Adaugat la: 1 Decembrie 2016 Ora: 15:14

Cuvânt la Nașterea Domnului

Darul cel dintâi al Naşterii lui Iisus Hristos este în­tâlnirea omului cu Dumnezeu faţă către faţă. Preasfânta Trei- me-Dumnezeu cerce­tează pe cel făcut după chipul şi asemă­narea Sa! În El, Fiul, Îl vedem şi Îl întâlnim pe Părintele ceresc, precum Hristos Însuşi ne mărturiseşte: „Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl" (Ioan 14, 9). Tot prin Fiul Cel Unul-Născut ni se descoperă şi Duhul Sfânt, a Tre­ia Persoană a Preasfintei Treimi, Care ne învaţă toate cele despre Hristos, ne face cunoscut şi luminează inima noastră pen­tru a-L primi şi cunoaşte pe Cel născut în grajdul animalelor: „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine"(loan 15, 26). Pruncul Dumnezeiesc născut de Preacurata Fe­cioară Maria în sânul pământului – uitat de noi în peştera din Betleem şi ieslea ne­cuvântătoarelor, ca într-un mormânt – ne deschide Cerul, adică Sânul lui Dumnezeu-Tatăl, leagăn de odihnă şi bucurie mântuitoare, prin iertare. Pentru ca Hristos – Pruncul să ne poată arăta calea spre a fi primiţi la sânul Părintelui, a tre­buit ca mai înainte pământul să îl pri­mească în sânul său şi să îl recunoas­că drept Darul dăruit de către Tatăl Cel Veşnic, dăruindu-Se însuşi pe Sine. Prin aceasta cunoaştem în Hris­tos dragostea neîndoielnică pe care Dumnezeu ne-o dăruieşte, trimiţând pe Fiul Său ca Unul dintre noi, pen­tru ca El să ne facă asemenea Sieşi după har. „Atât de mult a iubit Dum­nezeu lumea, încât pe Fiul Său cel Unul-Născut L-a dat ca oricine cre­de în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3,16).

Hristos-Pruncul ne deschide Cerul pentru a ne primi cu cetele cereşti, noi doar peştera cu cele ne­cuvântătoare! Hristos-Pruncul ne pune la Sânul Părintelui ceresc, noi îi pregătim grajdul şi ieslea! Hristos-Pruncul este primit de ostile îngereşti cu cântare de slavă, iar noi îl primim cu indiferenţă, egoism şi uitare! Hristos-Pruncul ne dăruieşte pietrele nestemate ale faptelor celor bune, noi ne legăm la ieslea păcate­lor la care voim să îl legăm şi pe El! Sfinţii ne învaţă cum să iubim pe Dăruitorul înainte de toate, şi nu da­rul, precum ne arată Sf. Ioan Gură de Aur: „Aşa sunt sufletele sfinţilor. Se bucură mai mult de Dumnezeu Cel Care a dat, decât de darurile primi­te. Căci ei nu-L iubesc pentru darurile Lui, ci pe acelea le iubesc din pricina Lui” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii si cu­vântări despre educaţia copiilor, p. 77).

Suntem cu toţii răniţi de păcat, de necredinţă, de descurajare, de suferinţe, de teama morţii şi de moarte, dar să în­drăznim să ne apropiem de faţa lui Hristos-Pruncul îndreptată către noi şi care ne îmbie la vindecarea desăvârşită pe care numai El ne-o poate dărui. Cu adevărat ne-o dăruieşte, pentru că nu pu­tem da nimic în schimbul ei. Vindecarea înseamnă pentru noi mântuirea, înseam­nă vindecarea omului lăuntric, în adân­cimile şi ascunzişurile lui, acolo unde nu­mai lumina harului poate ajunge şi poate vindeca prin iertare. Aceasta este semnificaţia peşterii: răceala, indiferenţa, uitarea, răutatea, suferinţele, împietrirea, întunecimea care vine de la toate acestea şi care fac din sufletul nostru peşteră de necuvântătoare, simţăminte amorţite, pa­ralizate, care nu mai pot nimic afirma în prezenţa Pruncului, doar Îl admiră, Îl re­cunosc, dar nu Îl pot urma, nu Îl pot pri­mi, legate fiind la ieslea păcatului de la care Hristos vine să ne slobozească. El ne pregăteşte darul vieţii, doar să Îl primim, ca pe o mană cerească descoperită în Cina cea de Taină, unde Hristos ne primeşte pentru veşnicie la masa Lui cea bogată şi nesfârşită, unde Darul este El Însuşi, din ieslea săracă a Betleemului şi până pe Cruce şi în Mormânt şi la Dreapta lui Dumnezeu Tatăl unde S-a înălţat, neştirbit şi întreg dăruindu-Se nouă. „Pentru aceas­ta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun” – zice Domnul. (Ioan 10, 17- 18) Ne îmbogăţim în multă nedreptate astăzi, în suferinţe şi neputinţe. Dar Pruncul-Hristos din ieslea Betleemului ne spune cu glasul Lui cel greu de auzit şi înţeles pentru inimile împietrite: cine este nedreptăţit şi Eu să nu fiu cu el, cine este judecat şi Eu să nu fiu cu el, cine este omorât şi Eu să nu fiu omorât cu el, cine este urât şi Eu să nu fiu urât împre­ună cu el, cine este uitat şi singur şi Eu să nu fiu împreună cu El uitat şi singur, cine este neauzit în dreptatea lui şi Eu să nu fiu cu el împreună uitat şi neauzit, cine este slab şi Eu să nu fiu slab împre­ună cu El?

Tuturor vă urez Sărbători frumoase si binecuvântate, bucurându-vă cu cei ce se bucură, neuitând pe cei în suferinţe de tot felul, precum si Hristos o face cu fiecare dintre noi.

Anul nou să ne fie prilej de mai multă dragoste si preţuire a unora pentru alţii, neuitând pe cei care au plecat din lumea aceasta în anul care a trecut, iar harul lui Dumnezeu să ne însoţească în toate zilele!

† Mitropolitul Iosif

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni