Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 9 Iunie 2017 Ora: 15:14

Sfântul Apostol Iacov cel Mare, propovăduitorul Evangheliei în Spania (I)

Încă din zorii creștinismului, tărâmul de la marginile lumii, așa cum era privită Spania în Antichitate, a fost râvnit și dorit ca pământ de misiune de însuși Pavel, marele Apostol al neamurilor. În dorința sa de a-L vesti pe Hristos pe tot pământul, Sfântul Apostol Pavel le mărturisește romanilor gândul de a propovădui vestea Evangheliei și în îndepărtata Spanie: „Dar acum, nemaiavând loc în aceste ținuturi și având dorința de mulți ani să vin la voi, când mă voi duce în Spania voi veni la voi. Căci nădăjduiesc să vă văd în trecere și de către voi să fiu însoțit până acolo, după ce mă voi bucura întâi, în parte, de voi” (Rom. 15, 23-24). Dacă și-a îndeplinit dorința nu știm, dar tradițiile spaniole și anumiți Părinți și scriitori bisericești, precum Clement Romanul, Fragmentul Muratori, Fericitul Ieronim, Sfântul Atanasie al Alexandriei, Sfântul Chiril al Ierusalimului și Sfântul Ioan Gură de Aur, mărturisesc că a ajuns acolo.

Cea mai importantă tradiție care susține predica apostolică în Spania îl are însă în centru pe Sfântul Apostol Iacov cel Mare, Santiago el Mayor, cum îl numesc spaniolii. Deși sprijinită pe mai puține mărturii istorice decât cea paulină, această tradiție se bucură de cei mai mulți susținători, Santiago fiind considerat până astăzi patronul Spaniei. În timpurile dificile ale stăpânirii maure, Sfântul Iacov cel Mare a fostocrotitorul luptelor de recucerire a Spaniei, duse de Regii Catolici în perioada 722-1492. Mai târziu a fost considerat și patronul colonizării spaniole pe continentul american.

Trei sunt tradițiile legate de acest Apostol: prima susține venirea și propovăduirea sa în Spania, a doua amintește de arătarea Maicii Domnului într-un stâlp din orașul Zaragoza, iar a treia vorbește despre aducerea moaștelor Sfântului Apostol din Palestina în Spania.

Conform primei tradiții, Sfântul Apostol Iacov cel Mare primește ca teren de misiune, prin călăuzirea Duhului Sfânt arătată în tragerea la sorți, Spania. Înainte de a pleca, Maica Domnului îl binecuvântează, spunând să-i dedice o amintire în orașul unde va face cei mai mulți ucenici. Plecând Sfântul Iacov spre Spania, călătorește pe Marea Mediterană și debarcă la Cartagena, cunoscut oraș portuar al Peninsulei Iberice. Predică Evanghelia aici și în toată regiunea Murcia. Trece apoi în regiunea Granada, iar de aici parcurge sudul Spaniei. Din sud călătorește spre nord, în Galicia și Asturia, unde îl convertește pe Sfântul Torquato, primul creștin spaniol. Coboară apoi spre centrul Peninsulei și predică în Astorga și Leon. În cele din urmă ajunge în Aragon, unde convertește alți opt bărbați care îi devin ucenici: Sfinții Segundo, Indalecio, Tesifonte, Eufrasio, Hesiquio, Cecilio, Atanasio și Teodoro1. Aceștia vor continua propovăduirea Evangheliei în Spania după moartea Sfântului Apostol Iacov.

A doua tradiție spune că i s-a arătat Maica Domnului într-un stâlp în orașul Zaragoza. După firul tradiției, ajungând în acest oraș într-o noapte, rugându-se Sfântul Apostol pe malurile râului Ebro, la jumătatea nopții a auzit voci de arhangheli care cântau: „Binecuvântată fii, Marie, cea plină de har!”. Ridicându-și ochii, a văzut-o pe Maica Domnului care i-a vorbit din stâlp: „Iată, fiule Iacov, acesta este locul desemnat și dedicat amintirii mele, în el îmi vei ridica o biserică și privește această coloană unde stau, pentru că Fiul meu și Învățătorul tău mi-a trimis-o din cer, prin îngeri. Aici, unde este această coloană, trebuie să ridici biserica mea. Și în acest loc, prin rugăciunea și cinstirea mea, Cel Preaînalt va face semne și minuni cu cei care în nevoile lor vor cere ajutorul meu. Și această coloană va rămâne în acest loc până la sfârșitul lumii, și niciodată nu vor lipsi din acest oraș cei care vor crede lui Hristos”2. După această minune, Sfântul Iacov construiește un paraclis, îi lasă în Spania pe sfinţii Atanasie și Teodoro pentru a continua misiuneași împreună cu cei șapte ucenici rămași părăsește Spania și se îndreaptă spre Ierusalim. Aici primește moartea martirică în anul 44, tăindu-i-se capul din porunca regelui Irod Agripa. Sfântul Iacov a fost astfel primul Apostol care şi-a vărsat sângele pentru Învățătorul său iubit, Domnul nostru Iisus Hristos.

