Adaugat la: 4 Iunie 2017 Ora: 15:14

Documentele adoptate de Sfântul și Marele Sinod

Importanța postului și respectarea lui astăzi

Începând cu acest număr al revis­tei Apostolia,voi prezenta docu­mentele adoptate de Sfântul şi Marele Sinod, încercând să su­bliniez cele mai importante as­pecte şi să pun în evidenţă impac­tul acestora asupra vieţii bisericeşti.

Aşa cum am arătat în textele anterioare, la constituirea ordinii de zi s-a pornit, în 1961, de la o listă de mai bine de 100 de su­biecte care necesită o abordare interortodoxă. Având în vedere că o discuţie pe tema­tici atât de ample ar fi pus serioase probleme de timp şi de metodă, subiectele au fost gru­pate în câteva mari categorii şi în cele din urmă, la Conferinţa Panortodoxă Presinodală din anul 1976, s-a stabilit ordinea de zi constituită din 10 teme: Diaspora ortodo­xă; Autocefalia şi modul în care trebuie să fie proclamată; Autonomia şi modul în care trebuie să fie proclamată; Dipticele (ordinea de întâietate a Bisericilor în pomenirea liturgică); Problema noului calendar; Impedi­mente la căsătorie; Readaptarea dispoziţii­lor bisericeşti privitoare la post; Relaţiile Bisericilor Ortodoxe cu restul lumii creşti­ne; Ortodoxia şi Mişcarea ecumenică; Contribuţia Bisericilor Ortodoxe locale la realizarea idealurilor creştine de pace, liber­tate, frăţietate şi dragoste între popoare şi în­lăturarea discriminărilor rasiale.

În cadrul Sinaxei întâistătătorilor Bise­ricii Ortodoxe întrunite la Constantinopol în 2014, s-a hotărât ca temele privind calen­darul, autocefalia şi dipticele, care nu au în­trunit consensul, să fie lăsate pentru o altă etapă de manifestare a sinodalităţii.

În privinţa calendarului, Conferinţa Panortodoxă Presinodală de la Chambesy din 1982 a ajuns la concluzia că poporul nu este pregătit pentru a asuma îndreptarea sărbătoririi Paştilor după spiritul şi litera hotărârii Sinodului I ecumenic şi a subliniat faptul că problema calendarului nu trebuie să constituie un prilej de adâncire a neînţelegerilor dintre Bisericile ortodoxe autocefale. Astfel, s-a căzut de acord ca acest subiect să fie lăsat pentru a fi discutat atunci când se va dovedi că poporul este pregătit pentru o înţelegere amplă a acestei teme.

Documentul privind autocefalia a pro­vocat foarte multe discuţii contradictorii din pricina faptului că Patriarhia ecumeni­că a dorit să aibă un rol preponderent în ca­drul procedurii de proclamare, contestat de alte Biserici autocefale.

Documentul privind dipticele a fost şi el subiectul unor discuţii ample, constatân- du-se faptul că nu există consens în ceea ce priveşte locul acordat Bisericii Georgiei în ordinea de cinstire a Bisericilor ortodoxe. Aparent, acest dezacord ar vădi o neînţelegere asupra aspectelor legate de întâietatea Bise­ricilor autocefale, dar de fapt el pune în evidenţă o problemă mult mai amplă, lega­tă de înţelegerea rolului instituţiei autocefa­liei în viaţa Bisericii şi a modului de procla­mare şi de asumare a acesteia. În mijlocul controverselor pe tema dipticelor se află de fapt raportatea la momentul în care o Bise­rică dobândeşte autocefalia, care este poziţia ei când autocefalia îi este retrasă şi cum este reaşezată în comuniunea Bisericilor atunci când îi este recunoscută din nou autocefa­lia. Luându-se act de dezacordul major exis­tent, s-a convenit ca Bisericile autocefale să folosească în continuare dipticele conform propriei tradiţii, iar atunci când sunt în situaţia de a concelebra în alte Biserici auto­cefale să respecte tradiţia Bisericii gazdă.

