Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Importanța postului și respectarea lui astăzi
Începând cu acest număr al revistei Apostolia,voi prezenta documentele adoptate de Sfântul şi Marele Sinod, încercând să subliniez cele mai importante aspecte şi să pun în evidenţă impactul acestora asupra vieţii bisericeşti.
Aşa cum am arătat în textele anterioare, la constituirea ordinii de zi s-a pornit, în 1961, de la o listă de mai bine de 100 de subiecte care necesită o abordare interortodoxă. Având în vedere că o discuţie pe tematici atât de ample ar fi pus serioase probleme de timp şi de metodă, subiectele au fost grupate în câteva mari categorii şi în cele din urmă, la Conferinţa Panortodoxă Presinodală din anul 1976, s-a stabilit ordinea de zi constituită din 10 teme: Diaspora ortodoxă; Autocefalia şi modul în care trebuie să fie proclamată; Autonomia şi modul în care trebuie să fie proclamată; Dipticele (ordinea de întâietate a Bisericilor în pomenirea liturgică); Problema noului calendar; Impedimente la căsătorie; Readaptarea dispoziţiilor bisericeşti privitoare la post; Relaţiile Bisericilor Ortodoxe cu restul lumii creştine; Ortodoxia şi Mişcarea ecumenică; Contribuţia Bisericilor Ortodoxe locale la realizarea idealurilor creştine de pace, libertate, frăţietate şi dragoste între popoare şi înlăturarea discriminărilor rasiale.
În cadrul Sinaxei întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe întrunite la Constantinopol în 2014, s-a hotărât ca temele privind calendarul, autocefalia şi dipticele, care nu au întrunit consensul, să fie lăsate pentru o altă etapă de manifestare a sinodalităţii.
În privinţa calendarului, Conferinţa Panortodoxă Presinodală de la Chambesy din 1982 a ajuns la concluzia că poporul nu este pregătit pentru a asuma îndreptarea sărbătoririi Paştilor după spiritul şi litera hotărârii Sinodului I ecumenic şi a subliniat faptul că problema calendarului nu trebuie să constituie un prilej de adâncire a neînţelegerilor dintre Bisericile ortodoxe autocefale. Astfel, s-a căzut de acord ca acest subiect să fie lăsat pentru a fi discutat atunci când se va dovedi că poporul este pregătit pentru o înţelegere amplă a acestei teme.
Documentul privind autocefalia a provocat foarte multe discuţii contradictorii din pricina faptului că Patriarhia ecumenică a dorit să aibă un rol preponderent în cadrul procedurii de proclamare, contestat de alte Biserici autocefale.
Documentul privind dipticele a fost şi el subiectul unor discuţii ample, constatân- du-se faptul că nu există consens în ceea ce priveşte locul acordat Bisericii Georgiei în ordinea de cinstire a Bisericilor ortodoxe. Aparent, acest dezacord ar vădi o neînţelegere asupra aspectelor legate de întâietatea Bisericilor autocefale, dar de fapt el pune în evidenţă o problemă mult mai amplă, legată de înţelegerea rolului instituţiei autocefaliei în viaţa Bisericii şi a modului de proclamare şi de asumare a acesteia. În mijlocul controverselor pe tema dipticelor se află de fapt raportatea la momentul în care o Biserică dobândeşte autocefalia, care este poziţia ei când autocefalia îi este retrasă şi cum este reaşezată în comuniunea Bisericilor atunci când îi este recunoscută din nou autocefalia. Luându-se act de dezacordul major existent, s-a convenit ca Bisericile autocefale să folosească în continuare dipticele conform propriei tradiţii, iar atunci când sunt în situaţia de a concelebra în alte Biserici autocefale să respecte tradiţia Bisericii gazdă.
În cadrul ultimelor etape de pregătire s-a decis ca temele privitoare la relaţiile Bisericilor Ortodoxe cu restul lumii creştine şi, respectiv, Ortodoxia şi Mişcarea ecumenică să fuzioneze, iar celelalte documente să fie adaptate atât în denumire, cât şi în conţinut.
După adoptarea lor în Sfântul şi Marele Sinod, documentele oficiale au fost publicate în următoarea ordine: Importanţa postului şi respectarea lui astăzi; Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine; Autonomia şi maniera ei de proclamare; Diaspora ortodoxă; Taina Nunţii şi impedimentele saleşi Misiunea Bisericii în lumea contemporană.Acestea sunt precedate de Enciclica şi de Mesajul Sfântului şi Marelui Sinod.
Luând în considerare această ordine, voi începe seria de prezentări cu documentul intitulat Importanţa postului şi respectarea lui astăzi. Acesta este constituit din 9 paragrafe în care este subliniată natura şi importanţa postului pentru viaţa creştinului şi modul în care postul trebuie să fie asumat astăzi. Principalele idei ale documentului vin să sublinieze valoarea acestei practici care izvorăşte din cuvântul Facerii 2, 16-17. Prin această trimitere este subliniat caracterul său de acţiune ce are ca prim obiectiv stăpânirea instinctelor şi cultivarea voinţei. Este pusă în evidenţă vechimea postului, „de când umanitatea”, după cum arată Sfântul Vasile cel Mare (Despre post, 1, 3, PG 31, 168A). Ni se arată că postul este numit în imnele Triodului ca fiind „dar dumnezeiesc”, „harul deplinei lumini”, „armă de neînvins”, „temelie pentru lupta spirituală”, „cea mai bună cale spe bine”, „hrană sufletului”, „ajutor de la Dumnezeu”, „izvor de contemplare”, „chipul unei vieţi nestricăcioase, precum a îngerilor”, „maică a tuturor celor bune şi a virtuţilor”.
