Din punct de vedere documentar, informaţiile despre descoperirea mormântului Sfântului Iacov cel Mare în Galicia sunt laconice şi nici una nu pomeneşte de Spania. În Faptele Apostoliloreste relatată pe scurt tăierea capului Apostolului de către Irod Agripa, dar nu se spune nimic despre locul îngropării sale. Primele informaţii despre punerea sa în mormânt le aflăm în Cataloagele bizantine din secolul VII. Traducerea latină a acestui document, Breviarium apostolorum, document din jurul anului 600, spune că Iacov a predicat în Spania şi în regiunile din Occident şi, după ce a murit tăindu-i-se capul cu sabia în timpul lui Irod, a fost înmormântat în „Achaia Marmarica în 25 iulie”.

Mărturia cea mai veche este codicele 4644 de la Biblioteca Naţională din Madrid. Autorul, Pseudo-Dorotei, afirmă că Sfântul Apostol Iacov cel Mare a fost înmormân­tat în oraşul Marmarica,înţeles aici ca regiune,şi nu cu sensul obişnuit de oraş¹. Într-un alt manuscris grec de la mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos, în loc de în oraşul Marmaricaapare în vârful Marmaricei. Această expresie nu are sens, decât poa­te în cazul în care vrea să arate că Apostolul a fost înmormântat în locul cel mai înalt din Marmarica.Cercetătorii spanioli propun o altă explicaţie, bazată pe lectura in Archis Marmarica, Azimarmarica, in Arcis Marmaricis, care în documentele spaniole de la sfârşitul secolului IX a fost transformată în expresia in locum sub Arcis Marmoricis². În felul acesta, ar rezulta că osemintele Sfântului Apostol Iacov cel Mare au fost puse într-un mormânt de marmură în lo­cul numit Arca Marmorica.

Altă sursă, mai directă şi mai explicită, cu privire la mutarea osemintelor Sfântului Apostol Iacov în Spania o reprezintă Martirologiilelui Floro şi Adon, compuse la Lyon, primul între 808 şi 883, iar al doi­lea în 850-860. Amândouă vorbesc expli­cit despre aducerea osemintelor Apostolului în Spania şi păstrarea lor „la capătul grani­ţelor lor, adică, în faţa mării Britanice”unde „sunt venerate cu mult cunoscuta evlavie a acelor oameni”Cum însă această informa­ţie nu apare în prima variantă a martiro- logiului, cea compusă înainte de anul des­coperirii mormântului în Spania, 814, se consideră că în celelalte variante această informaţie a fost adăugată³.

Mărturia spaniolă cea mai apropiată de anul 814 este o diplomă a regelui Alfonso al Il-lea cel Cast (791-842) al Asturiei din anul 829, document a cărui falsitate a fost însă dovedită. Primele acte autentice în care se vorbeşte deschis des­pre mormântul Sfântului Apostol Iacov cel Mare în Spania provin din perioada 867-899, de la curtea regelui Alfonso al IlI-lea (866-910). Se poate deci afirma că la aproximativ cincizeci de ani de la miraculoasa descoperire, faptul era uni­versal acceptat în regatul Asturiei, primul regat al Spaniei eliberat de ocupaţia musulmană.

Dacă documentele mai sus pomenite dau mărturie despre existenţa mormân­tului, ele păstrează în schimb o tăcere ab­solută în legătură cu felul în care a fost acesta descoperit. Prima informaţie în această direcţie apare într-un document din anul 1077⁴. Aici se relatează că în tim­pul regelui Alfonso al II-lea cel Cast, în anul 814, pustnicul pe nume Pelayo a pri­mit înştiinţare de la îngeri că aproape de locul unde se nevoia era îngropat Sfântul Apostol Iacov cel Mare. Mai apoi, credin­cioşii de la o biserică învecinată au văzut multe lumini peste locul indicat de îngeri monahului. Înştiinţat de cele întâmplate, Teodomiro, episcopul de Iria, descoperă în „câmpul de stele”⁵, după un post de trei zile, mormântul Sfântului Apostol acope­rit de o lespede de marmură. Episcopul îi comunică cele întâmplate regelui, care ri­dică o biserică în acel loc. Locaşul a fost întărit mai târziu de regele Alfonso al III-lea. În anul 997 este distrus de pretin­sul calif Al-Mansur (976-1002) al Califatului de Cordoba, care cruţă însă mormântul Apostolului. Restaurată de că­tre regele Bermudo al II-lea (984-999), biserica a dispărut mai târziu pen­tru a face loc actualei catedrale din oraşul Santiago de Compostela, în­cepută în anul 1077 şi terminată în primii ani ai secolului XII.