A treia tradiție vorbește despre aducerea miraculoasă a trupului Sfântului Apostol Iacov cel Mare în Spania. După uciderea sa, ucenicii îi iau trupul cu gândul de a-l aduce în Spania, locul propovăduirii sale. Se îmbarcă în portul Iope și de acolo pornesc în călătorie pe Marea Mediterană. În mod miraculos, ajung la strâmtoarea Gibraltar, trec de coastele Portugaliei de azi și se opresc în ținutul Galicia din nord-vestul Spaniei. Debarcă în portul Iria Flavia și îngroapă aici trupul Sfântului Apostolul Iacov cel Mare.

Din punct de vedere documentar, tradiția apostolatului său în Spania apare pentru prima dată menționată în Breviarium apostolorum, un document din jurul anului 600 în care se spune: „Iacov, care înseamnă înlocuitor, fiul lui Zebedeu, fratele lui Ioan; a predicat în Spania și în regiunile din Occident; a murit tăindu-i-se capul cu sabia în timpul lui Irod și a fost înmormântat în Achaia Marmarica în 25 iulie”3. Acest document este o versiune posterioară latină, din secolul VII, a așa-numitelor Cataloage bizantine sau Cataloage apostolice care sunt texte din secolele V-VI ce vorbesc despre viața și predica Sfinților Apostoli. Limba scrierii acestor Cataloage este greaca și toate vorbesc numai de Palestina când îl pomenesc pe Sfântul Iacov și nimic de Spania. Așadar, informația din Breviarium apostolorum apare doar în traducerea latină a operei grecești4. Breviarul roman pentru slujba Sfântului Iacov cel Mare din 25 iulie spune: „După Înălțarea la cer a lui Iisus Hristos predicând Sfântul Iacov dumnezeirea Sa în Iudeea și Samaria, a adus pe mulți la credința creștină; după aceea, îndreptându-se spre Spania, a convertit acolo pe câțiva la Hristos, din numărul cărora, mai târziu, cei șapte episcopi hirotoniți de Preafericitul Sfânt Petru au fost primii trimiși în Spania”5. Din secolul VIII înainte, această tradiție prinde însă contur și câștigă mulți adepți, cu toate că mărturiile istorice care o susțin nu coboară mai jos de secolul VII. Încercările de argumentare apelează la nume cunoscute precum Fericitul Ieronim și Didim cel Orb. Amândoi mărturisesc că un apostol a predicat în Spania, dar nu dau nici un nume. Mai târziu, în opera De ortu et obitu Sanctorum Patrum care se atribuie Sfântului Isidor de Sevilia, deși unii o consideră apocrifă, apare mărturia din Breviarium apostolorum.

Ca ultim argument pentru dovedirea propovăduirii Sfântului Apostol Iacov în Spania este poziția geografică a Spaniei. Încă din secolul VIII î. Hr., Spania era inclusă într-o rețea de rute maritime bine dezvoltate. Pare aşadar de la sine înţeles că, în misiunea lor, Sfinții Apostoli nu evitau popoarele importante și cunoscute ale Imperiului, cum era deci și cel spaniol. Poziția geografică a Spaniei este un motiv pentru a crede că atunci când Sfinții Apostoli au navigat pe Mediterană și au debarcat pe diferitele ei țărmuri, nu au trecut cu vederea nici coastele Peninsulei Iberice, atât de cunoscute.

În prezent, creștinii ortodocși din Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei îi au ca ocrotitori pe Sfântul Apostol Iacov cel Mare și pe Sfântul Apostol Andrei.

Pr. Ilie Tabarcia, Collado Villalba, Spania

Note:

1. Gil Gonçalez Davila, Teatro Eclessiastico de Las Iglesias Metropolitanas, y Catedrales de los Reynos de Las dos Castillas-Vidas de svs Arzobispos, y Obispos, y cosas memorables de svs Sedes-Tomo Primero-Las Iglesias de Santiago, Sigvença, Iaen, Mvrcia, Leon, Cvenca, Segovia y Valldolid, Imprenta de Francisco Martinez, Madrid, 1645, p. 220.
2. Antonio de Fuertes y Biota, Historia de N. Seňora del Pilar de Caragoza, în casa lui Guillelmo Scheibels, Bruxelles, 1654, p. 2. http://books.google.com/books?id=Q-lZAAAAQAAJ&hl=ES&source=gbs_navlinks_s.
3. José Sánchez Herrero, Historia de la Iglesia en Espaňa e Hispanoamerica. Desde sus inicios hasta el siglo XXI, Silex ediciones S.L., Madrid, 2008, p. 19.
4. Manuel Sotomayor, La Iglesia en Espaňa Romana (vol. I) în Ricardo Garcia Villoslada (coord.), Historia de la iglesia en Espaňa, Biblioteca de Autores Cristianos, La Editorial Catolica S.A., Madrid, 1979, p. 150.
5. Fray Pablo de San Nicolas, Antiguedades Eclesiasticas de Espaňa en los quatro primeros siglos de la Iglesia, Imprenta de Juan de Ariztia, Madrid, 1725, p. 15.

 

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni