Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
După aducerea trupului Sfântului Apostol Iacov cel Mare în Galicia, Spania, de către ucenicii săi şi înmormântarea lui, conform tradiţiei, mormântul său a fost uitat aproape 800 de ani, până în anul 814, când a fost descoperit în chip miraculos.
Din punct de vedere documentar, informaţiile despre descoperirea mormântului Sfântului Iacov cel Mare în Galicia sunt laconice şi nici una nu pomeneşte de Spania. În Faptele Apostoliloreste relatată pe scurt tăierea capului Apostolului de către Irod Agripa, dar nu se spune nimic despre locul îngropării sale. Primele informaţii despre punerea sa în mormânt le aflăm în Cataloagele bizantine din secolul VII. Traducerea latină a acestui document, Breviarium apostolorum, document din jurul anului 600, spune că Iacov a predicat în Spania şi în regiunile din Occident şi, după ce a murit tăindu-i-se capul cu sabia în timpul lui Irod, a fost înmormântat în „Achaia Marmarica în 25 iulie”.
Mărturia cea mai veche este codicele 4644 de la Biblioteca Naţională din Madrid. Autorul, Pseudo-Dorotei, afirmă că Sfântul Apostol Iacov cel Mare a fost înmormântat în oraşul Marmarica,înţeles aici ca regiune,şi nu cu sensul obişnuit de oraş1. Într-un alt manuscris grec de la mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos, în loc de în oraşul Marmaricaapare în vârful Marmaricei. Această expresie nu are sens, decât poate în cazul în care vrea să arate că Apostolul a fost înmormântat în locul cel mai înalt din Marmarica.Cercetătorii spanioli propun o altă explicaţie, bazată pe lectura in Archis Marmarica, Azimarmarica, in Arcis Marmaricis, care în documentele spaniole de la sfârşitul secolului IX a fost transformată în expresia in locum sub Arcis Marmoricis2. În felul acesta, ar rezulta că osemintele Sfântului Apostol Iacov cel Mare au fost puse într-un mormânt de marmură în locul numit Arca Marmorica.
Altă sursă, mai directă şi mai explicită, cu privire la mutarea osemintelor Sfântului Apostol Iacov în Spania o reprezintă Martirologiilelui Floro şi Adon, compuse la Lyon, primul între 808 şi 883, iar al doilea în 850-860. Amândouă vorbesc explicit despre aducerea osemintelor Apostolului în Spania şi păstrarea lor „la capătul graniţelor lor, adică, în faţa mării Britanice”unde „sunt venerate cu mult cunoscuta evlavie a acelor oameni”Cum însă această informaţie nu apare în prima variantă a martiro- logiului, cea compusă înainte de anul descoperirii mormântului în Spania, 814, se consideră că în celelalte variante această informaţie a fost adăugată3.
Mărturia spaniolă cea mai apropiată de anul 814 este o diplomă a regelui Alfonso al Il-lea cel Cast (791-842) al Asturiei din anul 829, document a cărui falsitate a fost însă dovedită. Primele acte autentice în care se vorbeşte deschis despre mormântul Sfântului Apostol Iacov cel Mare în Spania provin din perioada 867-899, de la curtea regelui Alfonso al IlI-lea (866-910). Se poate deci afirma că la aproximativ cincizeci de ani de la miraculoasa descoperire, faptul era universal acceptat în regatul Asturiei, primul regat al Spaniei eliberat de ocupaţia musulmană.