Textul subliniază temeliile scripturisti- ce şi patristice, evidenţiind postul de 40 de zile după modelul celui împlinit de Mântuitorul (Lc 4, 1-2), sfaturile privind postul (Mt 6, 16-18), cel de miercurea şi vinerea fiind precizat de foarte timpuriu în scrierile apostolice (Did. 8, 1), precum şi postul înainte de Paşti. Prin aceste trimiteri este pus în evidenţă faptul că postul este un timp de pregătire în care firea omenească, în toată demnitatea ei, se înarmează cu o putere care vine din asumarea libertăţii şi stăpânirii de sine. Biserica a trăit postul în diferite forme, atât în ceea ce priveşte modul de postire, cât şi perioadele efective, influenţele fiind dictate de viaţa liturgică şi de cea monahală.
Documentul arată că toţi credincioşii sunt chemaţi să asume postul, fiecare în măsura puterii şi posibilităţii sale, aşa cum spune Didahia, 6, 1-3: „Ia seama ca nimeni să nu se abată de la această cale de învăţătură [...], căci dacă tu vei putea purta tot jugul Domnului, vei fi desăvârşit; dacă nu reuşeşti, fă ceea ce îţi este cu putinţă. În ceea ce priveşte postul, asumă-l după puterea ta”. Această libertate subliniată de Biserică nu trebuie să fie înţeleasă însă ca o încurajare spre delăsare.
Un aspect deosebit de important în legătură cu acest document este legat de faptul că postul nu este redus doar la un regim alimentar. El trebuie înţeles şi ca un timp de valorizare a pocăinţei sincere, a faptelor de milostenie atât de importante într-o lume copleşită de nedreptăţi. „Adevăratul post constă în a te despărţi de rău, a-ţi înfrâna limba, a te înfrâna de la mânie, a te îndepărta de plăceri, de calomnii, de minciuni, de sperjur”, aşa cum ne arată Sfântul Vasile cel Mare (Despre post, 2, 7, PG 31, 196D).
Înfrânarea de la mâncare, atât în ceea ce priveşte cantitatea, cât şi natura alimentelor, ţine de partea văzută a luptei spirituale. Aşa cum ne spune Clement al Alexandriei, postul este o participare la moartea lui Hristos pentru a învia prin hră- nirea cu El (Clement Alexandrinul, Eclo- ge profetice, PG 9, 704D-705A). Astfel, postul autentic se raportează la viaţa în Hristos a credincioşilor şi îşi găseşte împlinirea în viaţa liturgică şi în special în Sfânta Euharistie.
Textul enumeră cele 4 perioade de post ale anului bisericesc: Postul Sfintelor Paşti, cel al Naşterii Mântuitorului, al Sfinţilor Apostoli, al Adormirii Maicii Domnului, precum şi zilele de post: Înălţarea Sfintei
Cruci, Ajunul Bobotezei şi Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, precum şi posturile propuse de Biserică sau asumate liber de credincioşi. Trebuie să subliniem că, pentru prima dată în istoria Bisericii, cele patru posturi şi zilele de post sunt menţionate împreună într-un document asumat prin consens panortodox.
Este specificat, de asemenea, şi faptul că prin solicitudine pastorală Biserica afirmă şi posibilitatea de aplicare a iconomiei, înţelegând neputinţele şi dezlegând postul în caz de boală trupească, de necesitate stringentă sau de alte dificultăţi, după discernământul pastoral-episcopal al Bisericilor locale.
Cu toate acestea, iconomia privind postul nu trebuie să ducă la slăbirea practicării acestuia. Elementul esenţial pentru valorizarea postului este respectarea libertăţii fiecărei persoane, aşa cum ne arată Sfântul Ioan Damaschinul: „Este bine să posteşti în fiecare zi, dar cel ce posteşte nu trebuie să-l judece pe cel ce nu posteşte. În acest caz nu trebuie să fie dată lege, nici constrângere; turma încredinţată de Dumnezeu nu trebuie să fie condusă cu forţa, este nevoie să fie folosită convingerea, blândeţea şi vorba bună” (Ioan Damaschinul, Despre sfintele posturi 3, PG 95, 68B). Prin acest exemplu se arată că documentul de faţă nu legiferează în privinţa postului, ci valorizează această practică foarte importantă pentru viaţa creştinului.
Pentru prima dată într-un document cu autoritate canonică generală este prevăzut că e bine să se postească trei sau mai multe zile înainte de Împărtăşanie, integrând astfel comentariul Sfântului Nico- dim Aghioritul: „Chiar dacă sfintele canoane nu impun postul înaintea Împărtăşirii, [...] cei ce postesc chiar o săptămână întreagă înainte fac un lucru bun. (Pidalionul, „Comentariu la canonul 13 Trulan”).
În final, documentul arată că postul însoţeşte pocăinţa, făgăduinţa duhovnicească, dorinţele cu scop sfânt, perioadele de încercare, momentele de cerere, pregătirea pentru Botez, pelerinajele şi alte situaţii asemănătoare.
În concluzie, precizăm faptul că documentul subliniază importanţa postului nu numai din perspectiva pocăinţei, ci şi a stăpânirii de sine şi a cultivării virtuţilor, respectând libertatea omului de a-l asuma şi subliniind faptul că aplicarea iconomiei nu trebuie să-i diminueze importanţa. Documentul sinodal consolidează o tradiţie pe care Biserica a constituit-o în decursul secolelor şi care şi-a dovedit valoarea de necontestat.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team