostol Iacov cel Mare6. Este cunoscută legenda apariției lui Santiagoîn toiul unei lupte dintre creștinii spanioli și musul­mani. Conform acesteia, regele Ramiro I (842-850), fiind pe punctul de a pierde o luptă cu arabii la Clavijo în anul 844, pri­mește în vis vizita lui Santiago,care îi pro­mite că îi va ajuta pe creștini. A doua zi, în toiul luptei, creștinii și musulmanii văd un călăreț în haine albe și călărind un cal alb care i-a ajutat pe creștini și datorită căruia musulmanii au fost învinși. De la această bătălie a început a fi considerat Santiagopatronul luptei împotriva musul­manilor din Spania, primind si numele de Matamoros,adică ucigătorul de mauri.

Cinstirea Sfântului Apostol Iacov a de­terminat formarea identității culturale și naționale a Spaniei. Santiago el Mayor i-a însuflețit pe creștinii spanioli timp de șap­te secole, cât au purtat războiul de recu­cerire a Spaniei de la musulmani. Data de 12 octombrie, când se sărbătorește Virgen del Pilar (Maica Domnului din stâlp), adi­că arătarea Maicii Domnului Sfântului

Apostol Iacov în coloana din Zaragoza, este și ziua na­țională a Regatului Spaniei. La mormântul Apostolului din orașul Santiago de Compostela au ajuns de-a lun­gul secolelor și ajung și as­tăzi mii de pelerini din Spania și din afara Spaniei, pe cu­noscutele rute numite El camino de Santiago (Drumul Sfântului Iacov). În Evul Mediu, acest pelerinaj a fost unul dintre cele mai impor­tante din Europa Occidentală, după pelerinajul la Roma.

Å¢inând cont de cele ex­puse, nu este de mirare că spaniolii au apărat de-a lun­gul timpului cu multă însu­flețire tradiția predicii Sfântului Apostol Iacov cel Mare în Spania.

Note:

1.  Zacarias Garcia Villalda, Historia Eclesiastica de Espaha I-1, El Cristianismo durante la dominacion ro­mana, Compania Ibero-Americana de Publicaciones, S.A., Madrid, 1929, p. 80.
2. Lopez Ferreiro, Historia de la Santa A.M. Iglesia de Santiago de Compostela I,1898, Santiago, p. 163. Primul document în care apare această expresie este un document de donație de la regele Alfonso al III-lea către biserica de la Compostela din 17 august 885.
3. Zacarias Garcia Villalda, Historia Eclesiastica de Espaha I-1, p. 82.
4. Cf. Lopez Ferreiro, Historia de la Santa A.M. Iglesia de Santiago de Compostela III,1900, Santiago, p. 3.
5. Compostela, în dialectul galițian, vine din ex­presia latină campus stellae, câmpul de stele. De aici și numele actual al orașului Santiago de Compostela.
6. În anul 711 arabii musulmani pătrund în Peninsula Iberică prin strâmtoarea Gibraltar și până în 714 cuceresc aproape toată Peninsula, cu excepția unei mici părți din nord care, mai târziu, va forma regatul de Asturia, de unde va porni lupta de recucerire a Spaniei, cunoscuta Reconquista.