Dacă documentele mai sus pomenite dau mărturie despre existenţa mormântului, ele păstrează în schimb o tăcere absolută în legătură cu felul în care a fost acesta descoperit. Prima informaţie în această direcţie apare într-un document din anul 10774. Aici se relatează că în timpul regelui Alfonso al II-lea cel Cast, în anul 814, pustnicul pe nume Pelayo a primit înştiinţare de la îngeri că aproape de locul unde se nevoia era îngropat Sfântul Apostol Iacov cel Mare. Mai apoi, credincioşii de la o biserică învecinată au văzut multe lumini peste locul indicat de îngeri monahului. Înştiinţat de cele întâmplate, Teodomiro, episcopul de Iria, descoperă în „câmpul de stele”5, după un post de trei zile, mormântul Sfântului Apostol acoperit de o lespede de marmură. Episcopul îi comunică cele întâmplate regelui, care ridică o biserică în acel loc. Locaşul a fost întărit mai târziu de regele Alfonso al III-lea. În anul 997 este distrus de pretinsul calif Al-Mansur (976-1002) al Califatului de Cordoba, care cruţă însă mormântul Apostolului. Restaurată de către regele Bermudo al II-lea (984-999), biserica a dispărut mai târziu pentru a face loc actualei catedrale din oraşul Santiago de Compostela, începută în anul 1077 şi terminată în primii ani ai secolului XII.
Un eveniment atât de semnificativ pentru viaţa creştină din Peninsulă a trecut graniţele, iar pentru a primi recunoaşterea Romei, regele Alfonso al III-lea trimite la papa Ioan VIII (872-882) doi mesageri cu rugămintea de a primi acordul pontifical pentru sfinţirea bisericii ridicate de Alfonso al II-lea şi pe care el o renovase. Roma răspunde afirmativ dorinţei regelui, iar în 889 biserica este sfinţită şi tot acum sediul Episcopiei de Iria se mută la Compostela, astăzi Santiago de Compostela.
Descoperirea mormântului Sfântului Apostol Iacov cel Mare a constituit un extraordinar impuls de întărire a vieţii creştine, extins ulterior în toată Spania. Creştinii spanioli au pus această descoperire pe seama Providenţei Divine, care le-a trimis astfel un puternic sprijin pentru întărirea în credinţă şi lupta împotriva necredincioşilor musulmani din sud. Această descoperire apare într-un moment crucial din istoria Spaniei. Mare parte din teritoriul ţării era ocupat de musulmanii arabi, iar creştinismul era în pericol de a se pierde în aceste regiuni. Începând cu regele Alfonso al II-lea al Asturiei şi până în anul 1492, motivaţi de această miraculoasă descoperire, regii Spaniei duc Războiul de Recucerire a teritoriilor din mâna arabilor, avându-l ca ocrotitor pe Sfântul Apostol Iacov cel Mare6. Este cunoscută legenda apariţiei lui Santiagoîn toiul unei lupte dintre creştinii spanioli şi musulmani. Conform acesteia, regele Ramiro I (842-850), fiind pe punctul de a pierde o luptă cu arabii la Clavijo în anul 844, primeşte în vis vizita lui Santiago,care îi promite că îi va ajuta pe creştini. A doua zi, în toiul luptei, creştinii şi musulmanii văd un călăreţ în haine albe şi călărind un cal alb care i-a ajutat pe creştini şi datorită căruia musulmanii au fost învinşi. De la această bătălie a început a fi considerat Santiagopatronul luptei împotriva musulmanilor din Spania, primind si numele de Matamoros,adică ucigătorul de mauri.
Cinstirea Sfântului Apostol Iacov a determinat formarea identităţii culturale şi naţionale a Spaniei. Santiago el Mayor i-a însufleţit pe creştinii spanioli timp de şapte secole, cât au purtat războiul de recucerire a Spaniei de la musulmani. Data de 12 octombrie, când se sărbătoreşte Virgen del Pilar (Maica Domnului din stâlp), adică arătarea Maicii Domnului Sfântului
Apostol Iacov în coloana din Zaragoza, este şi ziua naţională a Regatului Spaniei. La mormântul Apostolului din oraşul Santiago de Compostela au ajuns de-a lungul secolelor şi ajung şi astăzi mii de pelerini din Spania şi din afara Spaniei, pe cunoscutele rute numite El camino de Santiago (Drumul Sfântului Iacov). În Evul Mediu, acest pelerinaj a fost unul dintre cele mai importante din Europa Occidentală, după pelerinajul la Roma.
Ţinând cont de cele expuse, nu este de mirare că spaniolii au apărat de-a lungul timpului cu multă însufleţire tradiţia predicii Sfântului Apostol Iacov cel Mare în Spania.
Note:
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team