În cadrul ultimelor etape de pregătire s-a decis ca temele privitoare la relaţiile Biseri­cilor Ortodoxe cu restul lumii creştine şi, re­spectiv, Ortodoxia şi Mişcarea ecumenică să fuzioneze, iar celelalte documente să fie adap­tate atât în denumire, cât şi în conţinut.

După adoptarea lor în Sfântul şi Marele Sinod, documentele oficiale au fost publicate în următoarea ordine: Importanţa postului şi respectarea lui astăzi; Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine; Autonomia şi maniera ei de proclamare; Diaspora ortodoxă; Taina Nunţii şi impedimentele saleşi Misiunea Bisericii în lumea contemporană.Acestea sunt precedate de Enciclica şi de Mesajul Sfântului şi Marelui Sinod.

Luând în considerare această ordine, voi începe seria de prezentări cu documen­tul intitulat Importanţa postului şi respecta­rea lui astăzi. Acesta este constituit din 9 paragrafe în care este subliniată natura şi importanţa postului pentru viaţa creştinului şi modul în care postul trebuie să fie asu­mat astăzi. Principalele idei ale documen­tului vin să sublinieze valoarea acestei prac­tici care izvorăşte din cuvântul Facerii 2, 16-17. Prin această trimitere este subliniat caracterul său de acţiune ce are ca prim obiectiv stăpânirea instinctelor şi cultiva­rea voinţei. Este pusă în evidenţă vechimea postului, „de când umanitatea”, după cum arată Sfântul Vasile cel Mare (Despre post, 1, 3, PG 31, 168A). Ni se arată că postul este numit în imnele Triodului ca fiind „dar dumnezeiesc”, „harul deplinei lumini”, „armă de neînvins”, „temelie pentru lupta spirituală”, „cea mai bună cale spe bine”, „hrană sufletului”, „ajutor de la Dumnezeu”, „izvor de contemplare”, „chipul unei vieţi nestricăcioase, precum a îngerilor”, „mai­că a tuturor celor bune şi a virtuţilor”.

Textul subliniază temeliile scripturisti- ce şi patristice, evidenţiind postul de 40 de zile după modelul celui împlinit de Mân­tuitorul (Lc 4, 1-2), sfaturile privind pos­tul (Mt 6, 16-18), cel de miercurea şi vine­rea fiind precizat de foarte timpuriu în scrierile apostolice (Did. 8, 1), precum şi postul înainte de Paşti. Prin aceste trimi­teri este pus în evidenţă faptul că postul este un timp de pregătire în care firea ome­nească, în toată demnitatea ei, se înarmea­ză cu o putere care vine din asumarea libertăţii şi stăpânirii de sine. Biserica a tră­it postul în diferite forme, atât în ceea ce priveşte modul de postire, cât şi perioade­le efective, influenţele fiind dictate de viaţa liturgică şi de cea monahală.

Documentul arată că toţi credincioşii sunt chemaţi să asume postul, fiecare în măsura puterii şi posibilităţii sale, aşa cum spune Didahia, 6, 1-3: „Ia seama ca nimeni să nu se abată de la această cale de învăţătură [...], căci dacă tu vei putea purta tot jugul Domnului, vei fi desăvârşit; dacă nu reuşeşti, fă ceea ce îţi este cu putinţă. În ceea ce priveşte postul, asumă-l după puterea ta”. Această libertate subliniată de Biserică nu trebuie să fie înţeleasă însă ca o încurajare spre delăsare.

Un aspect deosebit de important în le­gătură cu acest document este legat de fap­tul că postul nu este redus doar la un re­gim alimentar. El trebuie înţeles şi ca un timp de valorizare a pocăinţei sincere, a faptelor de milostenie atât de importante într-o lume copleşită de nedreptăţi. „Ade­văratul post constă în a te despărţi de rău, a-ţi înfrâna limba, a te înfrâna de la mânie, a te îndepărta de plăceri, de calomnii, de minciuni, de sperjur”, aşa cum ne arată Sfântul Vasile cel Mare (Despre post, 2, 7, PG 31, 196D).

Înfrânarea de la mâncare, atât în ceea ce priveşte cantitatea, cât şi natura alimen­telor, ţine de partea văzută a luptei spiri­tuale. Aşa cum ne spune Clement al Ale­xandriei, postul este o participare la moartea lui Hristos pentru a învia prin hră- nirea cu El (Clement Alexandrinul, Eclo- ge profetice, PG 9, 704D-705A). Astfel, postul autentic se raportează la viaţa în Hristos a credincioşilor şi îşi găseşte îm­plinirea în viaţa liturgică şi în special în Sfânta Euharistie.

Textul enumeră cele 4 perioade de post ale anului bisericesc: Postul Sfintelor Paşti, cel al Naşterii Mântuitorului, al Sfinţilor Apostoli, al Adormirii Maicii Domnului, precum şi zilele de post: Înălţarea Sfintei

Cruci, Ajunul Bobotezei şi Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, precum şi pos­turile propuse de Biserică sau asumate li­ber de credincioşi. Trebuie să subliniem că, pentru prima dată în istoria Bisericii, cele patru posturi şi zilele de post sunt menţionate împreună într-un document asumat prin consens panortodox.

Este specificat, de asemenea, şi faptul că prin solicitudine pastorală Biserica afir­mă şi posibilitatea de aplicare a iconomiei, înţelegând neputinţele şi dezlegând postul în caz de boală trupească, de necesitate stringentă sau de alte dificultăţi, după dis­cernământul pastoral-episcopal al Biserici­lor locale.

Cu toate acestea, iconomia privind pos­tul nu trebuie să ducă la slăbirea practicării acestuia. Elementul esenţial pentru valori­zarea postului este respectarea libertăţii fi­ecărei persoane, aşa cum ne arată Sfântul Ioan Damaschinul: „Este bine să posteşti în fiecare zi, dar cel ce posteşte nu trebuie să-l judece pe cel ce nu posteşte. În acest caz nu trebuie să fie dată lege, nici constrân­gere; turma încredinţată de Dumnezeu nu trebuie să fie condusă cu forţa, este nevoie să fie folosită convingerea, blândeţea şi vor­ba bună” (Ioan Damaschinul, Despre sfinte­le posturi 3, PG 95, 68B). Prin acest exem­plu se arată că documentul de faţă nu legiferează în privinţa postului, ci valorizea­ză această practică foarte importantă pen­tru viaţa creştinului.

Pentru prima dată într-un document cu autoritate canonică generală este prevă­zut că e bine să se postească trei sau mai multe zile înainte de Împărtăşanie, inte­grând astfel comentariul Sfântului Nico- dim Aghioritul: „Chiar dacă sfintele canoa­ne nu impun postul înaintea Împărtăşirii, [...] cei ce postesc chiar o săptămână întrea­gă înainte fac un lucru bun. (Pidalionul, „Comentariu la canonul 13 Trulan”).

În final, documentul arată că postul însoţeşte pocăinţa, făgăduinţa duhovniceas­că, dorinţele cu scop sfânt, perioadele de încercare, momentele de cerere, pregătirea pentru Botez, pelerinajele şi alte situaţii asemănătoare.

În concluzie, precizăm faptul că docu­mentul subliniază importanţa postului nu numai din perspectiva pocăinţei, ci şi a stă­pânirii de sine şi a cultivării virtuţilor, res­pectând libertatea omului de a-l asuma şi subliniind faptul că aplicarea iconomiei nu trebuie să-i diminueze importanţa. Docu­mentul sinodal consolidează o tradiţie pe care Biserica a constituit-o în decursul se­colelor şi care şi-a dovedit valoarea de ne­contestat.

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni