Cine iubeşte pe Domnul, totdeauna îşi va aduce aminte de El, iar aducerea-aminte de Domnul naşte rugăciunea. De nu-ţi vei aduce aminte de Domnul, nici te vei ruga. Fără rugă­ciune sufletul nu petrece în dragostea lui Dumnezeu, căci prin rugăciune vine harul Sfântului Duh. Prin rugăciune se păzeşte omul de păcat, căci mintea rugătoare se îndeletniceşte cu Dumnezeu, şi întru smerenia duhului stă înaintea feţei Domnului, pe Carele cunoaşte sufletul celui ce se roagă.

Sfântul Siluan Athonitul

Când ne simţim ca un trup împreună cu ceilalţi, ca fraţi iubiţi şi cinstiţi, când nu ne bă­găm în viaţa altuia şi nici acela într-a noastră, atunci simţim pace, siguranţă, libertate. Atunci celălalt nu mai devine o piedică în viaţa noastră, nu ne mai temem de prezenţa lui, nici el de-a noastră. Avem toată tihna să ne trăim viaţa, suntem sinceri, muncitori, rugători.

Arhimandritul Emilianos Simonopetritul

Trebuie să fim cât se poate de simţitori faţă de nevoile celorlalţi. Atunci vom deveni unul, şi binecuvântarea lui Dumnezeu va fi întot­deauna cu noi. Din belşug.

Arhimandritul Sofronie, Din viaţă şi din duh

Un bătrân înţelept şi-a întrebat ucenicii:

• Cum ştiţi că s-a terminat noaptea şi în­cepe ziua? a zis avva.
• Când de la distanţă poţi deosebi câine­le de oaie, a răspuns un ucenic.
• Nu! a grăit bătrânul.
• Când văzând de departe un arbore, poţi spune dacă este piersic ori smochin, a răspuns altul.
• Nici acesta nu este răspunsul, a mărtu­risit înţeleptul.
• Atunci cum putem cunoaşte? au strigat ucenicii.
• Când privind în faţă un om, vom vedea în el un frate! Altfel orice oră a zilei ar fi, tot noapte este.

File din Pateric

Note:

1. Ps 6, 6
2. Ps 118, 62