publicat in Cuvântul mitropolitului Iosif pe 1 Decembrie 2016, 19:21
Darul cel dintâi al Nașterii lui Iisus Hristos este întâlnirea omului cu Dumnezeu față către față. Preasfânta Trei- me-Dumnezeu cercetează pe cel făcut după chipul și asemănarea Sa! În El, Fiul, Îl vedem și Îl întâlnim pe Părintele ceresc, precum Hristos Însuși ne mărturisește: „Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl" (Ioan 14, 9). Tot prin Fiul Cel Unul-Născut ni se descoperă și Duhul Sfânt, a Treia Persoană a Preasfintei Treimi, Care ne învață toate cele despre Hristos, ne face cunoscut și luminează inima noastră pentru a-L primi și cunoaște pe Cel născut în grajdul animalelor: „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine"(loan 15, 26). Pruncul Dumnezeiesc născut de Preacurata Fecioară Maria în sânul pământului – uitat de noi în peștera din Betleem și ieslea necuvântătoarelor, ca într-un mormânt – ne deschide Cerul, adică Sânul lui Dumnezeu-Tatăl, leagăn de odihnă și bucurie mântuitoare, prin iertare. Pentru ca Hristos – Pruncul să ne poată arăta calea spre a fi primiți la sânul Părintelui, a trebuit ca mai înainte pământul să îl primească în sânul său și să îl recunoască drept Darul dăruit de către Tatăl Cel Veșnic, dăruindu-Se însuși pe Sine. Prin aceasta cunoaștem în Hristos dragostea neîndoielnică pe care Dumnezeu ne-o dăruiește, trimițând pe Fiul Său ca Unul dintre noi, pentru ca El să ne facă asemenea Sieși după har. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3,16).
Hristos-Pruncul ne deschide Cerul pentru a ne primi cu cetele cerești, noi doar peștera cu cele necuvântătoare! Hristos-Pruncul ne pune la Sânul Părintelui ceresc, noi îi pregătim grajdul și ieslea! Hristos-Pruncul este primit de ostile îngerești cu cântare de slavă, iar noi îl primim cu indiferență, egoism și uitare! Hristos-Pruncul ne dăruiește pietrele nestemate ale faptelor celor bune, noi ne legăm la ieslea păcatelor la care voim să îl legăm și pe El! Sfinții ne învață cum să iubim pe Dăruitorul înainte de toate, și nu darul, precum ne arată Sf. Ioan Gură de Aur: „Așa sunt sufletele sfinților. Se bucură mai mult de Dumnezeu Cel Care a dat, decât de darurile primite. Căci ei nu-L iubesc pentru darurile Lui, ci pe acelea le iubesc din pricina Lui” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii si cuvântări despre educația copiilor, p. 77).
Suntem cu toții răniți de păcat, de necredință, de descurajare, de suferințe, de teama morții și de moarte, dar să îndrăznim să ne apropiem de fața lui Hristos-Pruncul îndreptată către noi și care ne îmbie la vindecarea desăvârșită pe care numai El ne-o poate dărui. Cu adevărat ne-o dăruiește, pentru că nu putem da nimic în schimbul ei. Vindecarea înseamnă pentru noi mântuirea, înseamnă vindecarea omului lăuntric, în adâncimile și ascunzișurile lui, acolo unde numai lumina harului poate ajunge și poate vindeca prin iertare. Aceasta este semnificația peșterii: răceala, indiferența, uitarea, răutatea, suferințele, împietrirea, întunecimea care vine de la toate acestea și care fac din sufletul nostru peșteră de necuvântătoare, simțăminte amorțite, paralizate, care nu mai pot nimic afirma în prezența Pruncului, doar Îl admiră, Îl recunosc, dar nu Îl pot urma, nu Îl pot primi, legate fiind la ieslea păcatului de la care Hristos vine să ne slobozească. El ne pregătește darul vieții, doar să Îl primim, ca pe o mană cerească descoperită în Cina cea de Taină, unde Hristos ne primește pentru veșnicie la masa Lui cea bogată și nesfârșită, unde Darul este El Însuși, din ieslea săracă a Betleemului și până pe Cruce și în Mormânt și la Dreapta lui Dumnezeu Tatăl unde S-a înălțat, neștirbit și întreg dăruindu-Se nouă. „Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăși să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun” – zice Domnul. (Ioan 10, 17- 18) Ne îmbogățim în multă nedreptate astăzi, în suferințe și neputințe. Dar Pruncul-Hristos din ieslea Betleemului ne spune cu glasul Lui cel greu de auzit și înțeles pentru inimile împietrite: cine este nedreptățit și Eu să nu fiu cu el, cine este judecat și Eu să nu fiu cu el, cine este omorât și Eu să nu fiu omorât cu el, cine este urât și Eu să nu fiu urât împreună cu el, cine este uitat și singur și Eu să nu fiu împreună cu El uitat și singur, cine este neauzit în dreptatea lui și Eu să nu fiu cu el împreună uitat și neauzit, cine este slab și Eu să nu fiu slab împreună cu El?
Tuturor vă urez Sărbători frumoase si binecuvântate, bucurându-vă cu cei ce se bucură, neuitând pe cei în suferințe de tot felul, precum si Hristos o face cu fiecare dintre noi.
Anul nou să ne fie prilej de mai multă dragoste si prețuire a unora pentru alții, neuitând pe cei care au plecat din lumea aceasta în anul care a trecut, iar harul lui Dumnezeu să ne însoțească în toate zilele!
† Mitropolitul Iosif