Un eveniment atât de semnifica­tiv pentru viaţa creştină din Peninsulă a trecut graniţele, iar pentru a primi recunoaşterea Romei, regele Alfonso al III-lea trimite la papa Ioan VIII (872-882) doi mesageri cu rugămin­tea de a primi acordul pontifical pen­tru sfinţirea bisericii ridicate de Alfonso al II-lea şi pe care el o reno­vase. Roma răspunde afirmativ do­rinţei regelui, iar în 889 biserica este sfinţită şi tot acum sediul Episcopiei de Iria se mută la Compostela, as­tăzi Santiago de Compostela.

Descoperirea mormântului Sfân­tului Apostol Iacov cel Mare a con­stituit un extraordinar impuls de întărire a vieţii creştine, extins ulterior în toată Spania. Creştinii spanioli au pus această descoperire pe seama Providenţei Divine, care le-a trimis astfel un puternic sprijin pentru întărirea în credinţă şi lupta împo­triva necredincioşilor musulmani din sud. Această descoperire apare într-un moment crucial din istoria Spaniei. Mare parte din teritoriul ţării era ocupat de musulmanii arabi, iar creştinismul era în pericol de a se pierde în aceste regiuni. Începând cu regele Alfonso al II-lea al Asturiei şi până în anul 1492, motivaţi de această miracu­loasă descoperire, regii Spaniei duc Răz­boiul de Recucerire a teritoriilor din mâna arabilor, avându-l ca ocrotitor pe Sfântul Apostol Iacov cel Mare⁶. Este cunoscută legenda apariţiei lui Santiagoîn toiul unei lupte dintre creştinii spanioli şi musul­mani. Conform acesteia, regele Ramiro I (842-850), fiind pe punctul de a pierde o luptă cu arabii la Clavijo în anul 844, pri­meşte în vis vizita lui Santiago,care îi pro­mite că îi va ajuta pe creştini. A doua zi, în toiul luptei, creştinii şi musulmanii văd un călăreţ în haine albe şi călărind un cal alb care i-a ajutat pe creştini şi datorită căruia musulmanii au fost învinşi. De la această bătălie a început a fi considerat Santiagopatronul luptei împotriva musul­manilor din Spania, primind si numele de Matamoros,adică ucigătorul de mauri.

Cinstirea Sfântului Apostol Iacov a de­terminat formarea identităţii culturale şi naţionale a Spaniei. Santiago el Mayor i-a însufleţit pe creştinii spanioli timp de şap­te secole, cât au purtat războiul de recu­cerire a Spaniei de la musulmani. Data de 12 octombrie, când se sărbătoreşte Virgen del Pilar (Maica Domnului din stâlp), adi­că arătarea Maicii Domnului Sfântului

Apostol Iacov în coloana din Zaragoza, este şi ziua na­ţională a Regatului Spaniei. La mormântul Apostolului din oraşul Santiago de Compostela au ajuns de-a lun­gul secolelor şi ajung şi as­tăzi mii de pelerini din Spania şi din afara Spaniei, pe cu­noscutele rute numite El camino de Santiago (Drumul Sfântului Iacov). În Evul Mediu, acest pelerinaj a fost unul dintre cele mai impor­tante din Europa Occidentală, după pelerinajul la Roma.

Ţinând cont de cele ex­puse, nu este de mirare că spaniolii au apărat de-a lun­gul timpului cu multă însu­fleţire tradiţia predicii Sfântului Apostol Iacov cel Mare în Spania.

Note: