publicat in Cuvânt filocalic pe 4 Iulie 2017, 04:56
Periplu duhovnicesc prin cugetările sfinților
Pentru aceea, o, omule, oricine-ai fi tu, cel care judeci, ești fără cuvânt de apărare: fiindcă în ceea ce pe altul îl judeci, pe tine însuți te osândești, căci aceleași lucruri le faci și tu, cel care judeci. (Rom. 2, 1)
Pe cel slab în credință primiți-l fără să-i judecați gândurile. (Rom. 14, l)
Cugetând la cele despre Dumnezeu, fii evlavios cu prisosință, bun, cuminte, blând, darnic după putere, îndatoritor, necertăreț și cele asemenea. Căci aceasta este avuția sufletului care nu poate fi furată: să placi lui Dumnezeu prin unele ca acestea, și să nu judeci pe nimeni sau să zici: cutare este rău și a păcătuit; ci mai bine este să-ți cauți de păcatele tale și să privești în tine purtarea ta, de este plăcută lui Dumnezeu. Căci ce ne privește dacă altul este rău? (Sfântul Antonie cel Mare)
Celui ce nu știe să deosebească binele de rău nu-i este îngăduit a judeca pe cei buni sau pe cei răi. Căci bun este omul care cunoaște pe Dumnezeu. (Sfântul Antonie cel Mare)
Tu vorbești de rău pe alții, observând în ei lucruri mărunte; nu ți-e teamă că ei vor începe să vorbească de viciile tale cele mari? E mai bine să auzi despre tine vorbe rele decât să vorbești de rău pe alții. (Sfântul Grigorie Teologul)
Vei începe să te ferești a-i osândi pe cei ce păcătuiesc, dacă îți vei aduce aminte că Iuda a fost în adunarea ucenicilor lui Hristos, iar tâlharul – în numărul ucigașilor; dar într-o singură clipă s-a petrecut minunata schimbare. (Sfântul Ioan Scărarul)
Adevărata dragoste de aproapele nu numai că nu dă pe față neajunsurile aproapelui său, ci, dimpotrivă, se străduie, pe cât e cu putință, să le ascundă sub acoperământul său din fața ochilor tuturor oamenilor. (Sfântul Efrem Sirul)
Chiar dacă spui ceva rău numai în glumă despre aproapele, nu cu o reală intenție de a-i face rău prin aceasta, poți să-i vatămi puternic cinstea. (Sfântul Efrem Sirul)
Pentru a nu cădea în judecarea aproapelui, ai grijă să nu primești nici un cuget rău despre nimeni și să fii mort pentru toți. (Sfântul Serafim de Sarov)
Dacă vrei să păstrezi pacea sufletească, să eviți pe toate căile să-i judeci pe ceilalți. Neosândirea fratelui și tăcerea păzesc pacea sufletului. Când omul se află în această stare, primește revelații dumnezeiești. (Sfântul Serafim de Sarov)
Nu trebuie să judecăm pe nimeni, chiar dacă l-am vedea cu propriii noștri ochi greșind sau petrecând în continuă încălcare a poruncilor lui Dumnezeu, după cum spune Sfânta Scriptură: Nu judecați, ca să nu fiți judecați (Mt 7, 1). (Sfântul Serafim de Sarov)
Având gânduri bune pentru ceilalți, veți putea vedea în orice persoană pe care o veți întâlni o ființă scumpă. În schimb, având gânduri urâte, fața voastră, energiile voastre psihice vă vor irosi relațiile și vă vor afecta anturajul. Când harul este cu tine, nu mai vezi defectele altora; nu mai vezi decât suferințele și dragostea pentru frați. (Părintele Sofronie Saharov)
Când cineva nu e liber de păcat, să nu pună vina pe altcineva. Să nu pună vina nici pe stat și nici pe împrejurări, ci pe sine însuși, pe lipsa tăriei sale în credință, pe lipsa dragostei sale față de Dumnezeu. Că întotdeauna cei ce au trăit în păcat au pus vina pe alții. Aceștia-s mereu cu cârteala pe buze. (Părintele Arsenie Boca)
Postul, dacă nu este făcut cu dreaptă socoteală ca să fie într-adevăr de folos, neunit cu bunătatea inimii, cu paza gurii, cu abținerea de a osândi pe altul – lucru foarte vinovat înaintea lui Dumnezeu – nu folosește, ba chiar vatămă. Poți să te usuci și să mori de foame, dar dacă ai răutate împotriva aproapelui tău și-l vorbești de rău când el nu e de față, zadarnic îți este postul. (Părintele Sofian Boghiu)
Să nu judeci pe nimeni, judecă numai lucrurile tale, faptele tale, da’ pe celelalte nu le judeca, lasă-le lui Hristos. (Părintele Selafiil de la Noul Neamț)
Dacă L-aș iubi pe Dumnezeu, m-ar întrista așa de tare păcatul meu, cât de mic ar fi, încât mintea mea n-ar mai putea fi ațintită către greșelile fratelui. (Părintele Iustin Pârvu)
Fiți mai scoși din acest circuit murdar al judecății, al osândirii, al vederii numai cu ochiul critic: Uite, mă, ce a făcut ăla! Dar tu cum ești? Pune-ți oglinda în față, în fața sufletului, bineînțeles, și ai să vezi că și tu faci și ai făcut multe și foarte multe din ele nu le-ai spus. (Părintele Ioan Iovan)
Exigenții stau cu ochii ațintiți asupra drepților și oamenilor de ispravă, pândindu-le necruțători cea mai mică abatere. Canaliilor sunt gata să le treacă orice cu vederea, să le găsească neîncetat scuze. (Părintele Nicolae Steinhardt)